Home

CASTIGATORI CONFIRMATI:
Premiul I: Excursie la Verona:
Magda Xenofont

Premiul II: Pachete spa la Centrul de Slabire si Estetica Faciala si Corporala Day Spa
1. Pachet spa “Sweet Life”

Ioana Daian
Mihaela Motoi
Cristea Diana (Dya)

2. Pachet spa “Toscana Wine Delight”
Simona Mihai
Anca Stroe

Premiul III: Invitatii la film
Cristina Oprea
Madalina Elena Ciornohuz
Irina Sarosi
Filip Teodor
Agrapine Gabriel Nicolae
Cristina Margareta Pirvu
Herdlicska Gabriella Marta

Premiul IV: Postere film
Cornelia Cosmina Cucu
Otilia Duma
Viorela Alexandra Negoescu

REZERVA BILETE ACUM!

REZERVA BILETE ACUM!


O iubire fictiva inspira si acum iubiri adevarate. Julieta lui Shakespeare ajuta indragostitii din toata lumea.
Ai si tu nevoie de un sfat sau vrei pur si simplu sa-ti impartasesti povestea de dragoste? Sau poate e cazul sa-ti perfectionezi tehnicile de cucerire.
Ori pur si simplu ai o relatie si vrei sa reaprinzi “scanteia”.
Ai ajuns in locul potrivit. Timp de o luna, intre 17 mai si 16 iunie, eu voi fi pentru tine Julieta. Scrie-mi povestea ta de dragoste, trecuta, actuala sau… imaginara si spune-mi ce raspunsuri cauti. Poate nu le voi avea pe toate, dar cu siguranta voi incerca sa ti le ofer.
Si nu uita ca poti castiga o multime de premii, daca mesajul tau se numara printre cele mai frumoase:

Marele Premiu: O escapada romantica la Verona
Premiul II: Tratamente cosmetice la Day Spa – 5 premii
Premiul III: Invitatii de doua persoane la filmul Scrisori catre Julieta – 10 premii
Premiul IV: Postere Scrisori catre Julieta cu autograf – 10 premii

Iar daca vrei sa fii si mai romantica, scrie-ti povestea si pe cartile postale puse la dispozitie in cinematografe. Noi le vom trimite pe toate la Verona, la casa Julietei.

Astept cu nerabdare sa iti aflu povestea. Inscrie-te acum! Nu uita sa iti scrii numele complet si adresa corecta de email (adresa de email nu va aparea pe site).

Cu dragoste,
Dana Rogoz (Julieta pentru o luna)

Citeste aici regulamentul

Multumim tuturor pentru participare!
Castigatorii au fost alesi si, conform regulamentului, procedura este urmatoarea:
– MediaPro Distribution, organizatorul campaniei, are obligatia de a anunta castigatorii in termen de 10 zile lucratoare de la incheierea concursului (adica pana pe 30 iunie), pe adresele de mail pe care acestia le-au furnizat la inscriere. Daca acestea nu sunt valide, premiile nu se acorda, organizatorii nefiind raspunzatori de datele furnizate de participanti.
– Castigatorii sunt obligati sa raspunda la mailul trimis de organizatori in termen de alte 10 zile lucratoare. Daca nu confirma, nu raspund, nu furnizeaza datele solicitate, ei nu sunt validati.
– Abia dupa ce toti castigatorii sunt validati, lista va fi publicata pe site. Conform legii, nu se pot afisa public listele de castigatori nevalidati.

Published on May 10, 2010 at 5:09 pm  Comments (389)  

389 CommentsLeave a comment

  1. cand se afiseza castigatorii????

  2. La orice concurs serios se publica castigatorii pe site-ul concursului. nu sunteti seriosi. probabil ca a fost ceva aranjat sau tras la sorti fara sa mai conteze valoarea textului.

    • Mihaela, te rog citeste regulamentul acestui concurs si vei vedea de ce nu se publica acum castigatorii pe site:
      Castigatorii vor fi anuntati prin email, in termen de maximum 10 zile lucratoare de la data selectionarii, pana pe maximum 30 iunie 2010, pe adresa de email cu care s-au inscris in concurs. In cazul in care nu va raspunde la email in aceste 10 zile lucratoare in care Organizatorul va incerca sa ii contacteze sau refuza premiul, castigul va fi anulat.

      Castigatorii vor fi afisati pe site-ul scrisoricatrejulieta.wordpress.ro dupa data de 30 iunie, dupa validarea acestora. Pentru a fi validati, castigatorii desemnati trebuie:
      – sa indeplineasca dreptul de participare stipulat la articolul 5;
      – sa raspunda la emailul trimis de Organizator in perioada 17 – 30 iunie 2010;
      – sa prezinte o copie a buletinului de identitate pentru a dovedi ca este persoana desemnata castigatoare.

      Astfel ca, dupa cum vezi, numai dupa ce castigatorii sunt validati se pot afisa public. Aceasta procedura este conforma cu normele in vigoare. Daca ar fi fost un concurs cu premii mai mici, de tipul obiecte promotionale, ar fi fost altceva.
      Organizatorii au trimis mail tuturor castigatorilor. Dintre ei, 15 nu au raspuns inca pentru a fi validati. Dar mai au timp 10 zile lucratoare dupa data de 30 iunie. NUMAI dupa validare vor fi publicati aici pe site.

    • Hey, eu am castigat o sedinta la cosmetica, pot spune ca mi-am primit premiul, am beneficiat de acesta in totalitate….si a fost chiar foarte ok. Nu am facut nimic altceva decat sa trimit o mica istorisire dintr-o perioada a vietii mele..

  3. sa inteleg ca nu am castigat nimic,daca nu am primit nimic:(

    • Mai este pana pe 30 iunie, ai putea sa primesti mail pana atunci🙂

      • atunci poate cine stie…mai sper inca 2 zile:) 8->

  4. cine a castigat? de ce nu anuntati castigatorul sau castigatoarea?

    • Buna Laura, castigatorii au fost alesi si, conform regulamentului, procedura este urmatoarea:
      – MediaPro Distribution, organizatorul campaniei, are obligatia de a anunta castigatorii in termen de 10 zile lucratoare de la incheierea concursului (adica pana pe 30 iunie), pe adresele de mail pe care acestia le-au furnizat la inscriere. Daca acestea nu sunt valide, premiile nu se acorda, organizatorii nefiind raspunzatori de datele furnizate de participanti.
      – Castigatorii sunt obligati sa raspunda la mailul trimis de organizatori in termen de alte 10 zile lucratoare. Daca nu confirma, nu raspund, nu furnizeaza datele solicitate, ei nu sunt validati
      – Abia dupa ce toti castigatorii sunt validati, lista va fi publicata pe site. Conform legii, nu se pot afisa public listele de castigatori nevalidati.

      • Daca am primit mailul cu regulamentul adresat mie inseamna ca am fost aleasa printre castigatori?

        • Inseamna ca ti-am raspuns la intrebarea ta referitoare la cine a castigat si de ce nu punem castigatorii pe site.

  5. Povestea de dragoste pe care o traiesc, de aproape 3 ani, alaturi de “un – ursulet – pufos – alb – imaculat – si – dulce – cel – mai – dulce – dintre – toti – ursuletii” este foarte animata, intrucat ursuletul iubit de mine este foarte nazdravan🙂, vioi si plin de energie. Tocmai de aceea, mai nou (de cand a inceput Campionatul Mondial de Fotbal), i-am dat un alt nume de alint, si anume … “Jabulani” :)!

    Chiar in prima zi a acestui an, aducandu-mi aminte cum a inceput povestea noastra, am sintetizat-o in 3 sms-uri pe care i le-am trimis, asa cum fac de obicei atunci cand vreau sa o inveselesc. Le reproduc mai jos, caci am avut bucuria sa descopar ca inca le mai pastreaza🙂 in telefon:

    “Ma alint. Hai sa-ti spun o poveste … Era odata ca niciodata un ursulet frumos foc. Dar era putin trist in sinea lui. In padure era un loc unde ursuleti, iepurasi, catei se distrau seara. Se numea “Cabana A”. Fiecare consuma cate ceva: miere, morcov, carnita. Intr-o seara de vineri, ursuletul cel frumos la chip si suflet isi zise: “Sa ma duc si eu, sa servesc un cocktail cu miere!” Si se duse. Intra timid, incepuse sa danseze. Se simtea bine. Era si mierea buna…”

    “La petrecere era, sa-i zicem, si un semi-ursulet. Era “vai, steaua lui”! Pleostit, ud, trist… Hopa! Dintr-o data ii reveni zambetul! Il vazu pe acel superb ursulet!!! Ce sa faca, ce sa faca…! Se invarti, se invarti, nu stia cum sa intre in vorba cu ursuletul. Doar ii placea de el, dar ii era teama de un refuz. Offff, pana la urma isi lua inima-n dinti si sfios l-a intrebat: “Vrei ca primul blues sa-l dansezi cu mine?” Copii, ce credeti ca a raspuns? DA!! Pleostitul era fericit:).”

    “Si incepu dansul. Era asa fericit ca danseaza cu ursuletul! Si au dansat toata noaptea, copii! Intre timp, el afla ca ursuletul are un nume. Se numea Aipmilo. Cand distractia s-a terminat au plecat la plimbare. In poienita s-au oprit si ce s-au pupat, copii, …… mult de tot! Pleostitul era topit dupa ursulet. Si, copii, tocmai dimineata cei doi au plecat spre casele lor… Continuarea povestii, maine seara. Noapte buna, copii!”

  6. Draga Julieta vreau sa-ti aduc la cunostinta ca mi-am scris povestea de dragoste si pe una din cartile postale prezente in cinematografe. Oare povestea mea chiar va ajunge la Verona la casa Ta? Multumesc?

  7. Eu sunt Dan. Cu centura fara dani si pockete fara bani.

    – Dan? Mai stii mirarea si indignarea lui Pasa, pictorul din La Medeleni, cand a aflat de la Ioana Palla numele iubit de Adia? Nu impartasesc decat mirarea, trebuie sa recunosc, indignarea este fata de pesimismul tau si fata de starea de razboi cu toata lumea in care te afli. E foarte probabil sa ne fi cunoscut deja, lucru care ia caimacul aromat de pe cafeaua – neaparat la nisip🙂 – pe care o s-o degustam impreuna. Draga domnule cu orice nume, iti zambesc cu duiosie si te cert cu furie. Cand ai ras / ris (afurisit de i din a) ultima oara? Te provoc la veselie, singurul refugiu colorat e umorul!

    – Umor si umoare. Cine esti, jivina blanda?

    – Intre bucuria de a pastra misterul identitatilor noastre si curiozitatea comuna de sti cine esti, ce faci, cum esti, cum traiesti, cu mare drag aleg prima cale.
    Degust dulceata inceputului, cu o mie de ganduri si tot atatea fantezii, regasind cu voluptate vorbele bine spuse, nedumerirea, emotia, zambetul rautacios, marea hoinareala, visul si, mai intai de toate, fascinatia.
    Mi-e bine sa recunosc ca ai dreptate. Femeia este un animal indirect, paradoxal, naiv cat nu poti cuprinde si parsiv pana la prasele. O creatura necesara. Jegoasa.
    Irezistibila. Desavarsita. Corigenta la fiziologie. O pramatie. Mare belea. Nu cred in feminism. Cu tot ce-nsemn eu cred in feminitate.

    – Esti un copil. Sau un clovn cu fata noua de copil….

    – Da, sunt copil pentru ca iubesc hotarul nestatornic dintre mintea mea si sufletul meu, un prea grabit metronom, un culcus-hamac cu vise care ma apara pana maine. Si de ma apara, ma si masoara, ai putea spune.
    Nici mie nu-mi plac clovnii, asa cum nu-mi plac fetzele manjite, mastile, fardurile, avatarurile cvasi-zilnice ale pigmeilor care-mi populeaza vecinatatea. Umorul inseamna ceva mai mult, domnul meu. Daca voi esua in incercarea de-a fi cinica (iar asta stiu cu
    siguranta ca se intampla mai mereu), atunci voi reusi tot de-atatea ori sa te fac sa zambim. Si-acum incepe o noua asteptare pana la scrisoarea de mai apoi…

    – Esti copil… Ti-am spus, nu te grabi sa judeci oamenii…uneori suntem judecati gresit…hm, clown-ul este un personaj tare nesuferit pentru mine, din varii motive, dar folositor expozeului…sub aparenta veseliei, inselatoare masca, se ascunde intotdeauna un om trist…comparatia este exagerata, nu sunt un bufon si nici prea trist nu suntba chiar deloc…dar imi place uneori sa stau cocotat pe gard si sa vad lumea toata…pe vecinul trist intorcindu-se de unde a fost plecat, vad vintul scuturind rufele albe, jilave si anoste din reclamele idioate la detergent, vad departe, in zare muntii ca o dovada ca exista inaltimi mai mari decit a gardului meu, vad soarele invirtind pamintul amagitor, asa pe degete, masini ce trec in viteza pe drumul infundat…oare unde s-or duce asa de repede…vad fire de par prinse in peria din lemn de cedru, vad un copil alergind dupa o pisica ce miauna ingrozitor, vad praful fluturat de vint printre trecatori, te vad chiar si pe tine,
    degeaba te ascunzi, vad atitea lucruri stind cocotat aici pe gard…de ce m-as da jos? Vino tu…

    – Cum as putea sa vin intr-un loc in care sunt deja? Daca uneori nu ma vezi, asta nu face decat sa sporeasca bucuria primei iesiri din miopie…Nu gust lirismul de genul asta, cu atat mai mult nu consum poeti la masa de seara, cand mananc fistic din poala verde a padurii, din poala mea unde-ti odihnesti matalutza visele si de unde imi gonesc eu cosmarurile….


    Cuvinte de adolescent miop ce isi odihneste visele in poala ta…

    Am zambit la replica cu poala. Apropo de ironie…ca visele mele se odihnesc odata cu partea ce le zamisleste in poala ta, am inteles…nu am inteles de ce poala ta iti provoaca cosmaruri…vezi ca pina la urma sunt un tip vesel?

    – Bravo, ai trecut testul! Ma bucur ca esti asa intr-adevar.


    Hmmm, unde a disparut fiorul misterului, placerea senzatiei de deja-vu… am impresia ca cel putin pentru noi doi este mai bine asa, parafrazindu-l pe Nichita, ceea ce este mai aproape de mine/fiind mai departe de mine,/tu se numeste…dealtfel cred ca uneori este mai facil sa comunici cu cineva care nu te cunoaste, si cu care probabil nu te vei intilni niciodata, dar cu care simti ca ai ceva in comun…ginduri ascunse…vise si cosmaruri…. hai sa-i spune ca este un fel de terapie in doi:)…iar uneori,cu cit vezi mai mult cu atit ti se pare mai comun, cu cit gusti mai mult cu atit ti se pare mai ordinar…nu ma arunca in banal…

    – Rea zi. N-am puterea de-a-mi minti toti prietenii si de-a ma ascunde la mine, cuibar fierbinte cu o chitara alaturi si cana galbena de vin la locul ei, umpluta in rastimpuri. Nu mai pot scrie nimic. Daca as mai scrie o vorba, nu m-as putea opri sa le scriu pe toate, as declansa un dezastru tehnologic, blocaje mai mari decat blocada mea, tacut asediu cotidian asupra lui, nestiutor de toate cele pe care le indur. Da, un pod prea indepartat, dar à propos de filme de razboi, cred ca sunt in ziua cea mai lunga, incercand pagubos sa gasesc drumul spre victorie.

    – Mi-e foame, printzesa…

    – Si mie…Mai iau o tartina, a doua si ultima. Cu mult piper. Daca n-as fi atat de sictirita, cu siguranta ca as putea suferi de spleen. Nici macar ceaiul nu mi-e British. E de musetel, de la Plafar, intr-o cutie pe care scrie (ma scufund de ris) “12 doze complete” (pacat ca nu-s injectabile). Sa-mi scrii mult, m-ai obisnuit rau, cu scrisori bune, in care vorbele stau ciorchine, iar vitza asteapta sa fie culeasa.

    – Visez un ciorchine de ciorchini, de podgorii…As bea vin cu tine, vin cu vina…

    – Dojenitor: Sa fii visator e un lux… Putin realism nu strica, te acreste indeajuns, poti ajunge ca mine, azi, incapabila de a gandi, cu atat mai putin de a fraza ceva adevarat…Vreau sa sterg tot ce-am scris pana acum, ca sa incep o scrisoare adevarata, imi vine sa scriu cu tocul pe care nu-l am, direct pe monitor, cu sepia, sa-l dezasamblez mai apoi si sa-l fac un colet impachetat in hartie cerata, iar un poshtas afumat sa-mi spuna clasic: “adrisantul cunoscut”.

    – E frig, craiasa si mi s-au aburit ochelarii din piept. Spune-mi cum te vezi, ca sa te pot vedea …

    – Sunt ca in “Comfortably numb” al lui Floyd. A inceput amortirea de iarna, hibernarea mea launtrica, cea care, in fiecare an ma transforma intr-o colhoznica lucida si voluntara, ce-si doarme somnul fara vise, nici prin gand trecandu-i ca este, din intamplare, femeie. Doar Craciunul face copci in gheata asta groasa de la mine, il astept si-l primesc in fiecare an cu aceeasi mirare de copil si, o sa razi, cu aceeasi evlavie vazuta la strabunica, la bunica, la mama, la tot sirul lung si puternic al femeilor din neamul meu altoit aici, in Balcani, din multe si felurite miresme. Sa-mi scrii mult si devreme. Inca n-am scapat de prostul obicei de-a-mi verifica mail-ul de trei-patru ori pe zi, ca o fetiscana din filmele de epoca, dand fuga la telegraf unde, un supraponderal bonom cu ochelari rotunzi de baga ii raspunde plictisit ca nu a sosit nimic nou…

    – Nu iti pot scrie prea mult acum…desi as avea o gramada de spus…oricum, s-ar crede ca vrei sa ma bulversezi de tot…printesa mica a nisipurilor nesfirsite…

    – Atunci scrie-mi cand poti. N-o sa te mai supar pana atunci. Cand vei sti ce greu imi este, poate o sa existi. Nu ti-e dor de mine, ti-e dor sa-ti fie dor. Se vede treaba ca nu esti atat de ocupat:) Te rog mult, nu-mi mai scrie de bine. Alunga-ma. Macar o vreme. Fiindca am ajuns sa vreau sa te cunosc, lucru care, se pare, nu mi-e ingaduit.
    Ma simt ca o slujnica, tinuta pe langa casa doar ca-l amuza pe boier cand ii serveste, impiedicat, cafeaua.

    – Mi-e dor de malitiozitatea ta, de pixismul tau declarat, de ginduri ascunse si zimbete provocate de rautati copilaresti, imi este dor de micile tale obraznicii, de aparenta duritate sub care iti ascunzi firea sensibila si delicata, de cuvintele tale aruncate inteligent in jocul nostru…

    – Am ras cu pofta, fiindca mi-am dat seama ce dodecaedru verzui e fericirea. Am stiut atunci ca-ti voi scrie intotdeauna, toate cuvintele. Celelalte cuvinte.

    – Luunni! Lumina aurie pe strazi si-un copios sictir ca-i mult de lucru. Iar!! Disperarea nu poate fi cotidiana, fiindca pica in melodrama.Curaj, deci: un pahar de coniac, prima tigara a zilei (in incercarea de-a renunta la acest delicios obicei), ar fi bune ceva vesti de la dumneavoastra. Nu din gura, ci din carte… Sper ca totul este in regula cu tine: sunt “doar” ingrijorat….

    – Bine ai venit inapoi, domnul meu, mi-a fost atat de teama ca ai murit si a ramas doar acel barbat cu figura comuna si destin la fel pe care-l uram amandoi (mai mult tu, ce-i drept)… Mi-a fost dor de tine in zilele astea reci, cand am hoinarit cu indarjire (oare cum o fi si asta?!) pe toate stradutele din oras, dorind cu disperare sa te am alaturi, cand tacut, cand glumet, ascunzand cate-un gand rusinat pe la colturi si sa respiram impreuna acelasi aer tare, de invingatori. Am baut o sticla de vin rosu pentru tine, fara tine, nimic nou.

    – Scrii bine, daca ai trai la fel de bine precum scrii ai fi, cred, fericita. Ce vrei sa-ti aduca e-Mos Craciun? Eu stau in vitrina cu jucarii si astept.

    – Sa inteleg ca daca recunosc ca imi doresc sa te primesc in dar, chiar asa se va intimpla, chiar din vitrina plina de jucarii si in plus, frumos impachetat? Atunci chiar incep din nou sa cred in e-Mos Craciun…

    – Vin pe horn…numai sa-ncap!

    – Acesta este un mesaj care surade. Pana la mainile adevarate, ti le mangai pe cele ireale, virtuale fara a fi virtuoase. Cumva te astept.
    …As vrea sa iti simt sarutul de culoarea petalei de trandafir si gustul pielii tale sa imi tulbure mintile si asa incetosate de ginduri nestiute, sa ma topesti fierbinte si nerusinata intiparindu-ti formele rotunde si prelungi in trupul meu vlaguit de asteptare si neasteptat, sa-mi lovesti fata cu parul tau despletit ca o pisica cu noua cozi, ochii tai sa-mi taie privirea pe care rusinat sa o plec in fata, princesa salbatica si plina de tainice capcane….de-ai sti cit de mult te doresc …fie si in gindul meu…oricind, nu doar in ajun.

    – Imi plac sharadele, dar am obosit un pic. Hai sa incercam cu madrigale, ca sa ajungem in final la fabule. Imorali cum suntem, asta e singura noastra sansa de-a gasi o morala. Umorala…Scrie-mi, te rog, ceva sa ma inghete in seara asta dogoritoare.

    – Te joci cu mine, copil rautacios, iti place sa ma chinui si vorbele mele iti smulg un zimbet strengar, te vad, degeaba incerci sa te ascunzi…

    – Nu ma ascund…as vrea sa intelegi ca sunt intr-o zona gri a vietii mele mici, prea mica sa ma mai bucur de vreun zbor planat de porumbel pestrit.

    – Nu am chef de nimic azi…sunt plictisit si plictisitor, am chef de leneveala si nepasare.. …nu inteleg exact ce se petrece…stiu doar ca simt nevoia sa te citesc, sa te aud, sa te simt…ma intreb cum am reactiona daca ar fi sa ne trezim fata in fata…probabil ca am sta cel putin citeva minute, nemiscati, cu ochii mari si neincrezatori, fara cuvinte….tu ce crezi?

    – Daca ne-am vedea, stiu ca am vorbi cu adevarat, asa cum ne tot scriem. Avem aceleasi ganduri, asa cum doi frati siamezi au acelasi pantec. Buna sa fie ziua asta cu soare bland? Sunt atat de obosita ca vad stele verzi la propriu. E drept ca sunt si unele mici, aurii, pe care le simt cand inchid ochii. M-am gandit o clipa cum ar fi sa dorm in bratele tale si dac-as putea dormi… Somnoroasa aventura…sau ce carusel pacatos e mintea omului🙂

  8. Sunt o romantica incurabila..sau cel putin asa-mi place sa ma consider. Insa dupa o relatie de 5 ani, in care totul s-a transformat treptat din cea mai mare fericire a vietii mele, in ceva ce ma schimbase prea mult in altcineva decat eram eu de fapt; ajunsesem sa-mi pierd speranta. Alegerea de a inceta si de a pune punct la ceva care deja imi facea mai mult rau decat bine, era luata; insa obisnuinta si scepticismul ma opreau. Pana intr-o zi, cand Dumnezeu a vrut ca inca o data sa-mi “deschida ochii”, a aparut persoana care sa-mi spuna si sa-mi arate adevarul, oricat de crud era. Deja nu mai puteam sa dau inapoi, nu mai vroiam, era prea mult. Decazusem prea mult iar dovada suprema mi-a dat putere. Soarta a facut, ca aceasta persoana sa fie un baiat..un baiat pe care nu-l cunosteam fosrte bine dar care-mi cunostea iubitul, mult mai bine decat mine..
    Astfel, fara speranta, cu inima zdrobita, am inceput sa vorbim, tot mai mult si tot mai profund. Aici intervine iar soarta, care a facut sa ne intalnim, sa ne cunoastem, sa ne placem foarte mult si sa ajungem sa credem ca suntem..”potentiale suflete pereche”.
    Cu toate ca parea ireal, traiam o poveste de dragoste minunata, cum nu mai avusesem si cum nici nu credeam ca voi avea. A fost perfect! Si cum soarta nu are doar surprize placute, totul a fost perfect pana cand..el a trebuit sa plece din tara, pentru o perioada destul de lunga😦. Stiam ca acel moment va venii cu toate ca speram ca zilele, noptile, clipele..sa se dilate. In prezent, el este tot plecat😦. Vorbim mult, frumos, ne facem planuri si asteptam cu ardoare ziua reintoarcerii ( mai avem ceva de asteptat:(.
    Problema mea, este acum mult mai complicata. Vreau si simt ca pot sa-l astept si simt ca ma poate face cea mai fericita. Dar, timpul si distanta..ma omoara. Si peste toate acestea, fostul iubit (care este in tara, aproape – ca si locatie – de mine) a reintrat in viata mea si a inceput sa ma caute cu scuzele si regretele de rigoare..si nu doar el ci si mama lui.. Simt totusi ca trebuie sa lupt si sa rezist pentru cel care este aproape de sufletul meu..cel care mi-a aratat realitatea si fericirea, dupa atata timp..cel care mi-a dat speranta si incredere.
    Cred in iubire, cred in suflete pereche, imi doresc respect, apreciere, iubire, incredere, FERICIRE! Dar imi este atat de greu..😦

    Draga Julueta, astept cu mult drag un sfat de la tine..o parere..o idee care sa-mi dea puterea de lupta..cu timpul, cu distanta..su tot ceea ce poate sa intervina intre noi.. Multumesc!

    Cu drag,

    Ana

  9. Prietenie intre Add si Delete

    Sa te indragostesti,sa visezi, sa tresari sau pur si simplu sa scrii despre dragoste… in parfum dulceag de crini si tei ce deschid lumi de basm pe care le credeam uitate, abandonate in camara copilariei,de multa vreme zavorata.Nu, mie nu mi se va intampla niciodata.E imposibil!Recunoasteti cuvintele? cate dintre noi nu si le-au repetat? Si totusi…
    Am numit aceasta poveste “O prietenie -intre Add si Delete”.Si asa este prea mult spus, niciodata nu am crezut in cuvinte. Dar este visul meu, in care ma refugiez in fiecare seara,cand vreau sa uit lumea si sa redescopar inocenta.Nu voi renunta la acest vis curand…Poate doar cand el se va casatori..nu as mai putea continua.
    A inceput, banal, din dorinta de a exersa engleza si franceza pe un site online.Eu intrebam,el corecta si invers.Venim din lumi diferite, el dintr-un univers inchis de dogme si principii de casta, de religie.Poate ca in Romeo si Julieta, numai ca nu este vorba de dragoste. Sau poate da, dar imi este teama pana sa si rostesc acest cuvant.Nu ne vom intalni, probabil,niciodata.Nu are sens,nu vreau.Eu traiesc deja povestea mea de dragoste reala, alaturi de sotul meu…El nu va afla asta niciodata. I-ar fi interzis pana sa mi se adreseze in acest caz.Si totusi..
    Au trecut sapte luni…este in fiecare zi in gandurile mele, in casuta de mesaje,uneori pe telefonul meu mobil..doar sa imi transmita un gand, o incurajare , un cantec,un citat, sa-mi aminteasca sa zambesc…exact atunci cand am mai mare nevoie…Un Hello, dear friend de inceput, care deschide o lume noua…. sau un mesaj offine…sute de mesaje, randuite, in my inbox , prea multe sa fie recitite foarte des, dar imposibil de sters….sau de uitat…
    Este o iluzie, veti spune. Da, dar ce e rau in asta? De ce ma trezesc definitiv, cand toata viata nu este decat o brutala realitate?
    Am scris aceste randuri pentru toti cei care nu au uitat sa viseze…pentru toti cei care un mesaj sau doua vorbe spuse la intamplare ii fac sa tresara sau sa zambeasca …Daca te trezesti intr-o zi zambind fara motiv, te vei regasi cu siguranta in povestea mea…
    Acum este online…Am tresarit, abia vizibil..As vrea sa nu mai fi deschis calculatorul, macar in seara aceasta…poate ca nici macar nu ma asteapta pe mine…poate e doar rutina de a vorbi in fiecare seara…o oarecare…trec cateva minute bune…prea tarziu…privesc vergheta, suspin si raspund- “Yes, I am here…How are you?” Si totul a reinceput…

    • Oricat de ‘frumos’ ai vrea sa sune.. it’s wrong.🙂 din moment ce esti casatorita, el ar trebui sa insemne totul pentru tine si niciun alt barbat sa nu te faca sa tresari.

    • Imi imaginez ca nu este usor sa fii in pielea ta acum. Totusi cred ca uneori este mai bine ca fanteziile sa ramana la stadiul de fantezii. Nu cred ca ti-ai dori vreodata sa faci sa sufere un om care te iubeste si care crede in tine din toata inima. Chiar tu ai scris ca traiesti o poveste de dragoste reala alaturi de sotul tau. Poate ca n-ar fi o idee rea sa incerci sa iti redescoperi partenerul si sa ii dedici lui timpul pe care altfel l-ai fi petrecut in fata monitorului.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

    • Buna ziua,
      Ce inseamna sa iubesti pe cineva din copilarie si din adolescenta? Pentru mine e un vis combinat cu o realitate frumoasa pe care eu Patrick un romantic incurabil am iubit si iubesc o fata din vecini de la Pitesti indiferent de decizia ei de logodna sau de maritis, o iubesc nu ca un logodnic sau sot ci ca un prieten vechi cu care se poate ride, cu care se pot petrece momente memorabile, prieten adevarat ce poate fi si in momente mai putin placute cu acea persoana, prieten care stiu uneori mai si enerveaza, de asta-i viatza.

  10. Draga Julieta,
    N-am avut niciodata noroc in dragoste.Am fost ranita ca oricare dintre noi,dintre voi.Cand am iubit,am facut-o fara egoism sau inhibitii.Poate si faptul ca imi puneam sufletul pe tava i-au facut pe EI sa profite de naivitatea mea.Pe iubitul meu actual l-am cunoscut acum un an si 4 luni.Ma despartisem de o persoana la care am tinut enorm si in care aveam incredere oarba.Dupa saptamani de plansete,regrete si furie m-am decis sa ies in lume,sa uit tristetea care ma apasa pe inima.M-am dus sa ma plimb in parc cu un amic.Acolo mi-am intalnit sufletul pereche.Desii inca ranita si cu speranta ca cel ce m-a ranit se va intoarce,am decis sa ies cu C. doar ca sa ma ajute sa uit de probleme.
    M-am simtit asa bine cu el incat la sfarsitul serii l-am sarutat.El a vrut sa incepem o relatie insa eu,luptand cu rezidurile sentimentelor mele fata de fostul,am refuzat.Dar am ramas amici.Ieseam zilnic.Radeam,vorbeam despre orice,iar cand nu eram impreuna petreceam ore in sir la telefon.
    Asa a trecut o sapt,doua,trei..o luna de la primul nostru sarut.El a fost alaturi de mine fiecare minut,asteptand sa sa-mi dau seama ca impreuna vom fii fericiti.Intr-o seara,cand ploua torential afara,el s-a oferit sa ma conduca pana acasa,imprumutandu-mi geaca lui sa ma fereasca de ploaie.Cand am ajuns in fata blocului,el era leoarca si tremura de frig si uitandu-ma in ochii lui calzi,am simtit iar dorinta arzatoare de a-l saruta.Si am facut-o.De data asta n-am mai regretat.
    Suntem impreuna de un an si 3 luni si daca el n-ar fi fost in viata mea credinta mea in Dumnezeu,soarta,iubire si suflet pereche poate acum n-ar mai fi existat.
    A ta romantica incurabila…Crina

    • Draga mea, iti multumesc pentru scrisoare. Ma bucur sa vad ca atunci cand te asteptai mai putin a rasarit soarele si pe strada ta. Va doresc sa ramaneti mereu indragostiti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  11. Dragă Julieta,

    Am crezut întotdeauna în destin, în fiinţe imaginare, în puterea magiei, în voci care ne călăuzesc drumul, în cărţi de tarot şi incantaţii bizare, într-o lume invizibilă, magnifică în care legile fizicii nu se aplică. Probabil că din această cauză, dragă Julieta, povestea mea e departe de a respecta convenţiile uzuale, desprinzându-se de realitate, purtând cititorul într-un univers nou, ciudat, incitant, plin de lucruri inexplicabile… Sper ca tu, muză a iubirii, să o înţelegi şi să o apreciezi cum se cuvine…

    Am simţit genunchii tremurându-mi violent şi respiraţia devenindu-mi tot mai greoaie, sângele fiind pompat de inimă în vene cu o putere incredibilă. Am căzut fără vlagă pe o bancă din apropiere şifonându-mi rochia vintage înflorată, muşcându-mi violent buzele ştergându-mi ultima urmă de ruj şi ascultând aproape cu interes marşul nupţial intonat de băbuţa senilă de lângă mine care fuma ţigară după ţigară .
    – Vrei şi tu una drăguţă ? Face bine la nervi ! murmură ea zâmbindu-mi larg , suflând cu talent rotocoalele de fum risipite mai apoi de vântul răcoros de început de primăvară.
    N-am îngăimat nici un cuvânt , am căscat doar ochii largi încercând să respir normal, frământându-mi mâinile mici şi albe, întrebându-mă disperată , ce se întâmplase cu mine .
    Băbuţa se holbă la mine o vreme cu ochi curioşi fiind uşor speriată de tremuratul meu convulsiv, ca mai apoi să întoarcă capul distrată pentru a vorbi cu una dintre fiinţele imaginare care-i inspecta aura şi-i explica beneficiile karmei, uitând cu desăvârşire de existenţa mea insignifiantă.
    N-am înţeles cauza crizei mele până când închizând ochii spiritul meu uşor manipulabil de căile imaginaţiei fără limite a fost transportat într-un trecut imprecizabil , în sufrageria spaţioasă a conacului familiei, unde televizorul bâzâia pe fundalul unei conversaţii interminabile ce viza, după câte am prins din zbor, probleme de interes în politica ţării.
    Călătoriile de ordin spiritual ce puteau prezice evenimente viitoare, dezvălui timpuri străvechi sau vreo lume în care regulile realităţii cunoscute nu se aplicau , îmi erau extrem de familiare, însă aceasta m-a şocat în particular , ea făcându-mă , în mod ilogic să retrăiesc momente din propriul trecut.
    Uimirea nu mi s-a manifestat în mod direct , iar impulsul de a face ceva cu adevărat nebunesc a fost înăbuşit de regulile nescrise ale călătoriilor spirituale. Simţurile mele s-au calmat treptat , iar respiraţia a devenit din nou regulată, corpul adâncindu-mi –se după o perioadă infinită, într-un calm nemărginit . Trecuseră trei ani , aproape că am numărat zilele , de când îl văzusem ultima oară pe Alexandru, iar şocul de a-l putea observa în voie odihnindu-se tihnit pe canapeaua capitonată de piele , neschimbat, m-a lăsat realmente fără cuvinte.
    Îl ştiam de-o viaţă , copilărisem împreună, ne jucasem împreună, dezvoltasem aceleaşi idei şi filosofii asupra principiilor fundamentale ale lumii, citisem aceleaşi cărţi , ne îndrăgostisem de aceeaşi muzică, ne maturizasem sub privirile celuilalt , ne cunoscusem reciproc toate aventurile amoroase şi criticasem, fără consimţământ, unele decizii pripite . Trăisem o viaţă de om înlănţuiţi în aceeaşi lume imaginară a cărţilor de tarot, a ritualurilor ascunse şi a oglinzilor ce creau o senzaţie de ireal , însă acum privind la propriul trecut , la camera adâncită în semi întuneric , la ochii dragului meu Charles, la mâna lui înlănţuită în jurul taliei mele şi înapoi la Alexandru, mi-am dat seama cât de mult el se schimbase, faţă de adolescentul uscăţiv de altă dată , mi-am dat seama că acum după trei ani, îmi era aproape imposibil să recunosc chipul bărbatului încercat din faţa mea . Alexandru lăsase în urmă trăsăturilor blânde şi nedefinite ale copilăriei, înlocuindu-le cu unele mult mai masculine , îşi lăsase o barbă scurtă cei-i acoperea o parte din faţă dându-i un aer revoluţionar, părul brunet fiind de asemenea ceva mai lung încadrându-i frumos faţa cu tenul arămiu moştenit de la bunica indigenă originară din Brazilia; ochii mari negri ,ca pana corbului încetaseră să mai aibă un aer absent căpătând o sclipire aparte de luptător platonic pentru libertate , fiind încă înconjuraţi de umbre bizare, care după o documentare febrilă, din timpurile pierdute ale copilăriei , se dovediseră a fi un fel de aură ce marca puterea lăuntrică a spiritului prietenului meu. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni gri , decoloraţi de la spălările succesive , un tricou alb , simplu şi un sacou vechi, cu tipic militar . Zâmbea cu subînţeles şi la intervale bine determinate de timp îşi ducea cu graţie trabucul cubanez la buzele pline , trăgând fumul adânc în plămâni , afişând un aer mulţumit şi semănând cumva leit cu argentinianul Che Guevara, cea mai completă figură a vremurilor noastre.
    Călătoriile de ordin spiritual nu durează însă, mai mult de o secundă extrem de limitată, imaginaţia mea fiind incapabilă să rămână în sufrageria prost luminată, transportându-mă cu impertinenţă într-un trecut ceva mai apropiat , într-o cameră înghesuită a unui cămin de la periferia Parisului , oraş al luminii, înlănţuită în braţele lui Alexandru sfidând nepăsătoare încrederea lui Charles care cu o lună în urmă ne urcase pe amândoi în acelaşi avion cu destinaţia Franţa, pentru a ne desăvârşi pentru un an studiile în străinătate.
    Dar de ce ne-ar fi păsat nouă atunci de părerea lui, de încrederea lui, de sentimentele lui ? De ce ne-ar fi păsat având în vedere miile de kilometri care ne despărţeau de casă ?! De ce ne-ar fi păsat când aveam un an întreg pentru a ne bucura de o libertate nemărginită , de aerul parizian, de plimbările lungi, la lumina lunii , de zilele pierdute la o cafenea în Montmarte cu biserica Sacré Coeur strălucind impunătoare deasupra cartierului artiştilor , de sărutările fugare din grădinile nemărginite ale palatului lui Ludovic al XIV – lea , de cursurile de filozofie antică şi în sfârşit de conversaţiile interminabile cu fiinţele supranaturale care ne înconjoară protector zi şi noapte, învăluindu-ne într-o aură de calm etern ? N-avea de ce să ne pese şi nici nu ne-au interesat amănuntele care făceau relaţia noastră interzisă, eram doar bucuroşi să realizăm după ani de orbire că teoria lui Platon era corectă , iar noi reprezentam jumătăţi perfecte ale aceluiaşi cerc.
    Acel an a fost cel mai frumos din viaţa mea, sufletul şi trupul meu atingând o stare de împlinire deplină, fantasticul îmbinându-se cu realitatea permiţându-ne să trăim într-o lume mirifică. Acel an însă a avut din păcate un număr limitat de zile , iar întoarcerea acasă a însemnat automat întreruperea brutală a idilei noastre şi revenirea tragică la ceea ce majoritatea numesc fad “normal”.
    Iată-mă alături de Charles care, în ciuda tuturor strădaniilor de a mă face fericită , a reuşit doar să mă plictisească şi să mă determine să mă adâncesc într-o stare de amorţeală taciturnă; nu mai părea bărbatul interesant de care mă îndrăgostisem cu un secol în urmă, iar convieţuirea împreună cu el îmi crea o senzaţie de sfârşeală emoţională. O cerere în căsătorie era uşor de dedus după trei ani de trăit împreună, în ilegalitate în faţa statului şi a Bisericii creştine; începusem să mă obişnuiesc cu ideea şi să accept calea spre care tindea destinul meu, însă în ziua cu pricina în momentul în care am realizat scopul pentru care m-a invitat Charles în oraş, genunchii mi s-au pus pe tremurat şi-am simţit panica trecându-mi cu violenţă prin sângele adormit parcă de trei ani încoace. Călătoria spirituală, ca de fiecare dată, a avut un scop precis şi mi-a justificat atacul de panică, dar nu a reuşit să mă întoarcă din drumul spre cel mai somptuos restaurant din oraş.
    Am ajuns la “destinaţie” uşor şifonată, afişând un zâmbet fals care semăna mai mult a rânjet forţat. Charles n-a băgat în seamă atitudinea mea şi nu l-a interesat realmente felul în care arătam , a îngenuncheat pe nepusă masă în timp ce eu convocam în gând, ca în vremea copilărie, toţi morţii familiei care ar fi putut să-mi vândă un pont , să-mi ofere un sfat cât de cât agreabil . In sfârşit , cu glas platonic , neavând nici un fel de emoţie reală , mi-a cerut uşor plictisit să accept a-i fi soţie.
    Dacă în acel moment spiritele benefice nu s-ar fi îndurat de nesiguranţa acţiunilor mele, de destinul fad care pândea nerăbdător după colţ , spun eu, că aş fi făcut probabil cea mai mare greşeală a vieţii mele, cea mai mare greşeală pe care ar putea-o înfăptui un suflet liber ce adoră dragostea şi suferă amarnic cu fiecare lanţ ce-l îngrădeşte pentru totdeauna .
    Dar cert este că ele s-au îndurat, iar eu am pierdut pentru un moment simţul realităţii văzând pentru a mia oară în acea zi chipul calm al lui Alexandru , zâmbetul năstruşnic şi dorul trist din ochii lui , oglindă a alor mei … N-am avut curajul să-l refuz pe Charles, n-am avut curajul să-i explic , să-i văd increderea năruindu-se într-o secundă; am plecat pur şi simplu , am plecat şi am simţit într-o clipă cum miile de lanţuri cu care mă încătuşasem de-a lungul celor trei ani au căzut fără vlagă lăsându-mă să trăiesc şi să iubesc din nou.
    Fantasticul a revenit treptat, cu fiecare pas care mă despărţea de Cgarles, înapoi în viaţa mea , împânzind realitatea cu fiinţe magice, obiecte plutitoare, monştri marini şi inimi bătând cu pasiunea iubirii. L-am regăsit pe Alexandru o oră mai târziu stând tolănit pe baldachinul din camera sa ,din casa de la ţară a ilustrei sale bunici, citind cu ochi înlăcrimaţi despre moartea conducătorului lumii de la care şi-a luat numele , ascultând balade şi rapsodii vechi de când lumea.
    El nu mi-a cerut explicaţii sau lămuriri , el nu a căscat ochii de uimire să mă vadă în pragul uşii sale, el nu m-a întrebat ce-am făcut în timpul pierdut al celor trei ani infiniţi, lui nu i-a păsat , a plâns doar de fericire , amestecându-şi lacrimile cu ale mele .Ne-am regăsit neschimbaţi, după o absenţă îndelungată. Pentru noi timpul a stat în loc.

    • Este foarte frumoasa povestea ta, recunosc ca m-am lasat prada imaginatiei pret de cateva minute. Mi-ar placea la nebunie sa experimentez o astfel de aventura, sa pot elimina toate barierele realitatii pe care o stim. Eu cred ca ,,lumea” noastra se intinde cu mult dincolo de perceptiile noastre si chiar exista lucruri care depasesc logica si ratiunea. Iti multumesc ca mi-ai scris si iti doresc sa fii fericita.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  12. -Bella, ma mai iubesti?
    -Da
    -Ma primesti inapoi?
    ….

    *[ In cele cateva secunde dinainte de a-i raspunde mi-am adus aminte de toate momentele petrecute impreuna]
    -Buna, ma numesc Lukas.Imi pare rau ca sunt atat de indraznet dar nu ma pot abtine, esti atat de frumoasa, vrei sa iesim intr-una din zile in oras?
    -Nu.
    -De ce?
    -Pentru ca nu vreau..nu te cunosc.Scuze
    -Oh te rog, stiu ca tu nu ma cunosti, dar eu ma cunosc si iti spun ca nu vei regreta.O singura iesire-ce poate fi rau?
    -Hmm…nu prea cred.
    [Din acea seara stiam totusi ca ceva s-a schimbat si desi am refuzat sa ies cu el stiam ca voi ajunge sa il iubesc mai mult decat orice]
    -Vrei sa dansam, draga mea?
    -Sigur, mai un pic si o sa adorm pe scaun.Nu imi vine sa cred ca un bal poate fi atat de plictisitor.Singurii care se distreaza sunt tipii de la cealalta masa si nici ei nu cred ca s-ar distra daca nu ar fi high.
    -Bella,vreau sa iti spun ceva si te rog sa nu ma intrerupi.
    -S-a intamplat ceva?
    -Nu, nu s-a intamplat nimic, nu te ingrijora.Vreau sa imi spui daca iti spune ceva data de 28 august.
    -Nu imi spune nimic, dar imi amintesc ca in august ne-am intalnit pentru prima oara.
    -Da, asa e, in 28.Atunci te-am vazut pentru prima oara intr-un tricou lalau si cu o carte in mana.Imi amintesc ca ma gandeam atunci ca nu am vazut pe nimeni atat de perfect si ca trebuie sa te am sau mor.Si Bella, vreau sa iti spun ca te iubesc.De acum incolo iti promit ca vei fi in mintea si sufletul meu in fiecare secunda.

    [Fara indoiala acela a fost cel mai frumos moment.Parca un inger a venit, m-a luat din zbor de manuta si m-a dus pe taramuri necunoscute.Si nu credeam ca ceva de poate strica fericirea.Doar ca, auzisem ca pentru fiecare moment de fericire trebuie sa platesti cu unul de tristete.”Ce prostie”-mi-am spus atunci cand am auzit asta, fara sa ma gandesc ca voi ajunge in aceeasi situatie ]

    -Buna Bella scuze ca te-am deranjat atat de dimineata vara dar trebuia sa iti spun ceva important.Imi pare rau ca trebuie sa iti spun si imi pare si mai rau ca am facut acel lucru dar nu pot tine in mine pentru ca voi regreta si mai mult mai incolo.
    -Sigur, nicio problema Rose, poti sa imi spui.
    -Aseara la petrecere, inca de cand a ajuns, Lukas era un pic baut si ma stii pe mine, nu pot refuza o bere buna.Problema e ca,spre dimineata, am inceput sa ne jucam ceva-nici nu mai stiu ce si eu cu Lukas am ajuns sa fim singuri.Nu iti pot spune cum s-a intamplat si nici de ce, tot ceea ce imi amintesc e ca ne-am trezit dupa cateva ore in acelasi pat dezbracati.
    -…
    -Imi pare rau Bella, chiar imi pare.Stiu ca nu ma crezi acum , dar eu chiar tin la tine si nu am vrut sa se intample lucrul asta.Si mai stiu ca Lukas te iubeste foarte mult..
    -Trebuie sa plec.Cu bine, Rose.

    […]

    -Raspunde Lukas, cum ai putut sa imi faci asta?
    -Imi pare rau, a fost o greseala.
    -Cum ai putut sa faci asta?Hm?Erai totul pentru mine…
    -Bella imi pare rau, te iubesc..a fost o greseala, te rog iarta-ma.Bella,te iubesc.Ma ierti?
    -Da,te iert

    -Asta inseamna ca…putem..
    -Nu Lukas.Da,te iert dar magia dintre noi a disparut.

    *

    -Bella, ma mai iubesti?
    -Da
    -Ma primesti inapoi?
    -Da

    • Eu sunt de parere ca iertarea este un dar. Chiar admir oamenii care pot sa ierte, sa stearga cu buretele tot ce i-a dezamagit. La fel si in povestea ta, cel care a gresit mai primeste o sansa. Iti doresc o viata frumoasa alaturi de Romeo al tau.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  13. Doi copii naivi si poate sansa de care avem nevoie atunci amandoi. A inceput fara sa ne dam seama povestea noastra si a continuat sa fie ca un foc care arde tumultos. Eram la o varsta la care nici unul nu doream sa avem o relatie de iubire si incercam sa ne exteriorizam spiritul salbatic si neconformist.
    Am fost, dar n-am fost impreuna. Putini sunt cei care stiu povestea din spatele prieteniei noastre afisate. Ne doream unul pe altul, ne armonizam intr-o mie de feluri, dar uneori eram atat de muti de frumusete incat nu aveam cuvinte si gesturi destule pentru a ne exprima unul fata de altul.
    Greseala noastra a fost acea de a nu ne exprima toate dorinte si sperantele, de a ne teme de ceea ce avea sa urmeze, de a ne lasa cuprinsi total de val si de a ne crea dimensiunea noastra unde sa fim „noi”, nu doar EA si EL. Asa ca am lasat sa intre persoane, realitati si gestiuri care cu timpul ne-au indepartat.
    Din noi a ramas doar EA si EL. Si cuvintele, momentele, sperantele au inceput sa dispara intre noi. Orgoliile si principiile nostre ne-au dus pe cai diferite si lungi… dar indiferent unde ne aflam avem momente in care mai rezonam pe aceiasi lungime de unda.
    Nici capatul lumii nu a putut sa stearga memoria unei trairi si emotia revederii cu celalalt. Ramane insa orgoliul peste care nu incercam sa trecem de frica unui esec… a fost atat de frumos atunci incat nu vreau sau el nu poate sa acceptam o provocare.
    Sunt 3 ani in care inima mea a incetat sa simta sau se manifeste… acum e un alt el care incearca sa-l subtituie, dar e mai mult doar confident. Incearca… dar totusi inima mea plange din orgoliu… pentru ca am renuntat din lucuri marunte si prin lipsa de cuvinte la ceva ce ar fi putut fi…
    E o tacere absurda intre noi si e gri. Ziua e atat de lunga si lipsita de culori.
    Stau langa el, dar tot la EL imi zboara sufletul. In nebunia vietii cotidiene astept ca si el sa faca un ultim gest (cam greu sa renunte totusi la orgoliu) pentru a sfasia ceea ce a mai ramas si sa spuna sfrasitul povestii. E prea greu sa traiesti cu speranta… si fara sa stii ca un sfrasit a fost spus…
    Mi-ar placea sa-mi iau macar ramas bun… dar nu intr-un mediu virtual unde cuvintele raman fara raspuns si fara gestiuri… vreau sa vad din nou ochii aceia caprui, zambetul strengaresc si gesturi stangace care confirma ca totul s-a terminat cand a plecat sa hoinareasca prin lume.
    Si tot ce ne desparte e orgoliul…pentru ca EL e doar cateva sferturi de ora de EA unde se afla el. Sa fie asta problema?!?

    • Da … aproape intotdeauna. Eu si probabil noi toti stim atat de multe povesti frumoase care s-au risipit din cauza orgoliilor prea puternice. Fiecare dintre cei doi asteapta ca celalalt sa faca un gest suprem … si aproape niciodata nu se intampla. Cred ca am mai spus asta, dar eu personal prefer sa imi para rau pentru lucrurile pe care le-am facut … mi se pare atat de crunt sa traiesti cu intrebarea ,,ce s-ar fi intamplat daca …”. Atata timp cat sentimentele tale pentru El sunt inca puternice, poate ca ar trebui sa nu mai astepti un semn si sa faci primul pas. Doar asa povestea voastra va avea un final.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  14. Draga Julieta,

    Am o intrebare,legata de o poveste,insa nu consider ca este una de iubire.
    Il cunosc pe X si X ma cunoste pe mine.Este genul de baiat de care m-as indragosti cu adevarat,pentru ca am multe lucruri in comun cu el,pur si simplu “ma pierd in conversatie”.Imi place cum se poarta cu mine,face anumite gesturi,care imi dau de inteles ca ma place(+ca de multe ori l-am surprins privindu-ma),ca un adevarat Romeo.Problema este,ca infatisarea lui nu seamana cu portretul pe care i l-am facut eu lui Romeu(al meu),stiu ca suna superficial,si chiar este,nu-i asa?Da-mi,te rog, un sfat.

    • De cand suntem mici incepem sa schitam in minte portretul lui Romeo. El trebuie sa arate intr-un anumit fel, sa spuna numai lucrurile pe care vrem sa le auzim etc etc. Dar destinul are tendinta sa ne contrazica si daca tu te referi acum numai la aspectul fizic … sincer iti spun ca nu trebuie sa te mai gandesti la portretul lui Romeo pe care ti l-ai construit cu atata grija. Stii si tu vorba aceea: ,,beauty is skin deep” si nu conteaza ce parere au ceilalti, important este ca tie sa iti placa si ca tu sa fii fericita.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  15. Am inceput cu un sarut. Lung. Ca parul meu. Am continuat cu o imbratisare. Nesfarsita. Ca dragostea noastra. Am pasit cu Speranta si Iubire in Noul An. 2010 va fi anul nostru, Iubire. Toate visele si dorintele noastre, sperantele purtate in suflete atata vreme se vor implini intr-o realitate mult asteptata: CASATORIA. Ii voi auzi inima batand de emotie si de fericire langa a mea. In Momentul Acela Unic. Si in multele altele asemenea care vor urma si care ne vor lumina viata. Fara a fi patetica sau desueta: Ii multumesc lui Dumnezeu ca exista si ca
    l-a adus in calea mea! Te iubesc, Dragostea mea!

    • Foarte frumoasa declaratia ta de dragoste si sunt sigura ca Romeo al tau stie ca este un barbat foarte norocos. Va doresc sa aveti o viata frumoasa impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  16. Draga Julieta,

    Anul trecut m-am indragostit de un baiat care era cu mine in liceu. Pana spre sfarsitul clasei a XII-a nu cred ca l-am vazut de foarte multe ori (sincera sa fiu la inceput am avut impresia ca e nou in liceu).A fost dragoste la prima vedere pentru amandoi(desi n-am crezut ca exista asa ceva). Zis si facut, la banchetul clasei a XII-a ne-am cuplat.A fost mai frumos decat visasem ca o sa fie acel bal.In zilele acelea m-am simtit cu adevart o printesa,stia sa se poarte cu mine.Bineinteles, ca noptile acelea nu le-am dormit, aveau sa fie unele dintre cele mai frumoase, asa ca le-am petrecut impreuna.Am vazut rasaritul, am colindat statiunea, a fost superb(eram in Bulgaria, la Nisipurile de Aur).Am avut impresia ca o sa fie doar pentru moment, dar nu, a durat mult mai mult decat ma asteptam.Timp de cateva luni ne-am inteles foarte bine, dupa care ne-am despartit.N-am stat mult timp despartiti, pentru ca el a vrut sa ne impacam.Eu am avut ceva dubii in privinta impacarii pentru ca nu stiam daca mai am aceleasi sentimente,mai ales ca amandoi ajunsesem la facultate, aveam alte prioritati, cunosteam alti oameni, orice era posibil, dar daca am vazut ca isi doreste foarte mult ne-am impacat. Desi noi ne-am despartit pentru ca ne certam foarte des, din chestii minore, am zis ca acum nu o sa mai fie asa, probabil si-a dat si el seama si s-a schimbat,dar nu prea, continua sa faca aceleasi greseli.In tot acest timp mi-am dat seama ca tin la el mult,si n-as putea sta fara el, numai ca nu stiu ce vrea el exact,cand se poarta foarte frumos, cand nu stiu ce are.Si nici atat nu inteleg de ce si-a dorit atat de mult sa ne impacam, ca in final sa repete aceleasi greseli.Sunt constienta ca tine la mine, dar nu stiu ce vrea de fapt.In niciun caz nu vreau sa se termine aici, si nu asa, nu din nimic.
    Astept un sfat,sau mai multe, de ce nu?!

    • Draga mea Alina, iti multumesc pentru scrisoare. Sa stii ca de cele mai multe ori, chiar daca oamenii regreta o anume greseala … ei o vor face in continuare. Voi doi aveti marele avantaj ca sunteti de varste apropiate, sunteti foarte tineri si aveti sansa de a ,,creste” impreuna. Si cand spun ,,creste” ma refer la armonizarea voastra in cuplu. Cel mai important este sa vorbiti despre lucrurile care va deranjeaza. La fel de important este sa intelegeti ca nu conteaza atat de mult cine are castig de cauza intr-o cearta sau o discutie, ci mai degraba rezultatul ei.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  17. “Amor, amor, amor!”, cu ale tale meandre… Nu voi muri pentru tine si nici tu nu-mi vei muri mie. Trecut-au framantarile junetii mele, cand iubeam in taina fie pe cantorul tanar al bisericii de pe strada Horea, fie pe Ovidiu, colegul de clasa, pe scaunul caruia ma asezam dupa ore traindu-mi clipa mea feerica si caruia imi era teama sa-i adresez pana si un salut, pentru a nu-i starni dezaprobarea. Apus-au si serile in care priveam stelele de pe balconul apartamenului recitand cu dor: “O, Romeo, Romeo…” si singurul “Romeo” ce mi se arata, era vecinul de la trei, cu sprancenele lui groase si frumosu-i ranjet care m-a tinut departe de balcon o vreme. Atunci uramaream povestile de dragoste cu patos, ma rugam adeseori sa-mi bata si mie ursitul la usa, daca se putea altul decat omul de la gaz. Era vremea in care si eu as fi putut iubi ca tine, Julieta, fara a-mi desprinde valul de la ochi; vremea in care absenta unui iubit ma facea sa cred ca pana si Dumnezeu a murit de singuratate.
    Dar iata-ma si pe mine in bresla celor ce traiesc basmul vremurilor noastre. “Romeo” ma privea, nu de sub balcon, nici dintr-un ungher al salii de bal, nici printre florile din piata…ci din ecranul PC-ului. Nu ne sta familia impotriva, nici fostele iubiri, nici altele asemenea. E vremea in care avem impotriva timpul nemilos, saracia, oboseala, stresul, frustrarile. Cu atatea suflete in jur, avand deschisa imensa fereastra catre “a cunoaste”, acel “Ubi tu Gaius?” nu mai este marea neliniste a celor singuri, iar adevatrata arta a iubirii, cea de care nici tu, Julieta, nu te-ai putut bucura, cea nedescrisa in nici un basm si in nici o piesa de teatru, este adeverirea tainicului “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

    • Imi place tare mult cum scrii, m-a bufnit rasul cand am ajuns la fraza cu omul de la gaz. Noi oamenii suntem cam naivi si nu ne dam seama ca o relatie ne cere foarte mult uneori. Secretul nu este sa o gasim, ci sa o facem sa mearga, sa invatam cum sa ne armonizam cu partenerul de viata. Ai mare dreptate in ceea ce mi-ai scris, adevarata provocare este sa traim impreuna, fericiti pana la adanci batraneti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  18. Ce e iubirea? Rta de a comunica fara cuvinte, de a sdepasi toate limitele impuse de o ratiune obtuza, care striveste creativitatea. Arta de a trai in armonie cu gandurile si dorintele altcuiva, de a descoperi acel “ceva” plin de bunatate din propria fiinta, care scoate la iveala ce e mai bun in omul de alaturi.
    O raza trecatoare, ar spune unii. Un sentiment minunat, ganduri si “fluturi in stomac”, senzatii si un anumit fel de a fi, ar spune altii.
    Ce mai pot sa spun eu? Nimic nu pot sa spun. Iubirea nu ai cum sa o spui, poti doar sa o traiesti. Iubirea e totul si nimic din tot ce spun si fac. E legatura dintre doua suflete, dincolo de timp si spatiu, dincolo de ganduri sau sentimente, dincolo de minte, de ratiune sau de instinctul de supravietuire.In lumea asta in care uitam sa traim, uitam de cel de alaturi si de visele noastre, in care ne comportam ca niste tirani cu propria fiinta, invinuindu-ne pentru orice sau considerand ca totul se cuvine, iubirea e doar Calea. Un drum care evita mediocritatea.
    Ce e iubirea? Un dor nestins, tinderea spre mai bine, mai mult, din “a darui”. Un dar si o binecvantare, acceptare, renuntare la control. Inseamna sa recunosti ca altcineva e cel putin la fel de bun ca tine, sa renunti la orgoliu si la incapatanare atuci cand e nevoie, sa poti vedea din perspectiva celuilalt.
    Sa iubesti sa fii , sa te iubesti si sa iubesti, pentru ca doar iubindu-e (si ) pe tine poti primi ce e iubirea si o poti darui.
    “Tot ceea ce daruiesti, tie iti daruiesti”, scria un psiholog.
    Ce am spus mai inainte? O insiruire de cuvinte , venite pe nesimtite in gandul meu dupa o rugaciune. Nu stiu sa vorbesc despre povesti de iubire. Pentru mine, ele sunt si ar trebui sa ramana de domeniul tainicului, al bogatiei de comori din inima fiecaruia. Povestile vin si trec, sau poate nu trec, ceea ce ramane este IUBIREA. Pe ea o redescoperim in fiecare zi. Cand suntem indragostiti, o vedem. Dar ea continua sa existe, mereu altfel, moment de moment, precum materia invizibila a uuniversului. Iubirea nu e o abstractiune. E un context din care sa iti traiesti viata, din perspectiva caruia sa “vezi”, dincolo de ceea iti spune privirea.
    Credinta si iubire. Din aceste doua cuvinte sa ne cream viata , in fiecare zi, dincolo de limite si de temeri.
    Cu tortii ne dorim sa fim fericiti. Dar eu nu am intalnit un om fericit si singur. Sau invers. Avem nevoie unii de altii. Si cu totii avem nevoie de iubire. Si ea de noi, caci altfel nu se poate materializain lumea asta si nu poate crea ceva vizibil. Iar acesta este scopul Iubirii: sa creeze.
    Nu vreau sa vorbesc despre amurguri de soare la marginea marii sau despre primul sarut si prima infiorare, nu vreau sa vorbesc despre EL sau EA. Vreau sa vorbesc despre cine esti TU atiunci cand vorbesti despre EL sau EA in acesti termeni. Despre cum vezi TU lumea atunci cand poti sa vorbesti atat de frumos despre altcineva. Cum ar fi daca ai mentine permanent aceasta stare? E o provocare!
    Sa iubiti si sa iubiti ca iubiti!

    • Draga mea, iti multumesc pentru scrisoare si mai ales pentru indemn. Dragostea este sentimentul care scoate la suprafata ce este mai bun si mai frumos in noi. Stii prea bine cat de mult ne schimba, cum ne face mai luminosi si mai altruisti. Si cred ca daca am fi mereu indragostiti, lumea ar fi intr-adevar mult mai frumoasa. Asa ca dau si eu mai departe provocarea ta si va cer sa ramaneti cu totii indragostiti!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  19. Povestea mea de dragoste este una obisnuita .Ne-am cunoscut pe un site de dating.La inceput a fost doar o relatie de amicitie ,el fiind mai tanar cu 8 ani .Prima data cand am vorbit cu el la telefon mi-a spus ca desi conduce , joaca fotbal , danseaza ,s-a nascut cu o grava malformatie la ambele picioare.I-am raspuns ca nu conteaza asta ,o relatie de prietenie nu se bazeaza pe aspectul fizic.Raspunsul meu i-a rupt inima in doua(asta mi-a spus-o mult mai tarziu).Ne-am intalnit apoi in parc.A fost mai mult decat dragoste la prima vedere .Faptul ca a avut o copilarie si o adolescenta diferita de a celorlalti ,l-a facut sa fie altfel decat restul.Este sensibil ,romantic si nu in ultimul rand iubeste cu sufletul.Eu il vad ca pe un barbat normal , chiar daca in loc de picioare are proteze. Ma implineste ca femeie si asta e tot ce conteaza.El este tot ce mi-am dorit de la viata.Cred ca nu conteaza daca colegii sau vecinii susotesc pe la colturi.Conteaza doar ca am descoperit marea iubire .In lumea asta nebuna in care traim doar iubirea ne poate salva sufletele…..

    • Asa este! Eu zic sa va bucurati de relatie cum puteti voi mai bine, important este faptul ca va completati si va faceti fericiti unul pe celalalt. Ce spune lumea, ca el este mai tanar sau ca are o problema de sanatate … chiar nu trebuie sa va intereseze asta. Barfele pe la colturi apar oricum, indiferent cat de ,,corect” incerci sa-ti traiesti viata. Eu zic ca sunteti niste oameni norocosi pentru ca v-ati gasit si va doresc sa ramaneti impreuna pentru totdeauna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  20. IUBIRILE MELE sunt ca si PANTOFII

    O sa credeti ca o sa va spun lacrimogene povesti de iubire cu gesturi pretioase si tandre imbratisari.
    Dar nu – o sa va povestesc despre cum am descoperit ca IUBIRILE mele seamana cu ..PANTOFII !Pentru ca sunt o mare amatoare de ..pantofi .
    Uitati-va la PAPUCII MEI SPORT ! I-am luat in tabere, la bunici, am alergat cu ei prin parc .Atat de vechi si totusi ..ii pastrez.Ei seamana cu ..PRIETENUL MEU DIN COPILARIE . Si el e tot de cursa lunga. Avem atatea amintiri frumoase si amuzante impreuna !
    Dar ce ziceti de ..PAPUCII DE CASA. Pufosi, albastri.Cand ajung seara acasa dupa o zi grea, e suficient sa fac un dus si sa ma bag in ei si dintr-o data , ma sint mai bine. Ei seamana cu ..IUBITUL DIN LICEU. Sunt zile cand simt ca nu ma iubeste nimeni (nici chiar eu ) pana cand .. ma suna si e totul mai bine.
    Sa nu uit sa trec pe lista SANDALELE CU TOC DE 10. Barete negre, de lac (dar sa nu ma ziceti- atat de incomode ). Ele imi amintesc de .. “PRIETENUL DE LA BIROU “. Aparent atat de amabil, de atent, pana cand ..s-a combinat cu verisoara mea. Dar ce sa-i faci, ca si sandalele , nu-l pot arunca. Pentru ca ..nu se stie cand am nevoie de el ( are sanse sa fie sef !).
    Si mai sunt PANTOFII PE CARE NU MI-I POT PERMITE. Cei de firma, cu un pret cu..multe zerouri. De fiecare data cand sunt gata sa renunt , dau o fuga pana in fata magazinului unde sunt expusi si ma gandesc ca, intr-o zi, vor fi ai mei. Ei seamana cu MR. PERFECT- tipul acela inalt, cu ochii verzi, manager la o firma concurenta. Cel ce niciodata nu s-a uitat cu adevarat la mine mai mult ca la o angajata ..
    P. S. Ar trebui sa mai arunc din cei pe care nu i-am purtat in ultimul timp ? Din PANTOFI sau din ..BARBATI , ca m-am incurcat ?
    Si pe care sa-l pastrez ? Cine e ROMEO dintre toti ?

    irina sarosi -iasi

    • Mi se pare inedita si … plauzibila comparatia ta. Parerea mea este ca toti pantofii trebuie sa ramana. Am zis! Toti joaca un rol important si pana la urma nu iti cer nimic (in afara de un mic spatiu de depozitare). Cu barbatii este un pic mai complicat, dar nici ei nu trebuiesc eliminati din varii motive. Tu ai incercat sa vezi potentialul Romeo in fiecare dintre ei si te-ai lamurit ca nu este cazul, asa ca distreaza-te fara sa-l mai cauti, Romeo al tau va aparea la momentul potrivit.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  21. Numele meu complet este Constantin Nicoleta, am corectat si adresa blogului ca o scrisen gresit. iti mai scriu o strofa din poezia dedicata lui :”Cand apari ma dezbraci
    raman nud in fata ta
    si renasti in mine
    sentimentul
    dragostea.

    Cand te intreb ceva
    ma privesti in ochi
    si te incurci
    in cuvinte
    de parca ti-ar fi teama sa
    nu pronunti gresit
    si dupa ce mi-ai raspuns
    ramai cu gandul undeva inauntrul tau
    si iti aud linistea
    asa cum imi aud eu nelinistea.

    Alergi cu gandurile lasandu-ti capul intre sani mei
    Si ramai acolo cinci minute, eu ravasindu-ti parul
    Si ascultandu-ti soaptele
    Eu ma indoiesc ca ai sa ramai cu mine pana dimineata
    Iar tu vii sa ma saruti tandru pe buze
    Si incep sa uit de toate indoielile
    Ma faci sa cred in iubire
    Ma faci sa cred in mine
    Ma faci sa cred in noi”
    Nu-i usor sa vorbesti despre iubire, e frumos sa o simti si e greu sa o descrii pentru ca uneori cuvintele nu sunt indeajuns sau nu le gasesti pentru a exprima ceea ce simti.Asa ca nici eu nu prea imi gasesc cuvintele sa vorbesc despre el, insa stiu ca simt ceva inauntrul inimii mele.
    Multumesc inca odata penbtru atentia cuvenita si astept cu nerabdare sfaturile tale!

    Cu drag,
    Nicoleta

    • Foarte frumoasa poezia pe care i-ai dedicat-o iubitului tau. Felicitari, iti dai seama ca niciun barbat nu poate sa ramana indiferent la o asemenea declaratie de dragoste. Eu sunt de acord cu tine, de multe ori cuvintele nu pot sa descrie ce simti, dar sunt sigura ca de aceasta data ele si-au atins tinta. Iti multumesc pentru scrisoare si iti doresc sa ramai mereu indragostita.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  22. Draga Julieta,
    Nu iti scriu ca sa ma plang, ca sa iti cer sfatul sau ca sa ma laud. Ok, poate putin sa ma laud.🙂 Vreau doar sa iti spun tie si tuturor fetelor ca da, poate e greu sa il gasesti pe Romeo cel potrivit, dar o data gasit, iti vei gasi si locul tau si toata lumea ta va deveni completa. Eu sunt norocoasa. L-am gasit fara sa il caut, de fapt ne-am gasit fara sa ne cautam, o simpla prietenie s-a transformat pe nesimtite in iubire. Iar iubitul meu…
    Ei, iubitul meu are grija de mine, ma ocroteste, ma rasfata, imi vorbeste, ma asculta, ma alinta, ma saruta, ma mangaie, face dragoste cu mine, ma tine de mana, ma incurajeaza, ma intelege, ma face sa rad, imi alimenteaza visele si mi le imprumuta, este atent, imi face cadouri, imi face surprize, imi spune ca sunt frumoasa, ma tine in brate, tine minte ce imi place, imi spune ca ma iubeste, imi arata ca ma iubeste, imi face cartofi prajiti cand mi-e pofta, imi cumpara cata inghetata vreau eu, ma trezeste cu un trandafir de ziua mea si cu o acadea de 1 iunie🙂, stie ce imi place, imi citeste blogul, ma lasa sa dorm cat vreau eu duminica dimineata, imi aduce flori, ma saruta pe umar cand mi-l dezgolesc, simte cand sunt suparata doar din vocea mea sau dintr-o privire si nu ma lasa sa raspund ‘Nimic’ cand ma intreaba ce s-a intamplat, isi face prieteni din prietenii mei si imi daruieste prietenii lui, a facut din camera lui, camera noastra. Si din lumea lui, lumea noastra. Sunt o fericita si o norocoasa, Julieta, ca l-am intalnit pe cel care ma face sa ma simt asa in fiecare zi.
    Cu drag, Liliana Pisica, amma_lirio@yahoo.com

    • Nu-i nimic rau in a te lauda cu povestea ta de dragoste. Se vede ca esti extrem de fericita si doresti sa impartasesti bucuria ta intregii lumi. Sunt sigura ca partenerul tau stie ce simti si sentimentele sunt reciproce. Tu imi confirmi teoria, Romeo apare cand te astepti mai putin si odata intalnit iti schimba viata pentru totdeauna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  23. Draga Julieta,
    M-am indragostit de colegul meu de la facultate si nu stiu ce sa fac.Deobicei mi-era usor sa dau sfaturi in liceu prietenelor cu privire la sentimentul dragoste, sa scriu versuri si poezii de dragoste pentru iubitii acestora ca sa le poata oferi un cadou original de valentine’s day, dar astazi eu parca nu am raspuns, parca am nevoie de o mana de ajutor.Hai sa-ti spun cum a inceput:in prima sesiune de examene, m-a pus un coleg de facultate sa-l sun ca sa se prezinte la examen.(zis si facut)de atunci am numarul lui de mobil,vorbim prin mesaje si pe email ii trimit cursuri.In primvara la sfarsitul lui martie l-am invitat la o piesa de teatru (chiar de ziua mea de nastere,fara sa-i spun)si faptul ca era langa mine inlocuia o mie de cadouri pe care as fi putut sa le primesc. Mi-a furat inima prin inteligenta, superioritate si raceala a doi ochi negri, “ma enerva” pozitiv cand raspundea corect la cursuri si ma facea sa-mi doresc sa stiu mai multe despre el. Numai ca el a lipsit vreo luna de la cururi si a fost suficent sa-mi dau seama ca nu il vad decat ca pe un amic. A fost deajuns sa-mi dau seama ca imi lipseste zambetul lui, faptul ca se balbaie cand il intreb ceva, raceala ochiilor lui si misterul pe care il emana.
    Julieta, eu inca mai cred in dragoste, desi am avut dezamagiri si uneori nu aveam rabadare sa accept defectele celuilalt, astazi am rabdarea sa ajung la inima lui.Intre noi exista o diferenta de opt ani, el are 27 de ani, eu am 19.(de aceea iti cer sfatul el e mai matur ca mine, si nu stiu cum sa procedez).Vreau sa ma ajuti sa-l cuceresc.
    Iti multumesc pentru ca ai citit si astept sa-mi raspunzi!

    Cu drag,
    Nicoleta

    • ,,Eu inca mai cred in dragoste” … cum ai putea sa nu mai crezi in dragoste la doar 19 ani? Toti am avut mici dezamagiri, dar drumul tau abia acum incepe. Din pacate eu nu am o formula cu succes garantat pe care sa ti-o recomand pentru a-l cuceri pe Romeo al tau. Ceea ce pot sa-ti spun este ca diferenta de varsta dintre voi nu are prea mare importanta. Ca sa ii atragi atentia ar trebui sa incerci sa afli mai multe lucruri despre el, un hobby, o pasiune comuna v-ar putea apropia.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  24. Draga Julieta,

    Iti scriu aceasta scriosoare deorece simt nevoia sa vorbesc cu tine, tu care stii atat de multe lucruri despre dragoste, despre iubire…cat de fericita mai simt ca-ti scriu…
    Sa incep, totul a inceput acum 2 ani si jumatate, cand l-am zarit pe el, jumaatatea mea…venea spre mine prin fulgii de zapada. era atat de frumos, atat de chipes si dulce…Acesta este VIOREL, persoana care a devenit pentru mine cea mai draga, inima mea s-a inodata cu inima lui si au format un intreg, un infinit cum imi place mie sa cred, din pacate tercand luni, luni si luni, inima lui pare sa se desprinda de inima mea, nu-mi explic de ce face unele lucruri…
    Am ajuns sa ma rog aproape zilnic de el sa ne vedem si noi, scumpa mea Julieta, cu toate ca suntem studenti amandoi in bucuresti, zilnic enumera motive pt care nu se poate vedea cu mine, dar la teelfon imi marturiseste neincetat cat de mult ma iubeste, ce sa mai fac Julieta mea, pentru ca eu la fiecare pas il simt, il iubesc mult si doresc din rasputeri sa petrec timp mai mult cu el.
    Am tot discutat despre probleme astea, dar mereu spune ca va fi bine, ai sa vezi!singurul lucru pe care l-am cerut a fost acela sa fie si el un pic mai altfel…sa nu mai stau eu sa ii propun cate ceva si…el sa mai si refuze.
    Tin asa de mult la ea , Julieta! Ajuta-ma , te rog!!! Vreau sa reaprind scanteia…

    Cu dragoste multa, Miky

    • Draga mea, iti multumesc pentru scrisoare. Nu am toate detaliile relatiei voastre, insa din ce imi povestesti prietenul tau incearca sa te indeparteze. Poate ca nu ar fi o idee rea sa te distantezi putin de aceasta poveste. Cu ocazia asta vei vedea si daca ii pasa sau nu, asa ca nu ii mai propune nimic, lasa-l pe el sa faca toate miscarile. Ideea este ca daca lui nu ii mai pasa, nu are sens sa mai investesti nici tu intr-o relatie care oricum nu merge nicaieri.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  25. Pe 25 martie am implinit 4 ani de cand suntem impreuna si pot spune ca sunt cei mai frumosi ani din viata mea. Eu aveam 15 ani si jumatate iar el 19, eu fata cuminte iar el baiatul cel rau. Am avut multe de invatat unul de la celalt. El a invatat sa fie mai responsabil si mai sensibil iar eu am invatat sa fiu mai optimista si am incetat sa mai fiu acel copil naiv pe care toata lumea il stia. Pot spune ca am crescut impreuna, impreuna suntem mult mai buni, IMPREUNA suntem invincibili…stiu ca pare a fi un cliseu dar nu este, am avut suisuri si coborasuri dar am ramas impreuna pentru ca nu stim sa traim departe unul de celalat. As vrea sa stie toata lumea cat de mult ne iubim!!!! El este partenerul ideal si cu toate ca perfectiunea nu exista eu pot sa spun ca GEORGE este perfect pentru mine, ne completam cum nu isi poate inchipui nimeni. Probabil o sa credeti ca toata lumea isi lauda jumatatea dar aici vorbim despre altceva si chiar daca ne-am desparti vreodata sunt sigura ca destinul ne-ar aduce impreuna mai devreme sau mai tarziu. TE IUBESC GEORGE si sunt sigura ca si tu ma iubesti la fel de mult….un lucru as vrea sa-l tii minte: MI-AS DA SI VIATA PENTRU TINE DACA AR FI NEVOIE, DRAGOSTEA MEA….SI STII DE CE? PENTRU CA NU AS SUPORTA SA TRAIESC FARA TINE!!! Draga Julieta, sper sa-ti placa povestea noastra de dragoste.;):*

    • Foarte frumos, sunteti doi oameni fericiti care au avut numai de invatat unul de la celalalt. Va doresc sa aveti o viata frumoasa impreuna si de acum incolo.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  26. Buna ziua! Eu voi scrie despre o poveste de dragoste trecuta, cea a bunicilor mei, care au fost pentru mine un exemplu. Nu stiu daca repovestita de mine va mai avea acelasi farmec….
    Bunicul -originar din Lapusna, actuala rep.Moldova) a plecat de acasa dupa o cearta cu mama vitrega pe la vreo 17 ani cautand de lucru mmai intai in apropiatul Iasi. Accepta orice munca si lucra inclusiv de sarbatorile legale. A ajuns in apropierea razboiului si in orasul buzau in care urma sa o intalneasca pe bunica. Bunica provenea dintr-o familie de gradinari (de origine bulgari impropriu denumiti de lume ‘sarbi’) foarte frumoasa, care se mandrea ca a dansat la un eveniment cu regele. Dupa cum era obiceiul urma sa se marite cu un oarecare pe care nu-l iubea dar….trebuia.Atunci l-a cunoscut pe bunicul prin intermediul unor prieteni comuni la o serata la care au dansat si….in mai putin de o luna s-au casatorit. Au venit comunistii, bunicul a fost arestat, asupra bunicii presiuni sa divorteze si apoi tot felul de sicane. Facand un salt in timp pana in copilaria mea din care pastrez vie amintirea bunicilor care si la 80 de ani se iubeau, dansau, petreceau la diferite ocazii, se sarutau – nu am mai vazut lucrul acesta la niciun alt cuplu de batrani………Bunicul a suferit un atac cerebral s-a recuperat partial— si aici o alta scena care mi-a ramas in memorie– de ziua lui care era in septembrie ultimul dans (vals) cu bunica.

    • Povestea ta este potrivita pentru un scenariu de film! Generatia bunicilor tai (si a alor mei) a fost greu incercata de conflictele vremii. In comparatie cu ei, noi ne putem considera destul de norocosi. Scrisoarea ta demonstreaza inca o data ca dragostea poate sa invinga orice obstacol si povestea de dragoste a bunicilor tai este un exemplu nu numai pentru tine, ci pentru noi toti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  27. Well, well, well….
    Si eu ca oricina alta pesoana de pe pamant iubesc cu patima.
    Toate povestile de dragoste sunt parca la fel, toti ne iubim partenerul de viata. Eu imi ador logodnicul, e sufletul meu. Pana aici nimic interesant.
    Nu stiu nici daca povestea noastra e interesanta, nici daca poate impresiona pe cineva, dar totusi voi continua.

    Ne-am cunoscut in anul 2008, August. Eu eram la munca, la fel si el. Ne-am cunoscut intamplator, fiind romani plecati departe de casa. Eu aveam o relatie de 6 ani cu alt tanar. El se despartise de putin timp.
    Nu s-a aprins nici o flacara atunci, eu fiind foarte loiala relatiei pe care o aveam. El nici nu a insistat.

    Un mesaj din cand in cand imi mai scria, ma intreba ce facem, daca suntem bine, ii raspundeam si atat. Nici macar prieteni nu pot zice ca eram. Ne cunosteam doar.

    Nu l-am mai vazut pana pe data de 19 Aprilie 2009. In seara de Inviere, cand eu i-am scris un mesaj sa ii urez Paste Fericit si sa il intreb daca merge la slujba, la biserica unde se slujeste in Romaneste.

    Intre timp eu ma despartisem (din Ianuarie) dupa o relatie atat de lunga dupa ce am fost inselata chiar cu putina vreme inainte de nunta. Nu am putut ierta si l-am alungat din viata mea.

    Nu am cautat iubire pentru cateva luni, nici nu mai vroiam sa am o relatie vreodata. Eram atat de suparata pe barbatii toti (de parca toti imi facusera rau mie), dar mesajul acela a alungat ura din mine destul de repede.

    So, a venit pe la mine (nu e greu sa gasesti nici o adresa in orasul in care locuim si intr-o tara atat de mica) si am mers impeuna la biserica. Nici macar nu imi aminteam chipul lui. Cand l-am vazut insa, ceva parca s-a cutremurat in mine.

    In noaptea de Inviere am stat de vorba pana spre dimineata, apoi a plecat. La amiaza m-a invitat pe malul marii la o cafea. Am acceptat cu toate ca fiorii pe care mi-i provoca privirea lui si blandetea lui ma ingrozeau. Nu era ceea ce imi doream dupa atat de multa umilinta din partea unui alt barbat, dar am acceptat penrtu ca era ceva mai presus de mine care nu ma lasa sa am eu controlul. Asa a inceput totul.

    Apoi, Lunea Pastelui am mers din nou la amiaza la masa si tot asa ne-am vazut cam o saptamana.

    Si dupa acea saptamana s-a mutat la mine.

    Nimic nu poate compara ceea ce simt cand ma gandesc la el, cu toate ca s-a mai schimbat, nu mai e la fel de dulce, dar iubirea e mai mult decat mi-am imaginat vreodata. Poate ca nici eu nu sunt atat de linistita cum as vrea sa fiu, sunt cam mofturoasa de fel si pretentioasa la toate,dar stiu ca ma iubeste asa cum n-am fost iubita si nici nu imi doresc sa mai fiu.

    Dragostea noastra nici nu stiu pe ce e bazata, dar e probabil ceea ce orice orice femeie in viata.

    Mai gresim, ne certam, dar ca in cele mai frumoase povesti de iubire, e mereu cu happy ending.

    Iubiti, ca dragostea va mentine tineri si frumosi.

    Cu drag,
    Anca

    • Draga Anca, iti multumesc mult pentru scrisoare. Ma bucur ca mi-ai impartasit povestea ta de dragoste. Inca odata se confirma regula ca destinul are o mare grija sa aduca impreuna oamenii potriviti la momentul potrivit. Doar voi doi v-ati cunoscut cu destul timp inainte sa fiti impreuna … dar nu v-a fost sortit sa se intample chiar atunci.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  28. Dragă Julieta,

    Ploaia încă îşi rătăceşte stropii pe pământul sătul de arşiţa veri, iar eu păşesc printre ei ajungând pe malul mării care îşi agită şi ea nervoasă valurile sub privirea pescăruşilor care ţipă cu putere, încercând parcă să-mi pătrundă în gândul care-mi zboară atât de departe: „Eram doi copii în drumul spre maturizare şi ne iubeam atât de mult… Nu prea ştiam ce înseamnă viaţa, eram prea mică să realizez ce e iubirea şi că de fapt el e jumătatea mea. Am început să alerg ca să-mi ascund ochii de soarele care încerca disperat să pătrundă de sub ghearele puternice ale norilor negri cufundaţi în minciună şi tristeţe. La un moment dat am obosit şi am căzut în genunchi, am deschis ochii şi ghici ce am văzut? Într-un colţ întunecat am mai privit odată trecutul, iar pe cerul deja luminos şi pe imensitatea curcubeului, sclipea ca o oglindă magică – viitorul – care-mi surâdea. Urma să aleg…iar decizia îmi aparţinea în întregime, dar îmi era atât de greu. M-am ridicat, iar cu ultimele puteri, nemaistând deloc pe gânduri, am început să alerg spre locul care avea să mă facă fericită. Am ajuns în acel loc ce părea parcă pustiu, unde se zăreau încă nişte paşi foarte şterşi de trecerea timpului, de ploi, de vânt, de soare. Am urmat paşii iar în atâta întuneric am zărit o lumină. Ce am ales? «Urma să joc şi ultima carte» pe care nu voiam să o mai ratez şi am ales locul întunecat…trecutul. Acel loc pe parcursul paşilor mei începuse să se lumineze de puternicele raze ale soarelui care acum zâmbeau şi mii de păsărele îşi recitau cântecul în mii de ecouri. La un moment dat am ajuns la un râu. Apa lui cristalină şi rece parcă mă înviora. Mi-am privit odată chipul în luciul apei, iar pe malul celălalt am zărit iubirea – era el – şi mă aştepta cu braţele deschise pentru un nou început. Am intrat în râu dar apa lui era atât de rece, nu mai era decât un pas şi era să mă înec, m-am zbătut şi i-am atins mâna, m-a ridicat şi am pătruns în ghearele puternice ale iubirii de unde eram sigură că nu voi mai ieşi niciodată”. Eram atât de fericită, iar acum nimeni şi nimic nu mă mai făcea să-mi regret decizia deja urmată. Tot ce regretam acum era faptul că trecuseră trei ani până să i-au această decizie.
    Tot ce ţi-am scris este real, doar transpus într-o lume imaginară. L-am cunoscut pe Romeo, la 15 ani, la începutul clasei a IX-a şi am fost împreună un an dar cum ţi-am povestit, eram prea copil ca să ştiu ce vreau cu adevărat. Ne-am despărţit trei ani după care, ne-am împăcat la sfârşitul clasei a XII-a şi acum suntem împreună de cinci ani, suntem fericiţi şi ne dorim forte mult ca la anul să ne unim destinele pentru totdeauna.
    E DOAR UN VIS?

    • buna adina,povestea mea de dragoste este foarte asemanatoare cu a ta si m-as bucura enorm daca mi-ai putea da cateva sfaturi desigur daca esti de acord.id-ul meu este dany_scorpia.astept raspuns

    • Draga Adina, ar fi ideal sa stim sa facem intotdeauna lucrurile potrivite sau sa spunem numai cuvintele potrivite. Insa viata nu functioneaza asa, de cele mai multe invatam din greseli. Nici tu nu ai stiut de la inceput ce iti doresti, dar ai avut norocul ca lucrurile sa se aranjeze singure. Eu iti doresc sa trasformi visul in realitate si sa ramaneti mereu indragostiti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  29. Draga Julieta,

    Nu ma asteptam vreodata ca iubirea sa o gasesc pe internet, dar iata ca pot spune asta azi! Pe internt mi-am gasit jumatatea cu care m-am intalnit dupa 2 ani de discutii, mai mult sau mai putin constante. Prima noastra intalnire a fost inceputul unei noi ere in viata mea. De atunci, de 3 ani si jumatate, fericirea si linistea sunt constante in viata mea si asta doar pentru ca il am pe el alturi! El, adica un altfel de Romeo!
    Bineinteles ca viata ne supune si la hopuri, mai usor sau mai greu de trecut, insa iubirea noastra a devenit tot mai puternica si a reusit sa le depaseasca!
    Ma bucur ca astazi, tot prin intermediul internetului,ca o continuare a povestii, pot sa ii spun iubitului meu cat de mult il iubesc!

    Va dorim si voua o iubire cel putin la fel de frumoasa ca a noastra!

    Semnat,
    o altfel de Julieta

    • Buna Andra, daca nu ma insel … am primit o scrisoare si de la iubitul tau, nu? Mi se pare foarte romantic gestul vostru de a va face declaratii de dragoste aici si sunt sigura ca veti fi fericiti pana la adanci batraneti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  30. Scuze!…:) ce ti-e si cu iubirea asta!…Imi gresisem adresa de mail si am corectat-o acum!🙂

  31. De obicei povestile de dragoste au un sfarsit frumos…dar oirce poveste este un pas sper a te face sa visezi la o alta poveste. Nicio relatie nu este sigura, nimic nu este vesnic…totul trece. Ceea ce a fost acum mai tarziu va deveni trecut si in final vom ramane doar cu amintirile placute…cele urate vor fi sterse din mintea noastra. M-am indragostit pentru prima data la 15 ani dar am realizat ca acea persoana nu este ce-mi doresc, apoi am impartit doi ani cu altcineva, care m-a iubit, dar eu eram tot nemultumita de relatie. Era ceva ce nu-mi convenea. La 19 ani am intalnit pe altcineva. Iar despre ceea ce am trait cu acel cineva va voi pobvesti acum. Ne-am cunoscut intr-un club. La prima vedere, fizic, m-a atras. Dupa putine discutii i-am lasat si numarul de telefon. Cum nu eram foarte sigura ca ma va suna, la sfarsit nu m-am putut abtine sa nu-i spun ca nu cred ca ma va suna. Nu stiu daca am avutdreptate, dar dupa 2 zile l-am sunat eu. Nu stiu daca e normal sau nu, dar nu am o mare problema cu cine face primul pas. daca imi place, actionez, dar nu insit si nu dau in penibil. Ne-am intalnit, dar de la prima intalnire au fost cateva divergente. Si totusi, am continuat sa ne vedem. Cum el era de la mine din oras iar eu trebuia s avin in Bucuresti, am continuat sa ne vedem la sfarsit desaptamana. El era mai mare cu 5 ani decat mine. Eu eram doar un copil….dar i-a placut naivitatea mea si inocenta. Dupa numai doua luni ne-am certat si vreo luna jumate n-am mai vorbit. Eu nu l-am mai sunat. Si inainte de sarbatorile de iarna am primit un telefon de la el sa ne vedem…nu stiu de ce, dar am acceptat. nu eram indragostita, nu aveam niciun interes, dar imi oferea putin din ce aveam nevoie. Si asta pentru a uneori ma simt foarte singura si am nevoie de cineva, sa stiu ca xista. Poate asta este unul din motivul pentru care am acceptat. El inca de la inceput a pus reguli. Inca de la inceput a avvut destule pretentii. Dar eu le-am acceptat in ideea ca-l voi schimba. Mare greseala, dar acum stiu sa nu o mai repet. Ne-am impacat si am continuat relatia. Inca de la inceput incerca sa fie foarte autoritar si posesiv. Inca de lainceput incerca sa-mi impuna anumite idei, sa ma convinga ca el are mereu dreptate si sa accept s afie cum vreau eu. credea ca daca este mai mare, ma poate face sa fiu supusa. El isi dorea o persoana supusa, care sa faca asa cum zice el. Acum am inteles si de ce. Au trecut zile, au trecut luni, au trecut ani…doua saptamani frumoasa una in care stateam certati. NE certam doar din nimicuri. Din cauza geloziei lui, din cauza curiozitatii lui si a faptului ca nu avea deloc incredere in femei, iar eu cum sunt femeie, nu-i inspiram deloc incredere. Si m-a tot testat, m-a tot verificat, a tot facut in asa fel incat sa mi vada diverse reactii. Neincrederea vine de la frica de a nu fi inselat, de la frica de a nu putea face comparatie, de la frica de anu fi mai prejus decat un altul.Dupa alti doi ani de relatie, ne-am despartit pentru inca 2 luni. Desi ajunsesem sa-l iubesc si am suferit, intr-un final m-am oboisnuit cu ideea. dar tot el a fost cel care si-a dorit s an eimpacam. Si am cedat din nou si ne-am impacat. A fost frumos o perioada apoi au inceput iar certurile. Nimic din ce faceam eu nu era bine. Daca greseam in loc sa fiu incurajata eram ceratat. Daca voiam sa fac ceva el in loc s ama spijine sa-mi ofere suport moral ma dadaea in jos, imi taia tot eleanul si tot entuziasmul. M afacea astfel sa-mi pierd increderea in mine. De fiecare data cand ne certam, ma ameninta ca dac nu-mi ocnvine dne despartim. facea pe durul. Ma sataja emotional. Poate tocmai pentru ca stia ca tin la el, poate tomai pentru ca si-ar fi dorit sa nu mai am prieteni, sa-i dedic lui tot timpul, sa fie doar el pentru mine. Sa nu socializez. La trei ani derelatie, eu am tot inceput sa am conflicte interioare. Imi tot doream sa se termine, incercam sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu merge. Dar avea el grija sa-mi repete ca nu voi mai gasi pe cineva ca el. Ca voi da peste unul care nu o sa vrea ceva serios si care o sa-si bata joc de mine. Stia ca eu sunt mai romantica, imi plac dulcegariile si tandreturile. El a fost mereu o persoan rezervata, radea daca-i propuneam anumite jocuri, ma lua mereu peste picior cand devenam mai romantica. Si am ajuns sa ma inchid in mine, am ajuns sa-mi fie frica sa-mi exprim nevoile, dorintele. am ajuns sa acumulez frustrari si sa stau intr-o relatie in care nu sunt fericita, nu sunt implinita si nici multumita. Ast apana intr-o zi cand am vrut sa evadez. Cand am cunoscut pe altcineva si am inceput sa ies cu acea persoana. De el ma desprtisem. L-am ales pe celalt. Si era total dioferit, imi era bine, imi placea sentimentul de a fi indragostita. Dar el nu a incetat s ama caute, celalt a aflat si s-a distantat. Iar eu, m-am gandit sa ma intorc la el pentru ca sufera. Numai ca de aici au inceput problemele. Au inceput sa apara reprosuri, au inceput s apara tot felul de discutii fara niciun rezultat. Am stat asa cam un an si am renuntat din nou la el. Am crezut ca de data ast ava fi definitiv. Mi-am luat inima in dinti si i-am comunicat. intre timp am cunoscut pe altcineva dinn alt capat al tarii. Si am inceput sa vorbim. In cateva luni ajunsesem la stadiul in care vorbeam mii de minute. Chiar ma indragostisem de o imagine, de o voce. Ne-am intalnit de trei ori, dar pentru ca unul ar fi trebuit sa renunte la viata pe care o are…si niciunul nu voia sa o faca, am renuntat. Si pentru ca cel cu care statusem 4 ani ma cauta, era deprimat si suferea foarte mult ca nu mai eram impreuna, am zis sa dau o ultima sansa relatiei, poate poate se schimba. Am avut zeci de rpomisiuni, ca va fi, ca se paurta nu stiu cum. La numai 3 saptamani de la impacare ne-am mutat impreuna. In ziua in care am implinit 4 ani de relatie, m-a cerut in casatorie. Iar eu….am acceptat. Si am inceput sa discutam despre nunta si am inceput eu cu niste pretentii printre altele. A ajuns din nou la certuri zilnice, siroaie de lacrimi si reprosuri. Si a decis ca e mai bine sa ne despartim. Si pe 8 noiembrie, i-am dat inelul inapoi. Am incercat tot ce se putea, dar nu a vrut sub nicio forma sacedeze. Si am mai locuit sub acelas acoperis inca o luna si cateva saptamani. Perioada care a fost groaznica. Ajunsesem sa plang in fiecare noapte. Ajunsesem sa nu mai stiu cine sunt si ce s-a intamplat de am ajuns in stadiul respectiv. Am ajuns sa mi pierd identitatea, dorintele si nevoile. In ziua in care am plecat de la el, m-am simtit libera. Am simtit ca in sfarsit m-am regasit. Am plans multe zile, am suferit, am slabit 10 kg in mai putin de 2 saptamani, am stat in spital, m-am imbolnavit dar am incercat sa fiu optimista si sa merg mai departe. Am creut si inca mai cred ca orice sut in fund e un pas inainte. Am sperat si voi spera la ceva mai bun. Am sperat si voi spera ca imi va fi candva si bine. Dupa sarbatorile de iarna, a inceput sa ma caute. A mers cu min ep ela doctori, a fost langa mine cand mi-a fost rau. Dar asta nu schimba cu nimci ceea ce mi-a facut in toamna. asta nu schimba cu nimic ceea ce mi-a spus. Chiar daca eu am uitat tot, chiar daca eu pastrez doar amintirle placute cu el, chiar daca a facut parte multi ani din viata mea, nu-l mai doresc langa mine. Vreau sa-mi vad de viata mea, vreau sa fiu fericita, vreau pe cineva care ma iubeste si ma accepta asa cum sunt. Iar de catev aluni am intalnit e cineva care imi ofera o mare parte din ceeace am nevoie. Chiar daca ne vedem destul derara, atunci cand suntem impreuna ne relaxam, ne simtim bine si ne acceptam cum suntem. Am invata ca fiecare are defecte. Trebuie doar sa stim cum le transformam in calitati. trebuie doar sa stim sa vedem partile bune. Persoan acare este langa mine acum ma sprijina in ceea ce fac, are incredere in mine si ma incurajeaza. Imi reda acea incredere pe care am pierdut-o in cei peste 4 ani de relatie. Imi reda acel tonus. Ma face sa-mi doresc sa-l vad. Ma face sa ma simt minunat in compania lui. Chiar daca avem prob bleme, atunci cand ne vedem nu le lasam la usa. Le spunem cu voce tare, le discutam si daca le putem rezolva cu atat ma i bine. Nu a fost dragoste la prima vedere, nu a fost dragoste nebuna, dar ne-am descoperit si inca ne descoperim, avem puncte comune si clipele pe care le petrecem impreuna. Nu e perfect, nici eu nu sunt perfecta. Nu ma gandesc la ce va fi maine, incerc doar sa profit de fiecare clipa pe care o petrecm impreuna. Si sa fiu fericita cand sunt fericita! Din orice experienta am invatat cate ceva.

    • Din pacate povestea ta este una in care se regasesc foarte multi dintre noi. Din prea multa iubire inchidem ochii si speram ca oamenii se schimba. Numai ca schimbarile se produc rareori si nu in profunzime, lucru pe care l-ai inteles si tu intr-un final. Eu iti doresc sa fii fericita alaturi de adevaratul tau Romeo si sa va apreciati asa cum trebuie pentru tot restul vietii.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  32. Ceea ce am scris este adevarat si s-a intamplat in urma cu un an de zile, in cadrul unui concert. Mi-as dori enorm sa il revad macar o data!

    Lumini, culoare si dans.Oameni rasfranti unul in altul miscandu-se lent sau stand imbratisati ca ingerii, noaptea.Concertul magic din fata Palatului,din inima Iasilor,din sufletul meu a ramas intr-un tablou vibrant, de culori, lumini, pasi si sunete minunate care, de-a lungul unui an intreg mi-au invadat carnea, mintea si dorintele.Pierduta in magia vibranta a muzicii m-am lasat purtata in dansul pe care,de mica fiind, l-am pretuit si l-am idealizat, el fiind cred, cel mai minunat si complex dar al fericirii, al bucuriei si sperantei.Acolo, in multimea de idei de suflete de ganduri pasiuni, de caricaturi bizare de imbratisari pe ritmul dansului, mi-am purtat privirea si m-am inundat cu ele.Acolo, ca o zeita in galben, dansand si razand ca un copil buclat si fericit, acolo mi-am intors ochii spre el, spre ei – spre chipul fermecator si spre ochii tulburatori care m-au patruns in ochi si in prezent,in suflet si in timp,in vise si sperante in destinul meu.Traind ca o himera in mine, in totul meu, el continua sa traiasca acel concert in muzica si dansul intime si vibrande ce ma compun. Inalt, dar intim ca prezenta, un par frumos,scurt invaluind perfect conturul fetei, 2 ochi negri si fabulosi ascunsi in spatele ochelarilor si buzele, ah, buzele pe care le-am ravnit in imaginatia de copil si de fata mistica-pe care niciodata cred, nu le voi simti in frumusetea lor.Acesta este barbatul negru, strain, fara nume, fara timp, care imi tulbura secundele si sufletul de fiecare data cand canta in mine prezenta lui.Este flesh-ul ce imi creeaza ziua si filmul ce imi tulbura noaptea, este omul ce imi compune idealul si barbatul ce imi tulbura viata in cel mai absent mod posibil, prin trecut, prin mine, prin ce am creat in mintea mea reprezentandu-l.Nu-mi voi putea imagina niciodata o reintalnire cu el dar nici irealizarea ei.Atata timp cat voi trai, el va trai in mine,trecutul lui va trai in trecutul meu, in prezentul meu si in viitor. Si ce chip are, si ce tandrete si mimica! Ce asemanare intre expresia fetei mele si intre cea a lui- si cad astfel in hilara idee ca mi-ar fi sortit. Cata naivitate si totusi cat de insignifiant e tot ce e revoltator fata de el, de parca ar fi mai presus de ceea ce simt, de ceea ce gandesc si cred.L-am botezat Andrei, caci chiar si „calaretul fara cap” are un nume- la fel de metaforic ca acesta dar care imi bucura inima caci este numele pe care il pretuiesc.Acesta este omul pe care il iubesc, omul a carui imagine imi tulbura inima si bataile ei,omul pe care il manipulez in imaginea mea , pe care il ajut sa existe si mai profund in mine.Si daca uitarea ar fi atat de prezenta in viata umana de ce nu pot uita pe cel ce imi schimba pe zi ce trece viata…Unde e totala uitare? Unde sunt ei…uitarea si el-barbatul dintre 2 lumi sau poate mai multe.

    • Mi se pare incredibil cat de mult te-a marcat imaginea acestui barbat pe care nici macar nu il cunosti. Esti o fata foarte creativa si sensibila si mi-ar placea sa stiu ca intr-o zi vei avea parte de o poveste de vis. Iti doresc sa fii fericita!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  33. Ne-am văzut prima oară nu într-o seară de mai ca în melodia lui Bănică jr, ci într-o seară… spre noapte de ianuarie. De fapt „ne-am văzut” este impropriu spus. Eu am vazut-o, în lumina difuză (cauzată şi de supradozele de fum de ţigară) de la etajul unui pub din Piteşti. Era la o masă, alături de prietenul ei şi de un grup de amici comuni. Eu, la o masă din colţul opus, împreună cu un grup de burlaci, ca şi mine. Dansam un pic distorsionat când privirea mi-a fost atrasă şi… distrasă de ochii ei. Nişte ochi adânci în care am simţit brusc senzaţia că mă scufund de bunăvoie şi nesilit de nimeni, nişte ochi frumoşi ca visul frumos şi real al unei nopţi de iarnă. Nu m-a băgat în seamă, nici nu mă cunoştea. La un moment dat mi s-a părut că se uită la mine. Eronat. Deşi nu eram în deşert, deja sufeream de un soi de sindrom Fata Morgana. Era de fapt Fata Sublim de Reală, numai că nu se uita la mine, ci prin peisaj. Iar eu eram prin… peisaj. M-ar fi tentat să încep o conversaţie, dar brusc mi-am dat seama că nu sunt un „demolator” de relaţii. Am schimbat totuşi câteva schiţe de fraze cu amicii comuni de la masa ei. Atât. M-am întors apoi la masa mea, la dansul meu distorsionat, la prietenii mei. La un moment dat, din boxe s-a auzit „Fata din vis”. Instinctiv, mi-am redirecţionat privirea spre fata din visul real. În acea seară a rămas doar un vis, pentru că nu am avut parte nici măcar de o interacţiune verbală acolo.

    Nu am uitat-o, dar nici nu mi-am făcut o marotă din ea. Oi fi eu cu capul în nori şi picioarele pe pământ, dar nu sunt sărit de pe fix…

    Şi au început să treacă zilele. Săptămânile s-au metamorfozat şi ele în luni şi pe nesimţite iarna şi mai apoi primăvara lui 2007 au devenit doar o amintire recentă. Într-o seară de început de vară am revăzut-o. Printr-un prieten comun, am stat la aceeaşi masă, la o terasă din centru. Neaşteptat de aproape. Iniţial, în afară de salutul protocolar, nu mi-a mai adresat şi alte cuvinte adiacente. Era frumoasă, dar distantă ca o regină. Ţin minte şi acum că avea o rochie verde vaporoasă care fusese făcută parcă pe comandă pentru trupul ei. Îmi dădea sentimentul că are niscaiva legături în arborele genealogic cu Afrodita. Mă uitam la ea, vorbeam cu amicul meu, dar nu îndrăzneam să îi adresez cuvinte suplimentare urmaşei de zeiţe. Am vorbit în schimb mai mult cu sora ei şi cu viitorul ei soţ. Fata din visul real păstra însă distanţa. Pentru o clipă, mi s-a părut că se uită şi la mine. Până spre finalul serii, am mai schimbat câteva cuvinte şi atât. A, şi mai remarcasem ceva: venise neînsoţită. Nu avea nici cea mai mică urmă de prieten lângă ea. Imposibilul începea să se schimbe în veştmintele posibilului. După ce Carmen (până şi numele era frumos la fata din visul real) a plecat, am devenit detectiv sui-generis şi am început să îl interoghez pe prietenul comun în liniştea nopţii. Iar când mi-a spus că este din nou singură, îmi venea să îmbrăţişez stelele de bucurie. Deci se deschidea o portiţă. Asta nu însemna că ea va cădea imediat în braţele mele ca vrăjită de vreo baghetă magică a lui Merlin. Însă aveam o şansă la vis şi eram hotărât mai mult ca niciodată să pornesc o campanie susţinută de cucerire. Iar cum Carmen nu era în niciun caz genul care să se lase cucerită la secundă sau după o primă seară, sarcina nu era deloc floare la ureche. Trebuia să o revăd. Mai des. Să interacţionez mai mult cu ea. Să îmi scot tot arsenalul de farmece şi calităţi.

    După o săptămână ne-am revăzut. La aceeaşi masă. Cu aceiaşi prieteni comuni. Am conversat puţin mai mult cu vreo 3-4 fraze. Prea puţin. Seara, când am ajuns la staţia de taxiuri, m-a întrebat unde stau. M-a băgat în seamă. Şi cum stăteam în cartiere geografic opuse, fiecare s-a suit în maşina lui. Şi duşi am fost. Ocazia unui pressing crescând a venit neaşteptat în week-endul următor, când împreună cu Mihai, prietenul comun şi cu verişoara ei am făcut o escapadă în patru până la Cetatea Poienari. În maşină, dialogul s-a legat mult mai repede decât la terasă. Deşi până la Revelion mai erau vreo trei luni, am început să facem planuri pentru noaptea dintre ani, să ne gândim la ce pensiuni să mergem. Cu o viclenie absolut necesară şi aparent inocentă, m-am oferit să caut pensiuni şi să fiu omul de legătură. Pentru asta însă aveam nevoie de ID-urile lor de messenger. Pe al lui Mihai îl aveam. Spre surprinderea mea, Carmen mi-a dat ID-ul ei într-o secundă. Viitorul începea să sune din ce în ce mai bine. O dată legătura… de messenger făcută, am început să vorbim şi on-line. Într-o duminică uşor ploioasă, m-a întrebat on-line dacă vreau să merg la mall cu ea şi verişoara ei. Am mers. Iar acolo conversaţiile şi zâmbetele au crescut mult procentual, precum nişte acţiuni la bursă cu o creştere neaşteptat de bună.

    Însă cu un ID nu se face primăvară şi cu atât mai puţin o relaţie. Pasul următor: mobilul ei. L-am obţinut. Într-o zi, am sunat-o şi am invitat-o în oraş. Mi-a răspuns cu o voce caldă că e… cam ocupată şi că rămâne pe altă dată. Am sunat din nou în altă zi. Iar ocupată. În fine, după alte câteva reprize de telefoane şi e-mailuri, a acceptat să ieşim. Am fost la o ceainărie, unde am stat de vorbă până târziu ca doi buni prieteni. Oficial, relaţia a început după o săptămână şi după încă o seară magică petrecută într-un pub şi pe jos până unde locuia ea. Şi visul a devenit o încântătoare realitate de zi cu zi. Iar după şase luni am cerut-o în căsătorie. Iar pe 26 septembrie 2009 am avut parte de o nuntă mai mult ca perfectă. De mai bine de opt luni suntem soţ şi soţie şi ne înţelegem şi completăm ca la carte. Inima mea şi-a făcut cuib lângă inima ei şi nu mai pleacă de acolo. Şi când mă gândesc că prima dată când am văzut-o nici nu s-a uitat la mine. Ale iubirii meandre şi răsturnări încântătoare de situaţii…

    • Dragul meu, este foarte probabil ca actuala ta sotie sa fi fost la fel de interesata de tine. Partea asta cu ignoratul este de multe ori o metoda de a starni si mai mult interes din parte potentialului partener. Dovada cea mai puternica este chiar faptul ca acum sunteti impreuna si sunteti fericiti. Iti multumesc ca mi-ai trimis povestea ta de dragoste si va doresc sa ramaneti indragostiti toata viata.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  34. Draga Julieta,

    Totul a inceput acum aproape un an.Imi este si greu sa vorbesc despre el,cum poate nu mi-a fost de nimeni.Nu as vrea sa spun cantecul din mine,pentru ca l-as risipi si nu ar iesi asa cum il simt.Pur si simplu ne-am intalnit.Poate ne-am intalnit si altadata la fel,sub umbra unui alt copac si nu a unei terase de la Romana.Ma uitam la
    el si puteam sa traiesc sute de scene,in care noi doi ne atingeam intr-un fel sufletele.Pare neverosimil,dar poate si toata viata asta e intr-adevar un vis.Care ne tot aduce pe caile pe care le-am strabatut odata cu ceilalti,ca sa ne reintalnim cumva.Nu stiu daca faptul ca suntem acum impreuna s-a datorat faptului ca eu am crezut ca sunt a lui si l-am privit intr-un anume fel sau a fost invers.Dar am fost impreuna intr-o vacanta si la sfarsitul ei m-a luat de mana! Si ne iubim si ne certam si ne iubim in continuare! Si niciodata de-a lungul vietii mele stiu ca nu am sa ma simt singura,indiferent de ce se va intampla in relatia mea cu el.
    Te pup

    • Buna Andreea, din cate inteleg eu voi sunteti probabil la prima iubire. Acestea sunt momentele care iti vor ramane vii in suflet pentru toata viata si trebuie sa te bucuri cu toata inima de ele. Stii ce se spune: prima iubire nu se uita niciodata!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  35. Citesc povestile altora, as vrea sa incep si eu povestea mea desi nu-i vb de actuala relatie dar nu pot.Sunt iubiri ce-ti maschiaza intreaga viata. Sunt iubiri ferbinti si misterioase ,din copila ce crede in povesti te transforam intr-o femeie cu masca, plina de mister si farmec.Insa sunt iubirile frumoase ce merita traite, eu am trait o iubire interzisa.Unii spun ca dragostea invinge nu-i adevarat ..sunt iubiri ce nu inving . Eu il iubeam mai mult decat pe mine dar el am folosea eram oarba….sau poate m-a iubit si el? E o poveste asa trista si asa frumoasa o poveste incredibila cum un suflet de copil cunoaste dragostea . Cate rani si cate mii de lacrimi cate rugaciuni la cer , cate nopti de suspine..atatea nopti care acum ma chinuie regretu .As vrea sa fiu o pasare sa pot zbura ..sa zbor sa evit clipa intalnirii cu el…dar asa a fost sa fie .El avea pe altcineva pe mine m-a prostit ., m-a mentit , nu m-a iubit s-a jucat cu mine.Era unicul lucru pentru care traiam , doream sa fiu mama copiilor lui .Aveam vise mari fara sa stiu cruda realitate. Cand l-am vazut pentru prima oara cu ea , am cazut jos.Era o durere ce nu o puteam suporta .Dar dupa un an de chin a venit el …el un baiat ce m-a iubit m-a vindecat de marea mea dragoste, imi oferea cerul si luna daca i-o ceream , totul s-a intamplat in noaptea de Ajun cand ne-am intalnit prima oara dragoste la prima vedere .Doua zile trecuse si ne iubeam ochii lui verzi umpleau golul din sufletul meu dar uitasem un lucru el nu era din Romania era din Italia locuia acolo era la facultate .Plecarea lui a fost dureroasa intr-o vacanta sa cunosti un sentiment asa placut ca iubirirea.A urmat zile de asteptatre si am ajuns eu in ITALIA am petrecut o alta vacanta ..ne invatasem unu langa altu nu rezistam o ora unul fara celalalt si lucrul acestea in cel de urma ne-a despartit..nu aveam nici un viitor eu raman pe veci in Romania iar el pe veci in Italia doua inimi ce s-au iubit care acum cauta alinare in bratele unei persoane care sa le fie aproape .El in bratele alteia desi eu am fsot marea lui dargoste ,iar eu in bratele altuia incercand sa uit doua iubiri ce m-au ranit .

    • Draga mea, se mai intampla sa nu ne iasa cartile din prima. Sau din a doua incercare. Sa stii ca in final aceste experiente ne invata sa fim mai puternici, mai intelepti si sa abordam cu mai multa incredere obstacolele pe care ni le scoate in cale viata. Eu iti doresc sa il intalnesti pe Romeo al tau si sa descoperi dragostea adevarata alaturi de el.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  36. Niciodata nu am crezut ca noile tehnologii ale mass-media ma vor ajuta sa-mi gasesc perechea.Da, pe doamna mea am cunoscut-o pe internet.Dupa ceva timp in care ne simteam doar digital, am hotarat sa ne intalnim. Prima intalnire a fost si ultima pentru statul nostru de amici. Am devenit iubiti. Zambetul ei se asorta cu sentimentele ce le-a trezit in mine. De atunci au trecut 3 ani si inca impartasim aceasi respiratie. Eu mi-am gasit Julieta…
    semnat,
    un altfel de Romeo

    • Incep sa ma bucur pentru fiecare poveste care a inceput in mediul virtual. Cosmin, iti multumesc pentru scrisoare si iti doresc sa ai o viata frumoasa alaturi de a ta Julieta si sa ramaneti mereu indragostiti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  37. Draga Julieta,

    Tin sa precizez inca de la inceput ca povestea mea e cam ciudata.
    Acum doi ani,am cunoscut in parc pe cineva…Vlad, a fost iubire la prima vedere,ne-am placut,am facut schimb de id-uri si la scurt timp,adica a 3 a zi ne-am si sarutat..accidental ce-i drept..iar de atunci am stabilit sa fim impreuna. A fost sincer ca in povesti,am mers in oras,am fost la teatru..ne intelegeam super..comunicam foarte mult,eram amandoi indragostiti innebuneste unul de altul, si renuntasem la tot,amandoi,amici,casa,familie…ne refugiam unul in bratele altuia…pot sa zic ca au fost momente magice ,mai ales iarna…stateam amandoi pe banca si ningea…si ne placeau fulgii care cadeau asa lin pe noi…stateam ore intregi in bratele lui si ne sarutam…se uita asa de frumos in ochii mei si ma pupa pe frunte zincandu-mi ca ma iubeste..lucrurile au avansat intre noi asa ca la vre-o 5 luni am facut cunostinta cu familia lui iar el cu a mea..la inceput ambele parti sau opus,dar vazand ca noi nu ne dam batuti au acceptat..asa ca petreceam foarte mult timp la el acasa..si impreuna in principal..iar cand ne certam ajungeam sa plangem amandoi unul in bratele altuia..oricat de suparata as fi fost cand ne intalneam ne luam in brate si ne sarutam..caci puteam sa ne certam doar prin mesaje,fata in fata era imposibil…pot spune ca simteam acei fluturasi in stomac,si zambeam doar cand mi-l imaginam..iar noapte de noapte il visam…si asta vara…am stat lipiti unul de altul..am fost la padure..am inotat..am mancat pepene cu linia pe malul apei =)) si radeam amandoi…a fost foarte frumos…sute de poze..si tineam atat de mult unul la altul…dar lucrurile s-au schimbat..implinisem un an si 6 luni…iar el..s-a distantat,a inceput sa iasa in gasca,sa fumeze,sa bea si treptat a renuntat la mine…ajunsesem sa ne certam zilnic,sa ma sune doar ca sa tipe,sa imi reproseze ceva..pana cand a zis ca nu mai vrea..si plangeam…zilnic,in fiecare noapte…eu ma certasem cu parintii…f urat,am plecat in urma certurilor de acasa ,si am venit la bunici unde stau si acum…iar el devenea din ce in ce mai distant…pana cand intr-o noapte a venit tarziu si mi-a zis ca nu mai vrea…atunci am simtit ca ma prabusesc..ma simteam goala,m-am pus jos in baie si plangeam,pana dim la 6 am plans intr-una…usor pierdusem contactul cu realitatea,la scoala nu prea mai mergeam…pur si simplu plangeam si plangeam…el a decis sa fie cu alcineva,lucru care m-a sfasiat pur si simplu…norocul meu a fost..un amic foarte bun pe care il stiu de aprox 2 ani si cva..el mi-a fost alaturi mereu,m-a linistit..si a vb non stop cu mine saracul..iar treptat a recunoscut ca ma place de foarte mult timp..vorbind atat de mult cu el ,am ajuns sa am iar emotii…pana atunci adica acum 5 luni,mai exact pana pe 13 februarie ,vorbeam cu amicul Vlad,caci ironia sortii tot asa il cheama,doar pe mess..dar de atunci am facut si schimb de nr de telefon..el e din Brasov, iar eu din Piatra- Neamt..dar nu ne-am certat niciodata in aproape 3 ani..treptat m-am indragostit de el,si el de mine,chiar daca e distanta asta..cand ii aud vocea ma simt de parca nimic nu ar mai conta,cand il vad imi vine sa ii sar in brate…felul lui de a vorbi,cum arata,cum gandeste..ii ador fiecare gest,cand zambeste simt ca timpul se opreste in loc..si il iubesc..m-a facut sa uit de fostul…si acum el imi invadeaza visele..iar desi nu ne-am intalnit niciodata simt ca el e alesul..ne dorim atat de mult sa ne vedem,si speram sa reusim la vara..vrem sa ne mutam impreuna in Iasi..caci el va fi la facultate..si vreau sa il urmez..vreau sa fiu mereu langa el,sa il alint,sa ii sarut buzele dulci,si sa ii soptesc cat de mult il iubesc..ii port imaginea mereu in minte..iar acum printre aceste cuvinte..zambesc..caci ma gandesc la el…dar dra Julieta intrebarea mea e..crezi ca o sa reusim sa ne intalnim? sau visam in doi?…ne dorim atat de mult..si mai ales sa ne mutam..
    ca sa inchei cum se cuvine..am ales o poezie scrisa de mine pentru el…sa exprime ceea ce eu momentan nu pot..si sa iti zic..ca te iubesc Ingerasul meu scump

    Lasă-mă o secundă,
    Lasă-mă să mi te imaginez,să îţi văd zâmbetul,
    Lasă-mă să zâmbesc ştiind cât te iubesc.

    Şi lasă-mă să visez….să văd dulcele amar
    Să te sărut,să te văd şi să te gust iar,
    Să îmi aduc aminte acum..de cum era,
    De cum trebuia să fie,de cum voiam să fie..

    Şi eram doi,un întreg ce ne-a contopit pe amândoi,
    Şi lasă-mă să mai simt măcar odată razele de soare
    Să mai simt cum cad din cer picăturile de ploaie…

    Vreau să adorm iar cu gândul la tine
    Să te visez şi să te simt iar atât de aproape de mine,
    Să îţi simt buzele dulci si moi,
    Să mai fim o data noi…

    Lasă-mă în viaţă, urăşte-mă., dar dă-mi o speranţa
    Ţine-mă la distanţă.,dar lasă-mă în viaţă,
    Lasă-mă să te văd în mintea mea ..
    Şi, dacă nu,vei ucide singurul lucru bun din mine.

    Torturează-mă, dar lasă-mă în viaţă
    Ajută-mă să te văd,să te simt,
    Prin părul tău mâna să îmi plimb…
    Apropie distanţa şi depărtează minciuna.

    Te rog … alungă-mă. dar nu îmi lua amintirea
    Las-o acolo în inima mea.. o voi scoate în fiecare noapte
    Şi atunci te voi vedea
    Mă voi bucura mereu de prezenţa ta.

    Ucide-mă pe mine, dar lasă-mi amintirea
    Străpunge-mi pieptul şi înşfacă-mi inima
    Dar lasă-mi amintirea
    Lasă-mă să te iubesc fără voia ta…

    • Un sfarsit inseamna intotdeauna un nou inceput, chiar daca de cele mai multe ori ne este greu sa intrevedem o speranta. La fel si la tine, oricat de dureroasa a fost despartirea, destinul ti-a scos in cale un om care sa te iubeasca si pe care sa il iubesti fara rezerve. Chiar daca nu este nici acum simplu si sunteti departe unul de celalalt, voi sunteti la inceputul unei relatii frumoase si cel mai important, sunteti indragostiti. Sa va bucurati mereu de acest sentiment!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  38. “Iubirea-i fum ce din suspine creste.”(William Shakespeare, Romeo si Julieta)
    O zi de vara monotona,torida si plina de plictis.Vantul ducea in spinare mirosul sters de trandafiri,adiind usor,mangaiand pletele unei tinere fete ce statea pe marginea unei fantani cantarind greutatea vietii lipsita de dragoste.Se simtea singura,amagita practic de soarta,care ce-i drept o inzestrase cu un chip placut,un corp suplu,ca tras prin inel si cu un suflet mare,dar totusi gol,fara urma de iubire sau de afectiune si se intreba mereu cand isi va gasi printul,cand va gasi oare propriul ei Romeo.Apa cristalina din fantana reflecta trasaturile placute ale fetei,de-ti era mai mare dragul s-o privesti,insa ea nu vedea nimic altceva decat o umbra a tristetii,a singuratatii sau a izolarii in care lipsa dragoastei o aruncase ca-ntr-o temnita fara apa sau mancare.
    Privea mirata cerul care parca ii zambea,privea florile -si ele ii zambeau-,isi intorcea capul micut catre pietricele din fantana si privea uluita cum si ele ii zambeau,totul zambea in jurul fetei,pana si oamenii cei mai tristi din oras zambeau…NUMAI EA NU ZAMBEA…caci avea nevoie de dragoste ca de aer…
    Vazand fata cata fericire domnea in oras,o lacrima ii curse pe obraz,apoi cea de-a doua,apoi a treia si tot asa pana cand atat ochii cat si obrajii devenira rosii ca focul.Era mai trista ca de obicei si ajunsese sa se simta o intrusa in propria viata;isi imagina viata ca un labirint plin de tunele si fundaturi,din care nu puteai sa iesi decat pe o singura usita:DRAGOSTEA.
    Si cum statea fata si cugeta plangand la propria viata,cerului i s-a facut mila de ea si a inceput si el sa planga cu lacrimi calde si imbietoare pentru micuta nefericita.
    Cum vazu fata ca ploua,cum era departe de casa,s-a ascuns sub un stejar batran si scorturos.Si cum statea pe pamantul rece mana ii aluneca spre o foita de hartie.Desi foaia era uda se putea distinge scrisul mic si inghesuit.Era defapt scrisoarea de dragoste a unui barbat,numit Romeo,trimisa catre o anume Julieta.Cum in Verona,pe vremea aceea oamenii erau neindemanatici,fata crezu ca scrisoarea sa pierduse si era hotarata sa o inapoieze imediat ce se oprea ploaia.
    Dar cum ploaia nu avea niciun gand de potolire,fata sa apuca sa citeasca randurile scrise de un amorezat:
    Scumpa Julieta,
    Desi parca acum un ceas te-am strans in brate,inima imi bate nebuneste de dor si nu-i chip sa se linisteasca.Te iubesc Julieta si sunt gata sa recunosc in fata lumii chiar daca ar fi sa ma lupt cu morile de vant si sa sufar ocara mare din partea celor dragi mie.Dar tu imi esti mai draga si viata fara tine ar fi o eternitate in focurile iadului,ar fi ca o clepsidra in care nisipul s-a blocat si numai curge,dar sunt rabdator,caci tu m-ai invatat sa fiu asa.Totusi simt ca zilele vor trece greu pana te voi revedea,vor trece asa cum trece timpul pentru o stea de mare sa strabata oceanul de la un capat la celalalt,voi avea impresia ca trec ani,decenii,poate chiar secole,dar voi fi rabdator,caci tu m-ai invata sa fiu asa.
    Acum cand scriu,la lumina palida a unei lumanari,aceste randuri de dragoste,vad ca prin vis mana ta subtirica cum imi dezmiarda obrazul,buzele tale cum ma saruta si simt ca imi cresc aripi care ma duc spre cer,in rai.Dar aripile imi sunt frante imediat si cad,lovindu-ma puternic de purul adevar:TU NU ESTI AICI,e doar o alta iluzie inselatoare a vietii,o stanca ce ma apasa dureros pe inima,lasandu-ma fara grai,fara aer,fara viata.
    Tu,iubita mea,esti raza care-mi lumineaza viata atunci cand e-ntuneric,esti trandafirul fara spini,esti ingerul care ma salveaza si ma calauzeste,esti adierea de vant care ma impinge de la spate,esti tot ce e mai frumos pe lumea,mai sfant,mai pur.
    Voi astepta un semn de la tine,sa-mi spui ca si tu ma iubesti,dar intre timp iti voi trimite steaua noastra sa-ti spuna ca dragostea mea va pieri doar atunci cand ea se va stinge si nu va mai lumina cerul intunecat.
    Al tau iubit,
    Romeo.
    Scrisoarea fu emotionanta pentru fata si parca plansul ii mai daduse pace.Dar cum ploaia se oprise micuta iesi de sub stejar si porni spre casa cu mica scrisoare in mana.Dar nu apuca sa ajunga aproape,caci ii taie calea un cavaler pe un cal alb care o privea zambitor din cap pana-n picioare.
    -Ce ai tu acolo?o intreba mirat atat de protectia pe care o oferea foitei,dar si de frumusetea chipului ei.
    -E doar o scrisoare de dragoste frumos conceputa de un tanar numit Romeo catre o fata Julieta.Am gasit-o intamplator cand ma adaposteam de ploaie.
    -E o scrisoare veche care nu a ajuns insa niciodata la Julieta,tot orasul stie scrisoarea si se pare ca astazi a fost pierduta intamplator.Toata lumea o cauta.
    Fata il privi si dupa ce ii ceru explicatii despre povestea celor doi,afland finalul tragic se cutremura.Atunci prinse a observa ca tanarul ii era drag,asa ca il intreba:
    -Care iti e numele?
    Spre surprinderea fetei,cavalerul raspunse:
    -Romeo!
    Fericita pana la lacrimi fata nu putu sa creada ce noroc ii adusese soarta dupa atata timp.Si fara sa mai astepte se urca pe calul cavalerului si spuse:
    -Atunci eu voi fi Julieta ta!
    Si fugind impreuna traira fericiti pana cand moartea ii desparti,convinsi fiind ca “iubirea-i fum ce din suspine creste”.

    • Buna Cristina, este foarte frumoasa povestea ta. In mod cert ai un talent deosebit pentru scris, iar mesajul tau ar putea chiar sa fie potrivit pentru un scenariu de film. Iti multumesc ca mi-ai scris si sper sa intalnesti un Romeo la fel ca in poveste.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  39. PLASATORI DE IMAGINI

    Am deschis agenda la capitolul „zi”.
    Da,într-adevăr,fereastra-mi colorează-n lumină , spectacolul trist al copacilor , care ne sunt inegali , oricât ne-am strădui să-i facem la fel. Ascult şi acum chemarea din visul acela lăsat singuratic ! Amân pasul către treapta ce vine , eu , care iubesc animalele , alung cu pietre un câine vagabond şi-mi urgisesc clipele spre tăcere .
    De undeva , îmi vine-o mângâiere. Ah,ce păcat,năluca piere. Şi chipul zămislit în nopţi , târziu , azi mi-a plecat pe ape . Încotro s-o iau , nu ştiu .
    Iubite , te caut între poveştile siderale ale infinitului din mine . Dar, torente de idei , zădărnicesc clipa şi trec din zi în zi, cu vocea neexprimată a sufletului , printre flori care pier , flori care se ofilesc …sunt un biet Pierde-Vară, Pierde-Toamnă, Pierde-Iarnă , Pierde-Primăvară .. Pierde Fiecare Început …
    Mi-s cătuşe la ochi . Nu trebuie să văd decât aceste hecatombe cotidiene , să le deprăfuiesc până în rărunchi şi să mă prefac zâmbitoare . Îmi tace privirea . Mi-ascund suspinul . Iar şoaptele rostesc rugăciunea frunzelor ..cerşesc îndurare aripilor de zbor .
    Cuvine-se să ascult scâncetul ploii şi încet , să m-adun în faţa zăbrelelor sufletului , înţepenite de frig .
    Mi s-au înzdrăvenit fiorii sensibilităţii . În marginile rupte ale rochiei , mai găsesc o fărâmă de tinereţe , nedescusută încă . Întreb dacă celulele de acolo mai sunt viabile . Mi se răspunde că , dacă vreau să dau un telefon particular , să depun alături moneda – costul convorbirii . Mi se precizează să nu depăşesc minutele , altfel va fi vorba de o taxă dublă . Renunţ . Voi încerca altă dată .
    Se-aşteaptă căldura . În stradă , doamnele îşi etalează eleganţa timpurie , strângând din dinţi , dar nemaivoind a se întoarce la groasele veşminte .
    Şi totuşi .. e un nou anotimp.. Nou ? Pentru Cine ?
    Fiecare îşi publică propria poezie , care , ce-i drept rămâne cam necitită-n sertare , de parc-ar fi scrisă , cum cântă unii la patru mâini .
    E bine să-ţi propui dinainte ce stil de mobilă îţi va ocupa golul sufletesc , dar practica asta , este cam rar potrivită , deoarece , socoteala din târg , e ca pomul .. din sacul lăudatului ..
    Răsfoind în continuare respirările , ne-am aştepta poate , să fim chemaţi pentru ajutor în caz de nebăgare în seamă .. Dar nu se întâmplă nimic , nici măcar ceva asemănător cu genul acesta – e ca şi cum ai stipula credite .. în farmacia … „Bărbierului din Sevila” . Se poate considera ca fiind depăşită această etapă existenţială nefolositoare…
    Nimic din ce-a fost altădată nu mai e . Dispare până şi amintirea . De fapt , nu cu fabulaţii îţi câştigi dreptul de a avea amintiri … Facă-se voia lacrimilor , a lacrimilor care ne-ncreţesc auzul !
    Uscat este câmpul care-şi aştepta culorile , ale noastre dimpreună, dragule , peroraţie nescrisă continentelor verzi de speranţă ale arborilor, prin care ne ivim vajnici conchistadori , fără frunze ..
    În zori , oraşul dezmorţit , îmbracă haina trepidaţiilor , autobuzele frânează brusc : pe trecerea de pietoni am rămas numai eu . Oamenii îşi derulează mersul întrerupt . Şi dintre toţi , numai pe tine trebuie să te ocolesc . Nici nu mai am străzi . Şi n-am să te regăsesc decât seara , cu chipul împăienjenit de oboseală , sfârşind toate teoriile care mi-au ţinut capul drept , fruntea în lumină . Adevărate , au ajuns să fie doar visele nopţii .
    Mi-e rece , îmbrac cămaşa sorţii ..
    Undeva , la cumpăna dintre orizonturi se face frig …
    Un târg sordid , fără lampioane cu iluminaţii feerice , un târg neprovincial , nevrednic de a se numi cu adevărat târg.. Şi totuşi , ne pierdem în întunericul său , departe de adevăr şi de lume , în căutarea culorilor proprii .. ne pierdem să ne regăsim umbrele …bărbat , femeie .. şi dincolo de atât nimic .. În masa confuză a dimineţii , ceasul urban a dictat trezirea şi ne aflăm la capetele unui peron , el însuşi foarte departe de noi , stocându-ne imaginile din cotidian în vertebrele sufletului , împuţinat de trudnica neregăsire ..
    Un spaţiu diacronic . Şi timpul asemenea . Ne mistuim fierberea , trimiţându-ne răvaşe , care ne sunt ca dinţii ştirbi ai copilului …
    Recunoaştem sau nu , rămânem simpli plasatori de imagini .
    EA : „HEI ! CINE MAI ARE NEVOIE DE MINE ? „
    EL : ……………………………………………………….

    • Draga mea, iti multumesc ca mi-ai scris. Foarte frumoasa povestea ta, esti o fata sensibila si creativa. Sper sa iti folosesti talentul si sa traiesti o poveste de vis alaturi de un Romeo pe masura.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  40. In pas cu secolul in care traim, povestea mea de dragoste a inceput pe internet! Da! Acolo mi-am intalnit iubitul, omul despre care azi pot spune ca este sufletul meu pereche! Dupa doi ani de conversatii pe net, mai mult sau mai putin constante, am hotarat sa ne intalnim fata in fata. Si de la acea intalnire a inceput totul! De atunci, au trecut 3 ani si jumatate si cu zambetul pe buze pot spune ca iubirea noastra a crescut si am invatat unul de la altul! Sunt fericita ca il am alaturi, ca este al meu si ca bunatatea lui m-a facut si pe mine un om mai bun! Este barbatul cu care vreau sa imi intemeiez o familie, este omul care imi ofera toate bogatiile sufletesti si cu care mereu ma simt linistita si fericita, indiferent de hopurile la care viata ne supune!
    Va doresc si voua sa aveti parte macar de o iubire ca a noastra! Si deschideti bine ochii, pentru ca iubirea poate aparea de unde te astepti mai putin si exact atunci cand nu o cauti!

    • Sunt de acord cu tine cand spui ca iubirea apare cand si de unde nu te astepti. Ma bucur ca mi-ai scris povestea ta frumoasa de dragoste si cred ca acum majoritatea oamenilor privesc internetul cu ochi mai buni, din moment ce foarte multi dintre noi si-au intalnit jumatatile in mediul virtual. Sa fiti fericiti si sa aveti o familie si o viata frumoasa impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  41. Povestea mea nu e una tocmai fericita ,iar lumanarea e stinsa.Am momente cand mi-e groaznic de dor sa ii simt rasuflarea si sa il am langa mine dar nu am folosit cuvintele potrivite la timpul potrivit….si l-a durut..

    • Nu stiu cum sa interpretez mesajul tau. Daca esti sigura ca despartirea voastra este ireversibila poate ca e mai bine sa lasi timpul sa te vindece. Daca nu esti sigura de asta … atunci nu te descuraja si vorbeste cu el.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  42. Am sa va destainui povestea dragostei mele. Intr-o zi pe care initial o considerasem nefasta si mai apoi am constatam ca a fost o zi fericita, mi-a fugit pisicuta (Candy Bombonica) de acasa, a fugit pe scari si a intrat intr-o curte vis-a-vis de blocul meu, unde se mutase de curand un tip. S-a suit exact in cel mai inalt copac. Eu nu cunosteam cine locuia acolo, pentru ca de curand se mutase cineva. A venit, a vazut-o, s-a urcat in copac, a luat-o. A gasit banutul de la zgarduta pisicutei pe care era notat numarul meu de telefon si numele pisicutei. Bineinteles i-a fost foarte usor sa ma gaseasca si sa-mi inapoieze pretioasa felina. Ne-am privit ochi in ochi, ne-am zambit si am ramas uimita de cum se simtea pisicuta mea in bratele lui (de obicei nu suporta persoane straine). Bineinteles a fost dragoste la prima vedere si pana in ziua de astazi suntem impreuna si pisicuta toarce linistita in bratele noastre. Vreau sa ii fac si o declaratie. AMURG TOMNATIC DE AMOR, IN VIS DE INIMAGINABIL DOR, AS VREA CA PRINTRE STELE EU SA ZBOR,
    IMPREUNA CU TINE SCUMP ODOR!

    Cred totusi, acum dupa ceva vreme impreuna ca eu ofer mai mult decat el. Nu stiu daca ma apreciaza indeajuns si ca nu asculta cand vorbesc.

    • astya e din filmul the ugly truth:))

    • Buna draga mea, iti multumesc ca mi-ai scris. Eu cred ca de cele mai multe ori oamenii uita cat este de important sa iti exprimi sentimentele (mai ales pe cele pozitive), asa cum ai facut-o si tu aici. Ambii parteneri au nevoie sa auda din cand in cand si cuvinte bune, nu numai reprosurile generate de micile conflicte zilnice. Este reconfortant sa stii ca esti iubit si apreciat, dar este la fel de important sa auzi asta. Sunt sigura ca declaratia de dragoste pe care i-o faci iubitului tau in aceasta scrisoare este deja un pas in directia buna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Buna Julieta. Chiar m-a ajutat declaratia facuta iubitului meu prin acest site. A fost impresionat si vad o schimbare in atitudinea lui. A inceput sa fie mai atent si sa stie sa asculte mai bine cand ii vorbesc. Iti multumesc si iti doresc mult succes. Te apreciez mult. Sper sa te mai vad la TV sau in proiecte asemanatoare acestuia. Apropo, felicitari pt ceea ce faci aici. Te pup.

  43. Am cucerit-o pe iubita mea (actuala mea sotie, pe care inca o iubesc dupa multi ani de casnicie) cu noaptea ideala de pasiune. M-am dus direct la ea, chiar daca nu ne cunosteam decat din vedere si i-am spus ca am o surpriza pentru ea. I-am pregatit un picnic, am pregatit mancarea ei preferata (am aflat informatia din sursa sigura), doua pahare de crema de whisky, flori, bomboane, muzica ei preferata, declaratii de dragoste. Apoi o alta surpriza, o plimbare cu barca pe lac si i-am compus o poezie prin care mi-am declarat dragostea. Lucrurile, dupa aceea au decurs de la sine.
    Ce parere aveti? Va dura relatia? Chiar imi fac probleme. A inceput bine relatia, dar acum este rutina.

    • Daca imi spui ca traiesti o poveste de dragoste si o casnicie frumoasa, de ce iti faci probleme? In fiecare relatie intervine rutina, dar nu este neaparat un lucru rau. Odata cu asta si sentimentele se maturizeaza, devin mai profunde si mai puternice. Nu depinde decat de voi sa reaprindeti un pic scanteia; micile suprize, sinceritatea, gesturile romantice va vor pastra mereu aproape unul de celalalt, indragostiti ca in prima zi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  44. M-am intalnit cu iubitul meu la astrolog. Poate vi se pare ciudat, dar fiind pasionata de astrologie si auzind de la prietena mea o recomandare despre un astrolog bun, m-am hotarat sa ma duc. Acolo l-am intalnit pe el. Mi-am facut astrograma si la final astrograma trebuie tradusa si trebuie interpretata pe intelesul tuturor. Acum urmeaza partea cea mai interesanta : tipul din fata mea, astrologul se uita ciudat la mine si ma analiza din cap pana in picioare. Nu stia cum sa-mi spuna tot adevarul in legatura cu persoana potrivita mie. Incetul cu incetul, din vorba in vorba, mi-am dat seama ca aceasta persoana era exact barbatul imaginat si visat de mine. Bineinteles, programandu-ma la cabinet, el detinea numarul meu de telefon si chiar de a doua zi i-a fost foarte usor sa dea de mine si sa continuam aceasta frumoasa poveste printre stele.
    Acum dupa ceva vreme de cand ne-am cunoscut, vreau sa reaprindem scanteia.
    Mai doresc sa-i fac o declaratie de dragoste iubitului meu : PENTRU TINE

    CANTARE BLANDA SI FRUMOASA
    DINCOLO DE TRISTETEA PIERDUTA
    TE-AM REGASIT, CHEMARE DALBA,
    A INIMII UITATA SPERANTA…

    SI GLASUL TAU, DUREREA SA-MI ALINE
    SA NU MA MINTI, SA NU TE MINT IUBIRE…
    CI CANTA-MI DARA-N ZIUA CARE VINE,
    CHEMAREA VISULUI NOSTRU DIN STELE …

    IN VREMI, PESTE UITATELE RUINE,
    S-O RIDICA SPRE CER ALBASTRA FLOARE,
    RUGA CRESCUTA-N APRIGA DURERE,
    SA NU MA UITI, SA NU TE UIT, IUBIRE…

    • Sper din inima ca iubitul tau a vazut aceasta dedicatie superba! Tu imi confirmi din nou ca se poate, ca destinul are grija sa ne scoata in cale jumatatea. E drept ca iubitul tau avea un mic avantaj in momentul in care v-ati intalnit, el a stiut din prima ca tu esti Julieta lui. Dar in final nici nu mai conteaza, important este ca v-ati intalnit si ca v-ati aventurat impreuna intr-o frumoasa poveste de dragoste. Va doresc sa ramaneti asa indragostiti pentru tot restul vietii.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  45. Mi-am intalnit actuala prietena intr-un mod cu totul inedit. Am vrut sa calatoresc cu balonul cu aer cald. Eram, bineinteles cu fosta prietena si ea cu fostul prieten. Dintr-o eroare ”regretabila”, bausem cam mult cocktail cand am toastat si am incurcat baloanele. Eu m-am urcat cu ea si prietenul ei cu fosta mea prietena. A fost dragoste la prima vedere la mare inaltime. Dragostea pluteste in aer. Real story! Din pacate, acum lucrurile nu mai merg atat de bine intre noi. Ce sa fac ca sa nu se ajunga la despartire?

    • Foarte draguta aventura voastra, iti multumesc ca mi-ai impartasit-o. Mi-e greu sa iti dau un sfat legat de relatia voastra pentru ca nu mi-ai dat detalii. Asa ca tot ce pot sa-ti spun eu acum este ca nu ar strica sa ai o discutie sincera si deschisa cu prietena ta despre lucrurile care va framanta. Mult succes si nu te lasa descurajat, de cele mai multe ori comunicarea rezolva toate problemele.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  46. Buna,

    Povestea mea cu Cristina ,a inceput acum fix 6 luni,fiind amandoi colegi de munca.La inceput totul era super,relatia noastra incepand spontan si plina de pasiune.Si ca sa iti exemplific,este vorba de atractia nebuna,care te hipnotizeaza si te face sa te gandesti doar la persoana respectiva,cum vrei sa o ai alaturi ,sa o saruti…..Eu unul castigam foarte bine,financiar,si ea la fel numai ca la inceputul anului,am ramas amandoi fara servici.Ea sta in chirie cu o prietena,iar eu cu ai mei..Situatia s-a schimbat radical din aceasta cauza,simtind in fiecare zi greutatea necesitatilor zilnice.Am reusit alaturi de ea,sa ne bucuram de clipele impreuna,fara a da atentie partii financiare care ne bloca mai tot timpul,sau cum ar zice un prieten,banii nu conteaza in dragoste dar o intretin.Un alt moment dificil,a fost cand imi povestea despre colegele ei,care ii povesteau despre iubitii lor,in ce pozitii de conducere lucreaza,manageri,salarii de zeci de milioane,programari de vacante in strainatate….etc,discutii care au fost oarecum deranjante.A fost greu pentru amandoi,timp de 5 luni am bombardat toate site-urile de oferte munca si nimic,a fost groaznic….dar contrar asteptarilor mele,Cristina a fost si este langa mine in toata aceasta perioada,trup si suflet.Este unic momentul,pentru mine,singurul sentiment ce m-a facut sa trec peste toate greutatile vietii.Acum ea lucreaza intr-o companie internationala,eu voi incepe curand serviciul,cred ca perioada dificil financiara a trecut,suntem impreuna si ne iubim foarte mult,multumesc lui Dumnezeu pentru asta.
    Motivul pentru care am scris aceasta asa zisa scrisoare catre Julieta,a fost acela ca vreau sa fac cunoscut tuturor povestea noastra de iubire,si sa le transmit celor ce sufera sau au probleme in dragoste sa nu dispere,cu intelegere,comunicare,iubire puteiti trece peste toate problemele existentiale ale relatiei.
    In final,vreau sa-ti multumesc pentru faptul ca faci acest lucru de a citi aceste scrisori,si sa te felicit pentru aceasta,scuzandu-mi exprimarea greoaie.Scrisoarea a venit in urma vizionarii filmului…..povestea este frumoasa,dar fiecare dintre noi traim poate mai intens si mai profund,decat personajele din Romeo si Julieta.
    Cu stima

    • Buna Gabriel, iti multumesc mult pentru scrisoare. Sunt sigura ca multi tineri se regasesc in povestea ta de dragoste, avand in vedere perioada dificila pe care o traversam. Ceea ce ma bucura este faptul ca voi ati reusit sa invingeti toate greutatile impreuna si acum puteti intr-adevar sa va bucurati de frumusetea unei relatii. Uneori viata ne pune in situatii dificile, dar pe voi experienta asta nu a facut altceva decat sa va apropie si mai mult.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Iti multumesc pentru raspunsul tau,Julieta….imi doresc din tot sufletul meu sa o fac fericita si sa se simta iubita langa mine cu toate problemele financiare si existentiale..Dragostea,respectul,comunicarea,rabdarea si intelegerea sunt cateva din ingredientele care duc spre perfectiune intr-o relatie…
        O zi buna

      • AGRAPINE GABRIEL BUCURESTI

  47. IUBIREA IN ROMANIA DE AZI

    Dupa atata ani in care am fost in Romania . Dupa atata ani din care am avut relatii cu romance , mi-a ramas doar glasul limbii romane asa cum dulce se aude in urechile mele.

    In anul 2005 in timpul iernii eram la PC si aveam nevoie sa vorbesc cu cineva. Ne am gasit cu o fata care vroia sa vorbeasca cu mine. O chema Mihaela , o nume care nu suna frumos in urechile mele din cauza trecutului. Mihaela era o fata cu totu diferita din cele pe care am cunoscut ani trecuti… Cand stateam in fata calculatorului ma gandeam la tot ce s-a intimplat cu noua mea cunostiinta.

    Vara 2005 ! Plecam in romania sa o cunosc de aproape. Eram asa de buni prieteni dar doar pe net. A venit timpul sa o cunosc de aproape…

    Am luat masina mea un VWul f. frumos si nou si plecam la ea in Ro. Era casatorita cu un barbat Stelean o cheama cu care a facut un copil , pe Andrei. Singura iubirea a iei era Andrei care a nascut-o cu greu . Andrei era singurul pe care il unea cu sotu. El era plecat si lucra in Franta si ea vedea viata sa trece in fata ei fara sa o simta. Eu eram singurul pe care ii dadeam un « ceva« pe care ii lipsea. Dar asta pe care ii dadeam era f.putin…

    – Sa fii dulce cu mine, imi zicea .

    – -O sa fiu si mai dulce, doar nu vin ca sa ma culc cu tine.

    – Facutul dragostei e indeplinirea tuturor dorintelor .

    – O sa facem dragoste , doar daca o sa o doresti f. mult si daca o sa te simti frumos cu mine ,ii ziceam eu.

    – Ar fi frumos sa fac dragostea cu tine.

    – Poate o sa stau in fata ta fara sa te atang. Asa de mult de iubesc, ziceam.

    Astea erau ultimele cuvinte pe care tineam mine…

    Nu imi amiteam nimica altceva. Masina mea s-a lovit cu un pom urias. Eram la spital la un oras dupa frontiera Romaniei. Am fost adus pe urma la Bucuresti.

    Nu stiu cum am lovit masina. Cred in volam eram asa adormit dupa glasul ei in care nu am vazut obstacolul.

    Am dat tel la ea. Cum o sa ma vada in halul asta. Fata mea s-a schimbat. Nu arat asa cum stia ea. Acum o sa continue sa ma iubeasca? Nu vreau sa o pierd…

    Dupa cateva ore a venit. Era o blonda asa cum o imagineam in visurile mele. A stat 2 clipe aproape de patul meu din spital. A zimbit. A venit la mine si m-a luat in brate. Doamne ce caldura mi a venit in corp. M-am simtit f.frumos. Ea m-a vindecat…

    – Iti place cum arat acuma ? am zis la ea cu greu.

    – Nu are importanta cum arati . Esti acelasi om pe care am cunoscut in mirc. Ai aceasi inima, aceasi sentimente. Se agapo asa cum esti. Imi esti asa simpatic…. Te iubesc !!

    Astea erau vorbele ei care m-a salvat ! M-am vindecat. Ce bine ma simteam!! Am plecat de la spital si ne am dus in Timisoara , in orasul ei.

    Am gasit un hotel sa stau. se numea parca Helena .

    Am lasat bagazele jos. Am luat-o in brate. Am sarutat-o in buze asa cum nu am sarutat pe nici o fata in viata mea… Am tinut-o in brate… Ne a venit un val de caldura. Era asa de cald. Am scos hainele. Am sarutat-o in gat. Am coborit mai jos pe piept. Am facut dragostea cu ea. Am stat in fata unul la celalalt . De la buzele nu iesea nimica, doar vorbele de dragostea si geme… Eram in paradismul. D.zeule asta e paradismul, oare? Ce frumos ma simt!!

    Am trecut cateva zile de neuitat. Ea ma iubit. Eu o doream si mai mult. O vroiam si mai mult. O iubeam tare si eu…

    Doar exista si altceva. Un sot, un copil. Ma gandeam ce trebuie facut.

    O iubeam si am hotarit sa plec departe de ea.

    Deci o zi i-am lasat un mesaj.

    – Te iubesc asa de mult in care nu vreau sa-ti creez probleme. Plec ca nu pot gasi o solutie .

    – As vrea sa te vad in Grecia cu Andrei. , am continuat mesajul. Poate d.zeul te ajuta sa gasesti u o solutie. Am sa te astept ani intregi …. Nu o sa mai iubesc o fata asa de mult , asa cum te am iubit pe tine.

    Lacrimi imi curgeau cand ma gandeam la ea.

    O sa te iubesc si mai mult dragostea mea !!

    Am sa te astept !!

    P.S. Multe locuri, nume si situatii s-au schimbat.

    • Te felicit pentru cat de bine ai invatat limba romana. Chiar daca povestea ta nu are un final fericit, tu esti unul dintre norocosii care au simtit dragostea adevarata. Si pana la urma … nu se stie niciodata ce v-a pregatit destinul, poate ca drumurile voastre se vor mai intalni. Eu iti doresc o poveste de dragoste cat mai frumoasa si sa imbatranesti alaturi de Julieta ta.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  48. DRAGA JULIETA !
    MA NUMESC LUDOVIC SI CRED CA M_AM INDRAGOSTIT pentru a doua oara de iubita mea, prima si ultima femeie din viata mea, povestea de iubire a inceput acum 16 ani, am intilnit-o la un magazin, ia cazut un pachet din mana m-am aplecat si in momentul in care i-am dat pachetul mi-a zimbit si mi-am zis in gand fata asta are ceva deosebit si cred ca m-am indragostit, a fost dragoste la prima vedere, dupa ce am cunoscut-o mai bine, pot sa spun ca am simtit adevarata fericire alaturi de ea, era suficient doar sa spun un cuvant si ea imi indeplinea orice dorinta, daca spune-am de exemplu: luna asta vreau sa ne cumparam o masina ea imi spunea asa: masina o vei avea, imi doresc sa lucrez la firma —– vei reusi si multe altele. Dar din nefericire eu nu am putut sa-i fac nici o surpriza in cei 16 ani de cand sintem impreuna din cauza faptului ca situatia materiala nu mi-a permis , spune=mi draga JULIETA voi avea si eu o sansa cu ajutorul tau sa-i fac o surpiza iubitei mele, ” o escapada la VERONA ? Avand in vedere ca noi nu am fost niciodata impreuna intr-o tara straina. Acum da-mi voie julieta sa-ti fac o dedicatie : POATE CA TU ESTI ACEEA, FATA DIN GAND, FATA DIN VIS, FATA CARE L_A PROSCRIS PE CEL CE A INVENTAT IDEEA DE CER, DE LUNA, DE SOAPTE SI A PLASMUIT FEMEIA SINGUR INTR_O NOAPTE DE MAI, PRINTRE FLORI DE CAPSUNI. cu respect pentru julieta (DANA ROGOZ ) LUDOVIC DIN BUCURESTI.

    • Dragul meu Ludovic, iti multumesc pentru dedicatie si pentru ca ne-ai impartasit povestea ta de dragoste. Cred ca este cel mai frumos lucru din lume sa iti gasesti jumatatea, acel om care te implineste si te face sa te simti special. Eu iti doresc sa te bucuri in continuare de toate clipele frumoase petrecute alaturi de Julieta ta.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  49. „Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi… jertfa.”

    Sunt, cu adevarat, fascinată de povestea de dragoste dintre Edward al VIII-lea & Wallis Simpson, care a provocat, la momentul respectiv, o criză constituţională în Marea Britanie, fiind, totodată, cel mai mare scandal izbucnit în sânul unei familii regale în secolul al XX-lea.
    Edward al VIII-lea a domnit doar 11 luni, abdicand in decembrie 1936, pentru a se casatori cu americana Wallis Simpson. Politicienii vremii nu au fost de acord sub nici o forma ca regele sa se casatoreasca cu o americana divortata si, daca Edward nu abdica, ar fi cauzat, in mod cert, o criza constitutionala.
    Cine a fost aceea care l-a determinat pe rege sa abdice?
    Briefly, Wallis Warfield s-a nascut in Pennsylvania, fiind fiica unui afacerist.
    Dupa un aventuros mariaj cu un pilot alcoolic si sadic, se marita cu Ernest Simpson, un om de afaceri american, divortat si el.
    Cuplul se muta la Londra, unde Wallis se imprieteneste cu Lady Thelma Furness, prietena intima a printului de Wales.
    Din acest moment, Wallis intra in istoria universala. Nu era o frumuseţe, nici prea tânără, însă, şarmul şi inteligenţa ei l au cucerit iremediabil pe prinţ…
    Dupa urcarea pe tron a printului de Wales, devenit, astfel, Edward al VIII-lea, nu a trecut mult pana ce relatia acestuia cu Wallis Simpson a devenit cunoscuta presei…
    Guvernul i-a cerut acesteia sa pastreze discretia, dar, lucrurile se precipitau, pentru ca regele se gandea, nici mai mult, nici mai putin, decat … sa se insoare. Casatoria avea de intampinat uriase dificultati constitutionale, cu tot suportul politic oferit de Whinston Churchil si Lord Beaverbrook, mai cu seama dupa ce arhiepiscopul de Canterburry si-a facut cunoscuta categorica opozitie (Edward detinea si calitatea de şef al Bisericii Anglicane).
    Astfel, pe 10 decembrie 1936, regele semneaza un document prin care renunta la tron pentru sine si pentru copiii sai, iar, in ziua urmatoare, sustine un discurs radiodifuzat in care spune „ca renunta la indatoririle sale de rege, atat timp cat nu si le poate exercita alaturi de femeia pe care o iubeste”.
    Unele voci afirma că nu acesta fusese visul iniţial al lui Wallis (descrisă de mulţi drept o persoană cu o ambiţie feroce), ci, dimpotrivă, să urce pe tron. Familia regală a respins o de la început, datorită trecutului ei, apoi, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, din cauza simpatiilor ei naziste.
    Un alt motiv de nemultumire generală a fost faptul că Edward i a dăruit o parte din bijuteriile Coroanei, pe care le moştenise şi care trebuiau să rămână în familie. Wallis Simpson, devenită Ducesă de Windsor, a fost una dintre cele mai elegante femei ale secolului al XX-lea. Bijuteriile ei fastuoase erau celebre, iar gustul pentru lux şi cumpărături extravagante au provocat nemulţumire între supuşii britanici. Cei doi nu au avut copii şi au rămas împreună până la moartea lui, în 1972.
    Devenit Duce de Windsor, Edward (42 de ani), isi duce aleasa in Franta, unde, in 1937, se casatoresc, la castelul Cande, urmand ritul anglican. O garoafa alba impodobea pieptul mirelui, care renuntase la un regat pentru o regina, in vreme ce, la gatul miresei o pretioasa brosa „art nouveau” impodobea faldurile discrete ale rochiei, creatie Mainbocher. Cei doi miri, dupa masa de nunta relativ discreta, pleaca in Austria cu Orient Expres si cu nu mai putin de 300 de bagaje.
    Mai tarziu, cand o serie de rapoarte de spionaj pentru Germania nazista aveau sa o transforme pe fosta mireasa in suspecta, ducele de Windsor a fost indepartat din Europa, discret, fiind numit administrator al Bahamas-ului. Cuplul va reveni in Europa abia la finele razboiului, traind in Franta, Spania, Portugalia, totdeauna, impreuna.
    Edward era un adept al fascismului, pe care îl vedea ca pe o reacţie necesară la comunism. Se pare că, în perspectiva câştigării de către Germania a celui de-Al Doilea Război Mondial, Hitler plănuia să-l reinstaureze pe Edward pe tronul Marii Britanii, Wallis Simpson devenind regină.

    Personaje mitologice, legendare sau mari personalitati ale lumii, care au trait legaturi pasionale, complicitati sau drame, sacrificand totul pentru iubire, par sa confirme faptul ca “dragostea este un lucru foarte mare”, pe care ni-l dorim cu totii.

    • As vrea sa aduc o rectificare : am omis sa trec numele in totalitate si orasul de resedinta, respectiv, Doina Butman/Bucuresti

    • Ai fost foarte inspirata sa ne scrii aceasta poveste. Edward a facut un sacrificiu enorm, greu de inteles pentru majoritatea oamenilor. Mie mi se pare un gest deosebit de romantic faptul ca a ales sa isi traiasca viata dupa cum i-a dictat inima si nu incorsetat de traditiile stricte ale casei regale. Ca dovada, relatia lor a fost una durabila in ciuda diverselor speculatii care s-au facut de-a lungul anilor. Noi suntem doar niste muritori de rand, dar cred ca toti suntem avizi dupa povesti atat de pasionale si frumoase. Da-mi voie sa iti multumesc si sa-ti doresc o viata plina de dragoste.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  50. Cum pot sa pastrez romantismul unei relatii cat mai mult timp?Mentionez ca traiesc o frumoasa poveste de iubire cu un baiat mai mare cu 4 ani .

    • Imi place intrebarea ta, scurta si la obiect. Nu exista o formula exacta pentru a pastra flacara vie intr-o relatie, dar exista foarte multe posibilitati de a-i spune zilnic iubitului tau cat de mult te bucuri ca exista. Trebuie sa ai mereu grija sa nu cazi in capcana de a crede ca el ,,ti se cuvine’’. Si acelasi lucru este valabil si pentru el. Intr-o relatie, oricare dintre parteneri are nevoie de mici semne ca este apreciat, ca este iubit, chiar daca nu spune vreodata acest lucru.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

    • Romantismul unei relatii nu este cel mai greu de pastrat, dar iubirea are nevoie de dovezi. Dovezi care pot fi gesturi, cuvinte, surprize placute care sa ii dovedeasca ca il iubesti si acum la fel ca la inceput. Pentru acest lucru, trebuie sa stii sa spui “te iubesc” dar si “imi pare rau”, atunci cand ai gresit…Trebuie sa fii femeia de la inceput, dar continuand mereu sa te perfectionezi, si sa il lasi sa evolueze si el, astfel incat, fara a va ingradi unul pe altul, si relatia voastra va evolua odata cu voi. Pastati-va prietenii de dinaintea relatiei, stabiliti-va zile in care sa va vedeti fiecare cu prietenii lui si nu uitati sa va distrati! O relatie in care partenerii se distreaza impreuna este o relatie care va dura mult timp! Si nu uita stropul de mister care trebuie sa te inconjoare, care sa-l faca mereu si mereu sa vrea sa te redescopere! Arata-i ca il apreciezi la adevarata lui valoare, ca, si acum, daca ar fi sa o iei de la inceput, tot pe el l-ai alege! Surprinde-l mereu, fie cumparandu-i niste bilete la meciul pe care sti ca ar vrea sa-l vada sau cu o mini vacanta la Paris, daca fondurile va permit! Daca insa criza se face simtita si la voi, nu-i nimic, exista si in tara noastra locuri absolut mirifice…planuieste un concediu in m-tii Retezat sau Apuseni si va veti intoarce plini de amintiri pe care nimeni nu vi le va lua!

  51. Nici nu stiu cum sa incep…Fiecare are o poveste minunata pe care o traieste si consider ca toate ar trebui premiate.Ce pot sa ti spun draga Julieta decat ca dragostea la prima vedere exista indiferent de varsta.Ceea ce iti voi povesti face parte din viata mea. Am 21 de ani si de aproape 7 ani traiesc o minunata poveste de dragoste.Totul a inceput din clasa a 7 a,eram amandoi foarte mici,adica ce poti sa stii la varsta aceea,dar a fost dragoste la prima vedere.Am fost impreuna clasa a 7 a si a 8 a…poate nu stiam in momentul acela ce stiu acum,dar traiam niste momente extraordinar de frumoase,adica ma rusinam daca imi atingea mana sau ma pupa pe obraz,era cu totul altceva..cand s a terminat clasa a 8 a,a trebuit sa dam la liceu,si fiecare a intrat unde a putut si a trebuit sa ne despartim,eram totusi micutzi.A fost foarte greu pentru ca incepeam cu totul altceva si eram obisnuita sa il vad zi de zi…am pierdut legatura timp de un an de zile,nu am stiut nimic de el dar nici el de mine,desi suntem din acelasi oras…cand am trecut in clasa a 10 a ne am intalnit intamplator pe strada,a fost ceva socant ma schimbasem foarte mult si el de asemenea ,ne am dat nr de telefon si dupa cateva zile am iesit la un suc ,totul parea atat de ciudat…dar pe parcursul intalniri ne am dat seama ca in adancul sufletului nostru inca mai simteam aceea sclipire pe care o simtisem cu un an in urma…dupa aceea intalnire am ramas impreuna,ne maturizasem cat de cat amandoi si era cu totul altceva fata de ce traisem inainte ,dar am avut parte de multe,pentru ca in orice relatie intotdeauna exista si mici certuri,pentru ca nimeni nu este perfect.Dupa ce am terminat liceul am dat amandoi la aceeasi facultate,acum suntem anul 2 si suntem in aceeasi grupa.Eu de cand am terminat liceul m am mutat singura si o iau ca o sansa de inceput alaturi de el,pentru ca majoritatea timpului sta la mine si asa ne putem cunoaste si descoperi unul pe altul mult mai mult…daca vrem sa facem pasul cel mare,decat daca am sta si ne am vedea cateva ore pe zi…stiu ca in multe relatii devine monotonia,dar depinde de relatie.Eu zic ca ne iubim prea mult ca dupa atatia ani sa renuntam asa usor..speram sa terminam facultatea cu bine si sa ne putem cladi usor usor un viitor,nu vrem sa ne aruncam intr o casatorie care poate nu va merge,adica nu avem nimic,sa ne creasca tot parintii nu are sens…asa ca mai bine asteptam si cand suntem siguri de ce vrem sa facem atunci vom spune “da”.Poate ca pentru multa lume nu este o poveste atat de fascinanta,dar pentru mine este,pentru ca nu multi pot avea o asa relatie…Acuma nu stau sa scriu versuri din poezii ca sa imi exprim povestea,eu am spus ce am simtit in momentul acesta .Pot spune decat ca undeva,candva fiecare isi va gasi jumatatea,chiar daca va trece mult timp sau putin ca sa o gaseasca.Fiecare trebuie sa iubeasca,pentru ca acest sentiment nici nu il poti exprima in cuvinte si chiar merita sa iubesti si sa fii iubit.
    P.S:Multumesc ca imi citesti povestea de dragoste si sa stii ca te admir foarte mult draga Julieta(Dana).Te pup si succes tuturor!

    • Iti multumesc si eu draga mea. Ai mare dreptate, eu cred ca tuturor ne este scris sa ne gasim jumatatea intr-o zi. Unii mai repede, altii mai tarziu si nu poti sa stii niciodata cum o clipa iti poate schimba viata. Este adevarat ca uneori in relatii apare o anumita rutina, dar partea frumoasa este ca dragostea voastra creste, se maturizeaza si se transforma intr-un sentiment mult mai puternic si profund. Este exact cum spui si tu, merita sa iubesti si sa fii iubit.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  52. intai de toate cred ca sunt primul baiat care il face pe romeo aici:) Asa ca voi incepe cu bunul mers al lucrurile: 3 ani in urma!… 17 februarie la 3 zile dupa ziua mea aniversara…m-am intalnit pentru prima oara cu EA dupa o perioada in care am vorbit pe messenger… mi-a patruns in inima din momentul in care i-am zarit poza la avatarul unui vecin ce sta in aceeasi scara cu mine.
    Locul primei intalniri: un loc intunecat dintr-un parc pustiu pe o banca albastra..frigul de afara nu m-a oprit sa o cunosc sa stau in fata ei sa o privesc sa-mi doresc din prima clipa sa o sarut..am asteptat ca ea sa faca primul pas necunoscand-o dar nu m-am putut abtine si l-am facut eu:) si asa au trecut luni frumoase si fericite…pana intr-o zi cand ca 2 copii ce nu stiai ce inseamna dragostea ne-am despartit…orgoliul din noi a facut ca o perioada buna de timp sa nu ne mai cautam …si sa incercam sa ne uitam unul pe celalalt..pana cand in finele verii anului 2009 mai exact pe data de 15 august cand eram intr-un club iar ea scapase de la servici si se plimba pe plaja cu o prietena de a ei..mi s-a facut dor de ea de vocea ei glasul ei purtator de dragoste ..mi-am luat inima in dinti si am sunat-o..! eram in stare sa ma duc pana in neptun dupa ea numai ca sa o vad in acea seara.. sa o tin in brate si sa o sarut sa-i spun cat de mult o iubesc dupa atat de multa perioada pierduta din cauza orgoliilor! greu de tot au trecut zilele pana cand am ajung la 29 august..eu eram in oras cu baietii..ne plimbam..ea era la ziua de burlacie a surorii sale..m-am dus la ea si m-am intalnit cand am vazut-o venind catre mine inima mi s-a facut mica de tot si batea cu foarte mare putere.in momentul in care am sarutat-o parca m-am eliberat de toate problemele nu ma mai gandeam la nimic decat la ea parfumul ei ma bucuram enorm sa-i simt pielea dupa atata vreme..poate ca va e greu sa auziti cuvintele astea de la un baiat dar spun exact ceea ce am simtit in momentele acelea..nu ma pricep prea bine sa scriu exact ca voi in romane si cu o romanta si un sentimentalism deosebit dar nu sunt nici genul sa-i fie rusine sa-si exprime sentimentele…in fine sa revenim..! din aceea seara am ramas impreuna iar!! si nimic nu a mai fost la fel ca inainte.. am crescut ne-am maturizat aman2 am stiut ce ne dorim..pot spune in momentul asta ca imi doresc sa-mi intemeiez o familie alaturi de ea..! sunt momente in care ne certam chiar acum 2 zile am avut una care a fost de o mare amploare dar nu pot renunta la ea.. si in ciuda spuselor ei ca nu o iubesc si ca nu are incredere in mine si ca nu-mi pasa de ea..o contrazic si aici asa cum fac mereu si in prezenta ei.. si doresc sa-i spun si pe calea asta cat de importanta e pentru mine cat de atasata e inima mea de ea cat de bine ma simt in prezenta ei.. cat de mult imi doresc sa stiu ca-i fericita chiar daca nu o pot face mereu sa fie asa… imi pare rau.. dar vreau sa intelegi aici cand vei citi ca asta nu inseamna ca te iubesc! te iubesc chiar enorm de mult si vreau sa intelegi odata pentru totdeauna ca esti totul pentru mine desi nu arat mereu asta dar nu pot sta fata tine.. si daca as putea sa subliniez ti-as sublinia nu pot sta fara tine.. ma macina gandul sa stiu ca suntem certati suparati unul pe altul! atat imi doresc sa intelegi ca te iubesc si sa ai incredere in mine!. altceva nu-mi doresc ca de iubit stiu ca ma iubesti!.. ah si inainte sa inchei ceea ce nu-i terminat nici pe putin caci vorba aia dragostea nu se poate descrie in cuvinte si vorba lui alex velea dragostea se simte:) as dori sa spun ca chiar daca mi-ai dat pedeapsa pentru pool aveam de gand sa scriu aici dar in urmatoarele zice caci doream sa fac ceva sa sune foarte frumos si sa aiba o noima.. nu exact cum rasuna din ceea ce am scris acum! si stiu ca poate nu pare acum exact ceea ce doreai sa scriu dar chiar m-ai luat pe nepregatite si nu m-ai lasat sa-mi scriu ideile pe hartie:) inchei! te iubesc! enorm! mai mult decat crezi u ca ma iubesti pe mine!…THE END povestea mea de DRAGOSTE! ceea ce e mai mult o declaratie:)

    • am uitat sa precizez pentru voi ce nu o cunoasteti ea ..reprezint cealalta jumatate a sufletului meu persoana ce ma intregeste ea este Viorela Alexandra sub numele de cod “iubire” sau “puiu” le doresc tuturor baietilor o iubita ca a mea.;) PRIETENA MEA ESTE CEA MAI TARE DIN LUME!:*

      • iti multumesc iubire…:*chiar daca a fost o pedeapsa…puteai scrie orice tampenie dar ai ales sa scrii cea frumos:*:*Te iubesc!

    • Eu vad ca scrisoarea ta si-a atins scopul si a fost vazuta de cine trebuie! Ma bucur mult ca ai avut curajul sa imi scrii si mai ales ma bucura faptul ca a fost un gest altruist prin care ai facut-o extrem de fericita pe prietena ta. Prin declaratia asta ai demonstrat ca esti dispus sa faci orice pentru dragostea ta. Te felicit inca o data si va doresc sa ramaneti mereu indragostiti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • si se pare ca totusi nu a fost dispus sa faca orice pentru dragoste….

  53. O sa postez aici jurnalul meu de iubire din clasa a XII-a. Sper sa nu plictisesc pe nimeni.:) Julieta, nu-i asa ca prima iubire este cea mai frumoasa?

    Jurnalul primei mele iubiri adevărate

    • Iubirea este un sentiment unic pe care fiecare îl trăieşte în felul său, un sentiment care te face să zbori şi cazi, un sentiment care îţi dă viaţă şi care te poate doborî• Atunci când suferi îţi dai seama dacă ai iubit cu adevărat• Atunci când zâmbeşti îţi dai seama că totul a fost unic, chiar dacă a trecut şi chiar dacă o dată te-a durut
    Povestea primei mele iubiri a început în urmă cu aproape un an. Eu cred că a fost unică, cu toate că cel mai mult sentiment a fost din partea mea. În această poveste am inserat sentimentele mele şi durerea pe care am simţit-o în momentul în care totul s-a încheiat…
    Şi totul a început…
    L-am cunoscut pe Andrei în urmă cu un an, atunci când primarul oraşului nostru inaugura o moară într-unul dintre cartierele mărginaşe ale oraşului. Eu reprezentam un ziar renumit al oraşului nostru, iar el era reporter la una dintre cele două televiziuni locale. Atunci când l-am cunoscut abia împlinisem de vreo 2 luni 18 ani, iar el împlinea peste o săptămână 20 de ani. Între noi nu a existat nimic deosebit în acel moment în afara unei conversaţii simple…ceva de genul câţi ani ai, unde lucrezi, eşti la liceu? Conversaţie pe care a auzit-o la un moment dat şi primarul nostru, singura persoană din politică care mi-a câştigat admiraţia şi singurul care a făcut ceva pentru acest oraş. Dar asta este o altă poveste, cea a primarului nostru.
    Pe Andrei nu l-am mai revăzut cam o lună de zile. Începuse şcoala când ne-am reîntâlnit şi era într-o duminică de septembrie. Un coleg mă luase cu el la „Ziua jandarmilor” şi atunci am făcut nişte poze (pe care le am şi acum) cu el. Aşa am ajuns să schimbăm numere de telefon şi adrese de mail, respectiv messenger. Timpul a trecut… eu i-am trimis pozele pe mail, el mi-a mulţumit şi m-a invitat în oraş. La ceva timp când eram la şcoală am apucat să vorbesc cu el pe net şi mi-a promis că mă va suna. Şi m-a sunat. M-am întâlnit cu el în ziua în care mama mea pleca din ţară… 18 octombrie. Aceasta a fost şi ziua în care a început povestea mea de iubire. Până să fiu cu el am mai avut prieteni, dar mărturisesc că el a fost primul şi singurul la care am ţinut cu adevărat. Şi îmi dau seama de asta acum, când mă pregătesc să plec la facultate într-un alt oraş, la sute de kilometri de casă şi mai mulţi de el, pentru că el este la facultate în alt oraş, dar la ID şi anul acesta se va muta acolo. Ce a urmat acestei relaţii este clasic… sentimente amestecate: fericire şi supărare, caractere diferite, oameni diferiţi…Acum îmi dau seama că nimic nu ne lega decât faptul că amândoi aveam o pasiune pentru presă şi că amândoi pornisem într-o relaţie fără să ştim ce vrem. Ce copii eram sau mai bine ce copilă…Dacă aş povesti tot ceea ce s-a întâmplat în relaţia noastră ştiu sigur că aş plictisi şi mai ştiu că acum nu ar mai conta. Important este că într-o zi…totul s-a sfârşit, dar eu nu mi-am dat seama…să fi fost ziua de 3 ianuarie 2006 sau ziua de 13 februarie 2006 sau cea de 15 februarie când s-a produs despărţirea oficială? Nu ştiu… ceea ce ştiu sigur este că inima mea a rămas undeva în faţa unui parc atunci când el nu m-a luat de mână ca de obicei şi că lacrimile mele au început să curgă încet – încet pe obraji în momentul în care ne-am spus adio… Şi acum mă mai gândesc la acel moment. Şi dacă ar fi fost altfel? Timpul nu se poate întoarce…
    Şi de aici începe poveste de după despărţirea noastră
    20.02.2006
    Îmi este greu.. azi am crezut că mi-am revenit…nu este aşa. Nu mi-am revenit. Am avut un chef nebun să vorbesc cu Andrei şi l-am sunat.. Am vorbit cam 10-11 minute la telefon (mai am 29 de cenţi).. I-am povestit ce am mai făcut zilele astea, că m-a ascultat profa de română şi că am luat un 10, că mâine fac pozele pentru albumul de clasa a 12-a, că nu mă lasă tati la facultate la Bucureşti, că vrea să mă duc la Sibiu şi că nu am ce face… Mi-a spus să vorbesc cu el, să îi aduc argumente, să nu mă mai comport ca un copil, să îi spun de ce vreau să merg acolo la facultate şi nu la Sibiu…Cu el pot vorbi mai multe decât cu oricine… şi mai grav este că nu îi pot purta pică pentru nimic, că orice ar fi eu ţin la el…i-am şi spus şi ştie şi el că este mai important pentru mine decât oricare dintre prietenii pe care i-am avut, că pe el îl respect tocmai pentru că întotdeauna a încercat să mă înveţe de bine şi că a avut grijă de mine atunci când a trebuit…Îmi spunea ce o să facă atunci când o să aibă foarte mulţi bani…că nu o să mai aibă timp de fete, iar eu i-am spus că atunci când o să aibă foarte mulţi bani trebuie să mă scoată în oraş şi să îmi cumpere super multe lucruri, haine şi diverse pentru că aşa vreau eu…   Ce aiurea! Tocmai când am găsit băiatul potrivit i-am dat cu piciorul din cauza unor complexe ale mele şi unor prejudecăţi pe care eu le-am avut… spun că le-am avut pentru că acum chiar nu mai contează prejudecăţile pentru mine… că acum…îmi dau seama că mentalităţile învechite implementate de alţii şi în special de părinţi şi de oamenii bătrâni dăunează… şi nu mă refer la sex sau la ceva de genul acesta, mă refer la acele lucruri pe care un copil nu are voie să le facă de mic, dar pe care toţi adulţii le fac în fiecare zi…Nu ştiu de ce , dar am impresia (oare e numai impresia?) că m-am maturizat şi că m-am schimbat extraordinar de mult în ultimele 4 luni…Am învăţat să văd viaţa prin alţi ochi, nu numai prin ochii părinţilor mei…Poate că aceşti ochi care m-au învăţat să privesc viaţa altfel sunt ai lui Andrei…şi totuşi… Cum te pot schimba unele lucruri sau persoane? Azi mi-a venit factura detaliată de la Orange… persoana cu care am vorbit cel mai mult la telefon e Andrei…:) Faza e că nu mai pot schimba nimic, nu pot schimba ceea ce i-am spus sau din ce am făcut…şi acum îmi pare rău…Îmi aduc aminte că de fiecare dată când făceam vreo tâmpenie sau vreo prostie la şcoală nu tata era cel care mă certa, ci Andrei. Când m-am certat cu profesoara de contabilitate, tati râdea, iar Andrei mă certa pentru că profa mi-a zis că nu mă bagă în BAC, iar eu nu dădeam importanţă faptului… el era cel care îmi spunea să învăţ că sunt destule locuri la sapă…Când mă gândesc la el nu îmi vin în minte certurile noastre, ci momentele frumoase în care ne înţelegeam super bine…Ziua în care am făcut cunoştinţă cu mama lui sau cea în care l-am cunoscut pe tatăl lui…Sunt atâtea chestii pe care nu le voi uita…şi cel mai important nu îl voi uita niciodată pe el…
    5.03.2006
    Astăzi este ziua Denisei si tot azi, de fapt azi noapte , ea şi Pope s-au despărţit. Am fost pe la ea cu Cristina… nici nu îmi vine să cred…Au trecut două săptămâni, aproape trei de când eu şi Andrei ne-am despărţit, de când s-a terminat. Sunt zile în care îmi este atât de dor de el şi sunt zile în care …nici eu nu ştiu ce vreau să fac…Ne-am întâlnit joi…De fapt eu i-am spus că am o problemă şi că aş vrea să ne vedem, şi a acceptat.. până să ne întâlnim am avut nişte emoţii , cum nu am mai avut pentru nimeni niciodată…Îmi este dor de el…

    7.03.2006
    Îmi este dor de Andrei…Îmi este atât de dor de el… îl iubesc, nu l-am uitat şi nu îl pot uita oricât aş încerca…Nu am chef de nimic, vreau doar să stau… să îmi amintesc…simt nevoia să vorbesc cu el, să îl văd, simt o nevoie acută de a fi cu el măcar un minut, o secundă, un pic…Vreau să îl văd, să îl simt aproape…vreau să vorbesc cu el să îl sun, să îi spun ce simt, dar ceva mă reţine…faptul că nu am credit, că ne-am despărţit, faptul că el poate m-a uitat ( de fapt sigur m-a uitat pentru că nu a mai dat nici un semn dacă nu i-am dat eu nimic)…simt că o iau razna, îmi vine să plâng iarăşi…din nou…ascult melodii triste, de suflet şi pentru sufletul meu…chiar nu mai ţine la mine? Poate că nu a ţinut la mine…
    Aiurez…iarăşi…
    9.03.2006
    Orice as face nu îl pot uita, uneori mă gândesc că nu vreau să îl uit, nici eu nu ştiu… nu mai ştiu nimic despre mine decât că îmi este dor de el şi că vreau să îl văd…
    12.03.2006
    Sunt momente când iubeşti atât de mult pe cineva încât nu îţi vine să îi dai drumul, deşi ştii, eşti conştient că s-a terminat. Este ultima dată când voi mai aduce vorba despre relaţia mea cu Andrei…Nu s-a întâmplat nimic deosebit în viaţa mea care să mă facă să scriu aceste cuvinte,dar pur şi simplu mi-am dat seama că nu a fost să fie…şi că totul va rămâne o amintire a noastră…a mea şi a lui…

    16.04.2006
    Deşi a trecut atâta timp… 2 luni, nu l-am putut uita. Deşi mi-a făcut nişte faze de tot căcatul încă mai ţin la el şi nu l-am putut uita. În faţa celor din jur mă prefac, spun că nu mai îmi pasă de el…măcar de ar fi aşa. În ultimele 2 zile am simţit nevoia să îi aud vocea, dar nu l-am sunat şi nici nu o voi face pentru că aş fi o mare proastă! Acum ştiu că nu m-a meritat niciodată chiar dacă i-am luat de atâtea ori apărarea în faţa Cristinei, în faţa fetelor…Uneori, in momente ca şi acesta, simt că îi este rău sau că a păţit ceva şi mai mult de asta mi se face dor de el…Ce aiurea. Azi este ziua de naşterea tatălui meu…Ce aiurea este viaţa asta! Timpul trece şi noi, oamenii, nu putem face nimic pentru a opri aceasta trecere a timpului pentru că suntem oameni, pentru că suntem nişte simpli muritori…Marţea trecută stăteam în centru, o aşteptam pe Cristina, în locul unde ne-am întâlnit eu şi Andrei ca să ne despărţim acum 2 luni si o zi…şi iată cum timpul trece, au trecut două luni…
    18.04.2006
    Îmi este greu, mai greu ca niciodată pentru că până acum toate relaţiile pe care le-am avut au fost trecătoare, copilării specifice vârstei pe care o am şi pe care am avut. Acum îmi este greu pentru că am învăţat să iubesc din tot sufletul, deşi de cele mai multe ori nu am ştiut cum să o arăt…Nu ştiu cum să mă comport , nu ştiu ce ar trebui sau poate nu ar trebui să fac … sunt momente în care pur şi simplu îmi vine să ţip sa să fac ceva ca să pot fi din nou cu Andrei.. şi totuşi, stau şi mă gândesc .. aşa cum spunea el o dată, ce e încheiat e bun încheiat.. şi totuşi nu pot înceta să nu îmi fac iluzii, vise.. Cum ar fi dacă…? nu ştiu… azi am avut activitate, nu am avut timp să mă gândesc la el sau la cum ar fi fost, dar mâine… Mâine ce voi face? E atât de aiurea şi când te gândeşti că eu îi spuneam Cristinei să fie tare, să fie raţională atunci când s-a despărţit de Alex… tocmai eu, cea care acum nu ştie ce să facă, ce să mai simtă? Azi împlineam 4 luni …De dimineaţa când m-am trezit aveam lacrimi în ochi, toată ziua am încercat să îmi găsesc de lucru ca să pot uita, dar chestia e că nu pot… îmi e greu…dar trebuie… TREBUIE SĂ FIU TARE!
    20.04.2006
    Am recitit ceea ce am scris în ultimele două luni în acest…sa-i spunem, mic jurnal…Doamne…sufletul meu plânge de fiecare dată când îmi amintesc de el, nu l-am putut uita şi mă tem că nu îl voi putea uita prea curând sau poate niciodată pentru că într-un fel a fost prea important pentru mine. Îmi aduc aminte de relaţia mea cu Cătă…eram în clasa a noua. Într-un fel amândouă poveştile se aseamănă, amândoi m-au dezamăgit…Cred că Andrei m-a dezamăgit mai tare decât orice alt băiat, însă nu îl pot uita, deşi îmi doresc asta din suflet. Vreau să îl uit şi ca toată povestea asta care m-a rănit cumplit să se uite, de fapt să o uit eu…Mă gândeam că poate am greşit eu, apoi mi-am adus aminte cuvintele lui Romeo :” Nu pune la suflet mojicia sufletului omenesc”. Asta înseamnă că nu eu am greşit în faţa lui Andrei, ci el în faţa mea… El ar fi trebuit să fie cel pe care să îl intereseze viaţa mea, nu pe mine. Azi i-am dat mesaj, i-am urat sărbători fericite pentru că mâine este Paştele. Oare nu meritam nici măcar un mesaj din partea lui? Nu meritam, eu, să îmi mulţumească pentru urări? Eu spun că da… eu am meritat multe lucruri pe care el nu a ştiut ori nu a vrut să mi le dea, şi cel mai important lucru a fost iubirea. Andrei nu a ştiut să mă iubească pentru că dacă ştia sau mă respecta în vreun fel, cu siguranţă ar fi dat un semn oricât de mic…aşa cum am făcut eu cu mesajul acela…Ştiu, sunt conştientă că nu mă merită, că nu m-a meritat niciodată, ştiu că roata se va întoarce şi totuşi… îi mint pe toţi şi mă mint pe mine că nu mai simt nimic pentru el…nu mai ştiu ce simt pentru el… e un amestec de iubire, pică, ură, iertare, tristeţe şi zâmbet, un amestec de amintiri frumoase şi urâte…Asta înseamnă iubirea? Asta am căutat eu? Asta mi-am dorit cu atâta ardoare să întâlnesc încă de pe vremea când eram o copilă care nu ştia nimic despre oameni şi despre viaţă? Asta? Asta am căutat eu? Se spune că iubirea nu îţi aduce niciodată prea multă fericire, ci îţi aduce mai multă dezamăgire…Am aflat pe pielea mea că aşa este, am descoperit, într-un fel cu uimire, asta… şi parcă nu îmi vine să cred… zi de zi, la televizor văd poveşti de iubire.. nu credeam niciodată că viaţa este asemenea unei telenovele proaste şi totuşi aşa este…Cum spunea cineva, viaţa este o curvă pe care toţi o iubim mai mult sau mai puţin…Eu încerc să o iubesc mai mult decât alţii…şi uneori, chiar îmi reuşeşte…Viaţa nu este roz!, dar eu încerc întotdeauna să o văd astfel, viaţa este viaţă, viaţa este aşa cum este …nimeni şi nimic nu o poate schimba, poate doar omul când îşi doreşte ceva cu atâta putere încât se schimbă total…şi îşi schimbă şi viaţa.
    Nu ştiu… nu mai ştiu nimic, poate că uneori filozofez mult, vorbesc mult, încerc să fac pe interesanta şi totuşi nu ştiu nimic, şi asta mă doare, e o durere asemenea unui cuţit înfipt într-o rană, iar acea rană coace… şi mai târziu va exploda…nu mai ştiu nimic…ce e iubirea? De ce nu o putem uita?
    30.05.2006
    Şi uite cum trece timpul…Nu îl mai iubesc pe Andrei…faptul că l-am cunoscut m-a schimbat extraordinar de mult şi nu pot da timpul înapoi…Încă nu ştiu cum aş reacţiona dacă l-aş vedea mâine, dar ştiu sigur că nu aş mai accepta să mă manipuleze, cum într-un fel a făcut-o, acum ştiu că niciodată nu m-aş împăca cu el pentru că nu a meritat niciodată.. şi totuşi, în sufletul meu există acea tentaţie , care doreşte să afle ce mai face, cum mai arată care este viaţa lui…asemenea unei copilării…peste 1 lună voi da bacul…iar apoi va urma admiterea la facultate.. vreau să mă duc la Bucureşti la facultate, îmi doresc din suflet să intru acolo la jurnalistică…sau măcar la Sibiu, acesta este visul meu, nu mai am vise de iubire împlinită cum aveam odată…am crescut şi asta din cauza lui „Bouris”, cum îl numesc prietenele mele…Asta este, relaţia cu el să îmi fie învăţătură de minte , să mă feresc de băieţii care nu ştiu să iubească…
    24.06.2006
    Peste doar doua zile începe bac-ul,examenul vieţii mele…Nici nu ştiu, îmi este teamă şi nu îmi este. Îmi este frică şi nu îmi este… cred că cel mai teamă îmi este să nu îi dezamăgesc pe cei din jurul meu, îmi este teamă să nu le demonstrez că sunt inversul decât par…Nici nu ştiu…ascult o melodie super după care mă apuc de învăţat.
    1.07.2006
    Nici nu mai ştiu… Am luat 10 la română şi engleză…Astea au fost primele două probe pe care le-am dat, săptămână viitoare le voi da pe celelalte…Îmi este groază… şi nu de bac-ul acesta tâmpit…Îmi este groază de cu totul altceva.. Sunt într-o stare din aceea în care îmi vine să plâng, îmi este teamă că familia mea se va destrăma.. nu ştiu de ce, dar îmi este atât de groază.. Vreau în unele momente să mă îndepărtez de toţi şi de toate…nu ştiu cum şi de ce…pur şi simplu îmi vine să fug de lumea aceasta şi de dezamăgirile pe care mi le provoacă pe zi ce trece … pentru că mă simt dezamăgită de tot ceea ce este în jurul meu… nu am ce face.. acesta este adevărul… sunt dezamăgită…Uneori mă simt asemenea lui Gelu Ruscanu din „Jocul ielelor”, parcă aş fi intelectualul însetat de absolut în iubire şi în viaţă… caut dreptatea absolută sau mai bine zis iubirea absolută… mă mint singură cu fiecare lucru… şi, cum spunea Andrei, nu ştiu ce vreau de la viaţă… câtă dreptate avea – cretinul !Uneori când mă gândesc la fazele lui îmi vie să râd, iar alteori îmi vine să plâng…fiecare om care trece prin viaţa mea are rolul lui în ceea ce va fi şi este drumul meu în viaţă…fiecare sentiment este din ce în ce mai puternic, iar eu caut intensitatea lui… Iubire, ură, simpatie, râs, plâns…sunt stări sau sentimente ale mele.. încerc să trăiesc viaţa aceasta cu adevărat şi mă tem… dacă nu este bine, dacă voi regreta vreodată… nu pot să îmi dau seama acum… Îmi este dor de mami mai mult ca niciodată.. de ar ştii săraca prin ce am trecut singură…fără să ştie nimeni în afara Cristinei, dacă ar ştii ce sentimente contradictorii am avut în ultimele 10 luni… pentru că iată că au trecut 10 luni de când mai este în Italia.. De obicei spun şi cred că m-am obişnuit fără ea, dar nu e aşa… nu e aşa, îi simt lipsa.. nu ştiu cum se face, dar îmi e dor de mami şi de certurile cu ea, de toate cele bune şi rele…Regret că nu m-am comportat frumos cu ea, regret că m-am comportat nasol cu mami… şi îmi este dor….tare dor…
    7.07.2006
    Astăzi a fost ultima zi de bac,a fost ultima zi de stres… cel puţin pentru o perioadă…
    21.07.2006
    Azi m-am întâlnit cu Andrei…După aproape 3 luni…am avut atâtea emoţii, iar inima mea bătea atât de tare…tremuram din toate încheieturile, iar el s-a comportat ca şi cum am fi nişte amici foarte buni care se revăd după mult timp…Doamne, dar ce emoţii am avut…inima îmi bătea cu putere …Încă mai ţin la el. Şi faza e că încă mai ţin la el cu toată puterea sufletului meu…Nu îl voi putea uita nicicând… sau cel puţin aşa cred acum. Ce complicată e viaţa asta. Mă gândesc că peste câteva luni s-ar putea să nu îl mai văd niciodată s-ar putea ca drumurile noastre să nu se mai întâlnească nicicând. Of, nu mă aşteptam să se comporte atât de fain, să fie fain. Mâine dimineaţă plecă Crissu în Italia la Bebe.. o să îmi fie tare dor de ea, este prietena mea cea mai bună şi asta va fi întotdeauna pentru că a fost alături de mine la bine şi la rău…☺☺☺
    28.09.2006
    În urmă cu ceva timp relaţia cu Andrei mi se părea a fi ceva deosebit şi într-un fel a fost. De când am scris ultima dată în acest jurnal m-am mai întâlnit de 2 ori cu Andrei. Acum ştiu că el nu este băiatul pentru mine, deşi am avut tendinţa de a mă împăca cu el şi într-un fel chiar asta am făcut. Când l-am revăzut pe Andrei, prima oară, vroiam şi în acelaşi timp mă aşteptam ca el să se dea la mine. Şi asta s-a întâmplat, Andrei s-a dat la mine, ne-am sărutat. Momentul a fost fain şi îl voi păstra în amintire aşa cum a fost…La ceva timp după întâlnirea asta, el m-a căutat şi mi-a dat impresia că ar vrea să fim din nou împreună. Acum îmi dau seama că asta nu se va mai întâmpla niciodată şi că eu mai ţin la el doar ca la un simplu amic, ca la un fost prieten şi că nu îl mai iubesc. Marea mea iubire şi prima mea iubire… Aşa va rămâne întotdeauna şi cu toate acestea îmi doresc să cunosc băieţi mai buni ca el pentru că eu ştiu că există. Ultima dată când m-am întâlnit cu el, chiar voiam să fim împreună din nou. Acum ştiu că ar fi fost o relaţie fără viitor şi că sentimentele ar fi venit dintr-o singură parte…eu. Nu credeam că va veni momentul în care să spun: Gata! E adevărat, lui nu i-am spus asta, dar sufletul şi inima mea îmi arată că nu mai e acelaşi lucru, că acum îi cunosc intenţiile şi felul de a fi. Mă tem pentru el că va ajunge asemenea tatălui său, care a fost mai rău decât al meu… cu mult mai rău. Noi doi ne asemănam dintr-un punct de vedere: aveam doar un părinte lângă noi. Cred că asta va fi şi singura asemănare dintre noi doi. M-am rupt de el, dar totuşi vreau ca peste ani să îl revăd şi să observ în el schimbarea, să observ că s-a maturizat… El, marele matur, cel care îmi spunea că sunt o copilă. Ceea ce am scris într-un interval de câteva luni şi poate ceea ce voi mai scrie în completarea acestui document înseamnă mult pentru mine, înseamnă sentimentul de a iubi pe care l-am trăit o dată şi pe care îl aştept să revină în viaţa mea, dar de data asta să fi iubită cu adevărat.
    •Şi aici se încheie povestea mea… unică, în felul ei.• Încă te mai aştept, iubire! – Strigă inima mea…şi eu te întreb. Oare te vei întoarce?
    XXX

    12.noiembrie. 2008
    A trecut atâta vreme de când nu am mai citit acest mic jurnal. Atâta vreme. Andrei a rămas undeva în urmă. Ne-am revăzut de cîteva ori în ultimii doi ani. Ultima dată când l-am întâlnit a fost în Bucureşti când am mers să îmi iau viza pentru America. Am povestit cu el şi mi-am dat seama încă o dată că nu e băiat de mine. Mi-a spus asta şi Luiza.
    Amintirea lui va rămâne întotdeauna în viaţa mea pentru că a fost „the one”, primul băiat din viaţa mea şi atât. The first love.

    Între timp, nu m-am mai îndrăgostit cu toate că am avut mai mulţi prieteni. Cei cu care am avut relaţiile cele mai lungi au fost Nepotu’ (F.) şi Alex. Ei, săracii, au fost şi cei băieţii care au ţinut cel mai mult la mine, însă nu am reuşit să mă îndrăgostesc în aceeaşi măsură. F a venit în Cluj din Timişoara pentru mine, a stat un week-end întreg şi mi-a arătat nu o dată cât ţine la mine. M-am despărţit de F pentru că am simţit că nu îi împărtăşesc sentimentele. Apoi când am fost la Timişoara astă primăvară, l-am vizitat şi am ieşit împreună în oraş. M-a întrebat care a fost motivul despărţirii, am evitat să răspund. I-am zis că nu vreau să vorbesc despre asta. Şi bine am făcut. L-am rănit mai puţin, iar azi are o iubită de aproape un an.
    Am fost împreună vreo 4 luni.

    Alex. Super băiat. Din nefericire, nici la el nu am putut ţine cu adevărat. Am fost împreună vreo 3 luni şi apoi m-am despărţit de el. I-am zis că relaţia noastră nu poate continua din cauza distanţei. De fapt, începuse să îmi placă de un alt băiat.

    25.decembrie.2008

    Am recitit pentru a suta oară câteva dintre rândurile pe care le-am scris mai sus şi îmi dau seama cât de tare m-am înşelat atunci când eram îndrăgostită de Andrei. Încă o dată am realizat că aveam un văl mare pe faţă şi că nu vedeam că nu se comportă cum ar trebui cu mine.

    17 mai 2010 – De curând am reluat legătura cu Andrei. Este în Anglia și lucrează de mai bine de un an acolo. Îmi face plăcere să îmi aduc aminte din când în când de el pentru că a fost prima mea iubire. Și, așa cum nu știam când aveam 18 ani, timpul vindecă toate rănile.

    • Draga mea, esti foarte curajoasa sa iti postezi jurnalul aici pe blogul nostru. Sper ca ti-ai urmat pasiunea si acum ai o cariera care implica scrisul, pentru ca ar fi pacat sa nu iti folosesti talentul. Mi-a placut mult propozitia asta ,,să mă feresc de băieţii care nu ştiu să iubească…’’. Si fara sa vreau ma intreb: oare daca am afla dinainte ca un baiat nu stie sa iubeasca, ar fi suficient sa ne opreasca din a ne indragosti nebuneste de el? Eu cred ca nu … din contra chiar, ar fi mai mare provocarea.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • As vrea sa spun ca sunt de acord cu tine,Dana…ar trebui sa invatam sa ne valorificam fiecare pasiunile😀.Cat despre povestea ta,Cristina,da-mi voie sa-ti ofer un mic sfat pe care ni l-a dat si noua o profa extraordinara,atunci cand suferim din cauza primei iubiri…”Stiti de ce trebuie sa uitam pana la urma de prima iubire? Ca sa-i facem loc celei de-a doua…”

        • Va multumesc pentru sfaturi.:) Prima iubire a facut loc celei de-a doua iubiri, iar eu am urmat drumul pe care mi l-am dorit. Am dat la facultate la Jurnalism, iar acum lucrez in presa. De fiecare data cand citesc jurnalele din liceu imi aduc aminte cu mare drag de copilul de atunci. Va doresc sa fiti iubiti si iubite! De mai multe ori m-am gandit sa postez textul de mai sus pe blogul meu, dar niciodata nu am avut curaj. Cristina

  54. Povestea noastra de dragoste nu este o drama gen Romeo si Julieta, dar cu siguranta are ceva din farmecul, irezistibilul, si imortalul acelei povesti. Prietenia noastra a inceput din frageda copilarie, s-a dezvoltat, s-a maturizat, a inflorit asemenea trandafirilor ce intalnesc caldura razelor de soare, a eclozat asemenea fluturilor din cocon si a iesit de undeva, din inimile noastre o iubire sincera. Iubirea e cel mai frumos lucru care i se poate intampla unei persoane, insa iubirea adevarata este o adevarata binecuvantare. Eu simt ca am fost binecuvantata, si chiar daca multi vor spune ca numai timpul poate dovedi sinceritatea si longevitatea acestei iubiri, eu simt ca am asteptat toata viata o iubire ca aceasta. Versurile melodiei “I knew I loved you before I met you” pot descrie intr-un fel ceea ce simtim noi acum, ce am simtit cand ne-am reintalnit dupa ani buni si ce vom simti peste alti ani. Reintalnirea noastra sau prima data cand ne-am vazut, maturi fiind a fost pur si simplu magica. Eu il stiam, el ma stia, eram parca neschimbati, copii gingasi si inocenti, l-am salutat cu un zambet fermecator, a ramas putin blocat si incantat in acelasi timp (mi-a spus mai tarziu ca nu-i venea sa creada ca eu eram fetita aceea baietoasa cu care se juca in copilarie), apoi totul a venit de la sine, fara sa luam lucrurile prea rational, eram parca intr-un vis frumos, totul parca se desfasura conform unui plan scris undeva acolo sus, si parca il stiam, ma simteam in siguranta, eram parca ghidati de sentimente frumoase pe care le aveam unul pentru celalalt, insa nu eram inca constienti de toate aceste lucruri in acel moment. Eram prea vrajiti, prea indragostiti, am luat lucrurile asa cum erau, si abia mai tarziu cand am fost siguri de sentimentele noastre si cand am avut curajul reciproc de a ne destainui, am observat cu bucurie ca ele (sentimentele) coincideau. Imi aduc aminte cu nostalgie de acele momente ale copilariei impreuna, si in acelasi timp parca nu imi vine sa cred ca dragostea a fost chiar langa mine si a trebuit sa plece, sa se maturizeze, sa devina ceea ce este azi, tocmai pentru a reveni, pentru a ne reintalni si pentru a ne bucura unul de celalalt, pentru a ne iubi.
    Aceasta este povestea noastra, a celor doi copii ce au cunoscut iubirea la maturitate. Va doresc sa cunoasteti magia primei intalniri, siguranta increderii si implinirea dragostei!

    • Iti multumesc pentru scrisoare, urarile tale sunt exact ce le doresc si eu tuturor. Nimic nu este mai frumos decat fiorul primei intalniri si, mai apoi, implinirea pe care ti-o da o relatie matura, asa cum este a ta. Tu si iubitul tau aveti marele avantaj ca ati copilarit impreuna, ori aceea este perioada cea mai dulce si pe care nu o uiti niciodata. Va doresc o viata frumoasa si plina de dragoste.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Multumesc Julieta!

  55. Eu am ales sa visez in soapta. Pasii mei prin lume, aproape ca nu se auzeau. Niciodata nu mi-am dorit sa interferez cu ecoul fericirii cuiva.
    Poate pentru ca fericirea mea nu avea ecou si mi-as fi dorit sa fie liniste in haosul din jurul meu…sa pot auzi, macar franturi…din ce ar putea fi fericirea mea. Mult timp nu am auzit nimic…
    Insa, intr-o seara, cand stateam intinsa langa un lac, intr-o linsite deplina, privind stelele, am auzit pasi langa mine.Am tresarit, mai mult intrigata, decat speriata. Cine isi permintea sa imi tulbure linistea atat de mult cautata? Era el, cum arata nici nu conteaza, pentru ca unori sa vezi ceea ce inima ta a schitat ca un orb pe o foaie a sperantei, poate fi coplesitor. Cand il vezi, nu stii cum sa reactionezi, te pierzi in exaltare si multumiri.
    Nu am crezut niciodata in dragoste la priva vedere, pentru ca sunt rationala, insa privind retrospectiv, imi dau seama ca m-a lovit, cu rapiditatea pe care o are o stea atunci cand paraseste cerul.
    S-a uitat la mine cu cei mai blanzi ochi, era familiar, deloc amenintator…
    S-a asezat langa mine fara sa spuna un cuvant. ne desparteau cateva batai de inima.
    Am tacut si eu…singuratatea in doi are alt sunet, alta rezonanta.
    Dupa ceva timp, in care am frematat, dorindu-mi sa spuna ceva… s-a uitat in ochii mei si mi-a zis:
    -urmareste-mi degetul.
    M-am uitat indignata la el,era absurd…dar am facut-o…imi dadea o siguranta nemaintalnita.
    -steaua aia mare, care pare ca isi schimba culoare, ar trebui sa poarte numele tau.
    Nelamurirea mea, creste.
    Intreb timida:
    -De ce tocmai aceea?
    -Pentru ca e cea mai singuratica…si pentru asta, multi oameni au tendinta sa nu o vada…in final…cerul e plin de stele, insa aceea e speciala. Pentru ca e steaua ce m-a adus spre tine…ma plimbam pe lac…cu ochii la ea si am ajuns aici.
    In mintea mea, nu era decat un ras…copios.
    Nu am apucat sa il materializez pentru ca mi-a zis:
    -Eu cred ca totul se intampla cu un motiv, cam ce sanse crezi ca ar fi fost, ca noi doi sa ne intalnim in aceasta seara, amandoi tacuti si ingandurati, insa ceva mai linistiti la vederea celuilalt, daca Universul nu ar avea un plan cu noi?
    -Parca incepea sa aiba sens. Era totusi 4 noaptea, in mod normal o fata e in club, nu pe malul lacului ascultand linistea.
    M-am uitat la el si am oftat. s-a uitat in ochii mei, ca si cum mi-ai fi zis, vei vedea timpul imi va da dreptate.
    Nu am mai spus nimic niciunul dntre noi…ne-am intins pe spate in iarba si am privit cerul pana catre dimineata.
    La rasarit, cand soarele parca incerca sa invaluie intalnirea aceasta ciudata intr-o alta lumina, m-a facut sa imi doresc sa plec.Eram imbracata cu cele mai simple haine..in definitiv venisem sa ascult NIMICUL…din apa si din gandurile mele..nu sa il intalnesc pe Fat frumos.
    M-am uitat la el…si am zambit. M-am ridicat de acolo si am plecat zambind…fara sa ne spunem nimic.
    Toata ziua am avut insa un zambet cald pe chip. Parca, de undeva, se auzea ceva…un zumzet. Si mi-am zis…asta trebuie sa fie ecoul fericirii mele. L-am asteptat atata timp…si m-am hotarat sa merg pe lac, in fiecare sambata seara…cu speranta de a-l revedea.
    Sambata urmatoare mi-am luat o rochie ce ma facea sa par o himera in lumina lunii, o umbra desprinsa din povestile cu Iele ale copilariei.
    Priveam stelele, insa nu cu aceeasi liniste,pentru ca ma intrebam daca va aparea.
    Si a aparut. Nu cred ca m-am bucurat vreodata sa vad pe cineva mai tare decat m-am bucurat cand l-am vazut pe el.
    mi-a zambit si s-a asezat langa mine.
    Mi-a intins mana si mi-a dat un mar, rosu cum devenisem si eu la apropierea lui de mine.
    Am chicotit putin si i-am zis ca il mananc doar daca il impartim.
    A rupt marul si am inceput sa mancam.
    Am inceput sa vorbim, in soapta insa, pentru ca si el ca si mine isi dorea sa se bucure de linistea ce ne inconjura.
    A fost cea mai frumoasa discutie din cate purtasem pana atunci.
    Am devenit unul pentru celalalt pret de o vara un fel de vis frumos de o seara,in care contam doar noi doi si linistea.
    Nu de doream sa iesim cu alti oameni, sau sa socializam, sau sa ne marturisim iubirea in public, ne erau martore stelele, sau norii diminetii, carora intotdeauna le gaseam forme amuzante.
    Ne-am descoperit in cea mai pura forma, fara orgolii, fara interferente, fara alti pasi care sa ne tulbure…si am descoperit dorul…dorinta, speranta, dezamagirea din serile in care ploua prea tare si nu ne puteam vedea…Bucuria noptilor calde in care ploua si noi dansam in ploiae ca doi copii ce sfideaza orice in inocenta lor.
    Am dat ochii cu lumea timid, parca temandu-ne sa nu ne strice nimeni ce creasem si ce iubeam
    Ne-am dat seama insa ca ecoul fericirii se aude si in cel mai aglomerat loc, atunci cand bataia inimii are corespondent. Se creaza un cantec pe care doar 2 oameni il pot auzi..restul se pot intreba doar ce e cu privirea lor, sau de ce zambesc tot timpul.
    Va doresc fericire cu ecou tuturor!

    • Imi place foarte mult povestea pe care ai scris-o aici, esti o fata foarte creativa si sensibila. Mi-ar face placere sa stiu ca intr-o zi il vei intalni pe Romeo si iubirea voastra va fi puternica si speciala, exact asa cum ai visat-o.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • wow…cat de frumoasa e povestea:)mi-a placuut… sincer,chiar meriti sa te numeri printre castigatori !

  56. povestea mea de iubire o consider speciala si totodata mana destinului…Sunt impreuna cu iubitul meu de 8 ani,de 5 ani locuim impreuna…unei prietene ii placea de el,mi l-a aratat pe strada si eu am exclamat”de uratu’ ala iti place!”,il vazusem mai de la departare si nu foarte bine;))…In noaptea dinainte de Paste l-am mai vazut la Biserica ,venisera sa se spovedeasca(nimeni nu ii mai spovedea in seara dinainte de Paste) si atunci fiind si intuneric mi s-a parut mai dragut,iar in noapte de Inviere l-am vazut iarasi iar prietena mea s-a hotarat sa mearga la el sa il intrebe daca vrea sa fie cu ea…atunci eu m-am gandit ca daca nu vrea sa fie cu ea,daca pot sa fiu eu cu el…prietena mea s-a dus la el si l-a intrebat daca vrea sa fie cu mine sau cu ea(eu nu stiam ca ii va spune si pentru mine,credeam ca se duce sa il intrebe doar pentru ea,iar in cazul in care nu vroia sa fie cu ea,daca puteam sa il intreb eu daca vrea sa fie cu mine-era atunci o moda sa se duca fata la baiat si nu sa mai astepte fata primul pas de la baiat:)…si atunci el a zis ca vrea sa fie cu mine..si de atunci suntem impreuna..a trecut prin multe impreuna,ne-am despartit pentru 2 luni si ne-am impacat,greutatile ne-au unit si acum cred ca ne iubim pe zi ce trece mai mult…nu ne-am casatorit pentru ca asteptam intai sa avem casa noastra,dar ne dorim ca odata si odata sa facem si o nunta frumoasa….La noi nu a fost dragoste la prima vedere,am trecut prin multe etape impreuna,ne-am maturizat impreuna,am invatat unul de la celalalt si asa cum am zis am inceput sa ne iubim in timp,dar din ce in ce mai mult.Cu ocazia asta vreau sa ii spun iubitului meu ca este cel mai bun si ca stiu ca barbati ca el sunt din ce in ce mai rari si il iubesc enorm!!!

    • Iubitul tau este unul dintre cei mai norocosi barbati, fie si numai pentru ca a primit aceasta frumoasa declaratie de dragoste. Mi-a placut mult pasajul in care ai spus ca greutatile vietii v-au apropiat si ca v-ati maturizat impreuna, inseamna ca sunteti pregatiti pentru o viata impreuna. Sper ca i-ai aratat si lui acest mesaj.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Merci mult pentru raspuns…Nu i-am aratat mesajul,as vrea sa i fac o surpriza daca castig,insa el stie cat de mult il iubesc,iar eu stiu ca el ma iubeste.O sa fac tot posibilul ca lucrurile sa ramana asa si sa nu stingem niciodata aceasta flacara a iubirii!

  57. Romeo&Julieta e un mit care va trai la nesfarsit…..si mai mult decat atat, pentru mine Romeo si Julieta e o poveste reala de dragoste a secolului nostru.
    Eu, Iulia si prietenul meu, Romeo aducem in prezent faimoasa istorie a dragostei. Suntem de doi ani si jumatate impreuna si, credem noi, ca egalam povestea lor de dragoste, aici in Romania. Nu suntem in Verona, dar…ce mai conteaza atunci cand iubesti in stil Romeo&Juliette? Speram si noi, ca peste ani, dragostea noastra sa ramana la fel de vie, iar oamenii dragi noua sa isi aminteasca de noi ca fiind cuplul ce a dus povestea: Romeo si Julieta mai departe………

    Te imbratiseaza cu drag,
    Romeo si Iulia

    • Draga Iulia, iti multumesc sau va multumesc pentru scrisoare. Ma bucur mult pentru voi si va doresc sa fiti intr-adevar cuplul care duce povestea mai departe.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  58. Draga Julieta,

    Ma numesc Ioana, am 21 de ani, si povestea mea dragoste a fost este si va continua…
    A inceput cand aveam 17 ani jumate intr-o zii friguroaza de 23 Decembrie l-am cunoscut.. Brunet, ochii verzi-albastrui, timid, inocent..Eram amandoi juvenili poate asta ne-a si apropiat… Pe 7 Ianuarie a inceput povestea de iubire, eram doi copii nu stiam ce e iubirea…Dar fiind impreuna am descoperit acest sentiment frumos care multi dintre noi nu stiu exact despre ce este vorba… Voi oare stiti ? Ce este Iubirea? Sigur poate va ganditi ca este egala cu fericirea…. Mdea aveti dreptate dar nu in totalitate… Iubirea inseamna lacrimi, suferinta, dezamagire, speranta, fericire, incredere, gelozie si lista poate continua… Sa revin la acest baiat care mi-a furat inima… crede-am ca e perfect , zambeam toata ziua 10 ore din 24 stateam zilnic impreuna nu ne plictiseam unul de altul cand terminm eu de povestit ceva continua el si asa mai departe intodeuna gaseam sa ne ocupam timpul cu diefrite activitati putin sau mai mult interesante… dupa o relatie de 8 luni cu el ne-am despartit asa a hotarat el… Simteam ca lumea sa sfarsit la el… il sunam noptile cu nr ascuns numai sa ii aud vocea, pe strada nici nu vorbea cu mine parca eram o persoana necunoscuta lui.. Am vrut sa imi iau zilele de multe ori dar dupa 6 luni de lacrimi si suferinta el ma sunat sa imi zica daca vreau sa merg cu el la mare… Am acceptat fara sa ma gandesc o secunda… si de atunci am reluat aceea poveste care el candva a vrut sa renunte la ea… dar dupa 2 ani care cerutrile au devenit zilnice (din cauza banilor, stresului etc)..Iubirea Disparuse acel sentiment in care nu rezistam o zii fara sa ne vedem disparuse.. Poate a fost vina lui poate a mea.. Cert este ca amandoi am gresit….De atunci nu am mai fost cu nimeni am vrut sa fiu singura, m-am refugiat la mine in camera… zile, nopti, saptamani….. pana intr-o zii cand o pretena a insitat sa ne vedem si in aceea seara am mers in Discoteca… Eu cred ca asa a Vrut Dzeu sa ma duc in aceea seara acolo pt ca am gasit acel lucru pe care toata viata l-am cautat… M-am reintalnit cu un fost coleg de la scoala de 4 ani nu ne mai vazuseram … si am stat si am povestit toata seara fiecare prin ce a trecut in tot acest timp… dupa o sapt il sun eu , sa il intreb daca mai vine in discoteca, nu credeam ca o sa se infiripe ceva intre noi… in aceea seara am mers in discoteca ne-am reintalnit din nou si atunci a fost acel sentiment butterfly in stomacel, acel sarut care il vezi numai in filme si acel sentiment ce nu credeai ca il vei trai vreodata… de atunci am fost de nedespartit zii de zi ne vedem… dupa o luna de relatie se gandeste sa facem nunta .. suntem 99% compatibili in tot ceea ce facem… Dupa o luna jum de relatia am mers amandoi 2 sapt in Londra pt a vedea ceva nou..avem o saptamana de cand ne-am intors si deaja planuim o noua escapda de data acesta in bulgaria … II multumesc lui Dzeu pentru ca mi la pus pe el in cale… Ma respecta si imi arata in fiecare zii cat de mult ma iubeste flori si vorbe frumoase , atingeri gingase si inocente care ne tin treji pana la 4 dim soptind-une vorbe de dragoste .. Nici un Minut nu ne plictisim unul de altul…In fiecare zii ma indragostesc de el, iar cand se uita la mine cu acei ochi caprui si inlacrimati spunadu-mi ca ma iubeste mai mult ca orice si ar face orice numai sa ma stie langa el pentru tot restul vietii deaja inima mea este ca si daruita lui fara sa regret o sencunda ca l-am cunoscut candva si m-am reintalnit cu el iar acuma traim o poveste de dragoste ce multi isi doresc.. IL IUBESC SI VREAU SA STIE O INTREAGA LUME… Draga Julieta poate acuma te intrebi de ce am scris o poveste despre o iubire care numai este si o poveste despre o iubire care exista… Pentru ca orice poveste are un SFARSIT, dar in viata orice SFARSIT este un nou inceput..

    Acesta este povestea mea de dragoste care inca continua si ma bucur de fiecare sec petrecuta cu el…
    Ioana

    • Frumos spus si foarte adevarat: orice sfarsit inseamna un nou inceput. Nu trebuie sa uitam niciodata asta, mai ales in momentele in care simtim ca lumea noastra se prabuseste. Iti multumesc ca ne-ai impartasit povestile tale, sunt sigura ca foarte multi oameni se regasesc in ele si citindu-le vor intrezari o speranta. Iti doresc sa ai parte de o viata frumoasa alaturi de al tau Romeo.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  59. Cu toate ca traim intr-o societate in care nimeni nu judeca pe nimeni in fata, dar in spate esti criticat la tot pasul, cu toate ca ratiunea imi spune ca voi fi aspru pedepsita de cei din jurul meu, totusi inima mea a indraznit sa iubeasca. Fara sa ceara voie, fara sa tina cont ca va fi blamata pentru indrazneala ei. Si totusi nu spun marii poeti ai tuturor timpurilor ca dragostea nu are varsta? Asta am patit si eu. Mam indragostit fara sa imi dau seama de un barbat care a trait cu 28 de primaveri mai multe decat mine. Eu am 30 de ani si probabil toti vor spune ca sunt o materialista. Dar nu ma intereseaza banii lui, nu ma intereseaza decat el si sufletul care il are. La cei 58 de ani ai sai are un suflet de copil, stie sa se bucre de orice nimic. Nu am intentionat vreodata sa ma indragostesc de el. Nu am facut nimic sa ii atrag atentia si totusi azi am ajuns sa ii trimit mesaje doar pentru ca ma gandesc la el si sa ma sune doar ca sa imi auda vocea. Cand suntem departe unul de celalalt ma simt ca un inger cu o singura aripa, iar cand ma ia in brate simt ca pot zbura pentru ca imirecapat si a doua aripa. Este o dragoste pura si nevinovata, dar pe care o pastram in secret de teama ca invidia si rautatea lumii sa nu ne-o raneasca. As vrea de multe ori sa il iau cu mine si sa plec cu el undeva departe unde sa nu ne judece nimeni, iar cand ne vom intoarce din acel loc poate ca mi s-ar parea mai usor stiind ca l-am descoperit si ca m-as putea refugia oricand acolo. Traim ca sa furam cateva clipe pe zi doar pentru ca ochii nostrii sa se intalneasca. Asteptam sa fim aproape doar pentru a ne tine in brate cateva minute, apoi ne continuam viata visand cu ochii deschisi la aminterea acestor clipe si asteptandu-le pe cele ce vor urma. Oare vom reusi vreodata sa fim cu adevarat impreuna?

    • iubirea adevarata invinge orice obstacol. Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni! Daca esti convinsa ca el e cel ales, Iubeste-l Mandreste-te cu iubirea ta si acorda-i importanta menita. Fiecare secunda petrecuta cu omul iubit e nepretuita. Nu te priva de minunea asta, doar de gura lumii.
      Nu lumea va fi langa tine cand iti va fi rau. Ci el, iar in bratele lui vei regasi intrega lume.

      • Il iubesc, ma mandresc cu el, ma simt implinita alaturi de el, dar nu stiu daca atunci cand vom arata Lumii iubirea noastra, aceasta nu o va imbolnavii prin vicisitudinile ei. Tot ce imi doresc este sa imbatranim impreuna, sa ne descoperim pe zi ce trece unul pe celalalt si parca pe zi ce trece ne iubim mai mult. Oricum iti multumesc, e bine sa stii ca cineva intelege o iubire curata indiferent la ce varsta…

        • iubirea nu are varsta. Sper sa fii fericita si sa ti se indeplineasca toate visele si sa experimentezi fiecare dorinta la parametri maximi.
          Si eu am iubir un barbat cu 20 ani mai mare ca mine. Si desi totata lumea m-a judecat, mi-am asumat asta si am trait iubirea la cote maxime.
          Deci relationez cumva cu povestea ta

    • Draga mea, eu cred cu putere ca nu trebuie sa te temi de gura lumii. Oamenii te judeca oricum, orice ai face. Chiar daca nu gresesti, vor exista voci care sa sustina altceva. Si cum iubirea voastra nu raneste pe nimeni, intrebarea mea este: de ce nu? Meritati sa va iubiti si sa nu va ascundeti de nimeni, la fel de mult ca oricare alti indragostiti. Sunteti doi oameni fericiti si norocosi, asa ca nu va mai bateti capul cu ce cred altii si traiti-va povestea.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  60. Am trait multe momente romantice in viata dar cel pe care nu-l pot uita este acela in care mi-am cunoscut iubirea vietii.
    Eram intr-un autobuz extrem de aglomerat, in care nu te puteai misca un centimetru si tocmai atunci am avut ghinionul ca in spatele meu sa fie un obsedat sexual care a inceput sa se frece de mine. Bineinteles ca am inceput sa protestez cu voce tare “ce faci domle, faci gimnastica de inviorare catarandu-te pe mine” si tot asa… El, cu tupeu, cica daca nu-mi convine sa cobor! Ce sa cobor, ca nu ma pot misca un centimetru!”
    In clipa aceea, de la distanta de 1 m, cel mai frumos pilot pe care vi-l puteti inchipui, cu cei mai albastri ochi din lume, zice: “Poftiti aici, domnisoara! Si imi arata zona din fata lui! (Loc in care stateau , la prima vedere, cel putin 5 persoane) “Unde, spun, ca nu e niciun loc!”
    Si ce credeti ca face, de raman muta de uimire? Pune ambele maini pe barele de sustinere,de o parte si de alta a autobuzului, se propteste bine pe picioare si incepe sa impinga cu spatele toti oamenii care stateau in dreptul lui! Bineinteles, se aud gemete, injuraturi, proteste, dar se face un mic loc liber in fata lui in care eu pasesc imediat.
    Acum, te pui cu forta de inertie? Asa cum au fost impinsi, tot asa au si revenit la loc toti oamenii impinsi, de m-am trezit lipita ca timbrul de scrisoare de salvatorul meu!
    Ochii ii erau la fel de albastri ca uniforma, mirosea a toate parfumurile fine create vreodata si eram la zero centimetri distanta unul de altul! Eram strivita de pieptul lui (avea cel putin 1,90m) si nici nu indrazneam sa ridic privirea spre faţa lui!
    Insa pot sa va spun ca in momentul acela m-am indragostit! De cum arata, de gestul lui, de faptul ca m-a salvat din situatia umilitoare in care ma gasisem, de toate la un loc! Cert e ca am coborat amandoi in acelasi loc iar el a inceput sa-mi multumeasca (el, mie!) ca i-am oferit sansa de a se purta “cavalereste”, de a ma apara, etc, etc…

    Printul meu fermecator aparuse in peisaj! Si tot acolo este si dupa 10 ani de iubire implinita prin cei doi copii, o fata si un baiat…

    • Esti dovada vie ca se poate! Iubirea te poate gasi oricum si oriunde, nici macar nu trebuie sa o cauti, vine singura la tine. Felicitari pentru ca v-ati trait povestea si ati intemeiat o familie frumoasa, va doresc sa ramaneti asa pentru totdeauna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  61. Draga Julieta…povestea mea nu nu are momentan nimic genul happy end dar cine stie daca nu va fi.O sa iti povestesc ca sa intelegi la ce ma refer.Totul a inceput acum 3 ani aproape 4 cand lam cunoscut la balul de la scoala mea,ne-am cunoscut dansand… si din aceea seara el avea ceva aparte de restu care vroiau sa danseze cu mine,ceva care ma facut sa ma simt bine in preajma lui.Mi-a cerut numarul de telefon dar nu ii lam dat,in schimb iam dat id de mess.Dupaia in urmatoarele zile am inceput sa vorbim pe mess si ne intelegeam foarte bine,el vroia sa iesim in oras sa ne cunoastem mai bine nu numa pe mess…dar eu eram si inca mai sunt genul timida si nu prea am vrut sa ies.In schimb am pastrat legatura si vorbeam foarte des pe mess dupaia iam dat si numarul de telefon si am inceput sa vorbim si la telefon.Povesteam orice aproape in fiecare zi…daca nu povesteam o zi se simtea ca lipseste ceva.Era genul cel mai bun prieten al meu…ii spuneam orice si la fel facea si el.El chiar o avut si prietena si imi povestea de relatia lor etc.Pana la urma s-au despartit iar noi cum tot ne intelegeam asa de bine pana la urma ne-am vazut.Asta a fost la aproape 2 ani de cand ne-am cunoscut…iar in tot timpul asta noi am fost foarte buni prieteni. A fost distractiv sa il revad si mam simtit bine dar a fost o intalnire ca si amici…dupa cateva zile eu ieseam cu gasca in oras si lam chemat si pe el…ne-am simtit foarte bine in ziua aia…si cand a fost timpul sa merg acasa ma condus pana aproape de casa mea pt ca si el mergea in aceeas directie.In tranvai se tot juca cu mana mea si era tare dragut.Cand am ajuns aproape de casa m-a imbratisat, desi nu ma astept-am,dar nu ma sarutat…mai tarziu am aflat ca ar fi vrut sa ma sarute dar ia fost frica de reactia mea.Dupa ziua aia am mai vorbit si mi-a zis ca ar vrea sa ne vedem doar noi doi,si am fost de acord.Aveam emotii si deabia asteptam,aveam acei fluturasi in stomac si cand ma vazut ma luat de mana( eu eram foarte emotionata imi tot ziceam in minte “ma luat de mana,ma luat de mana”) si ne-am dus intr-o cafenea …si in accea zi ma si sarutat si ma intrebat daca nu vreau sa fim impreuna.Era data de 19 decembrie…o zi care nu am sa o uit,si apropo am uitat sa specific el e primu prieten si singurul pe care l-am avut.Iarna aia parca a fost tot mai frumoasa..eu eram tot timpu rosie in obraji pana si familia mea a observat asta…si pur si simplu de multe ori eram cu zambetul pe buze fara sa zic sau sa vad ceva.A fost o iarna perfecta si tot ce facea el mi se parea ca alta persoana nu ar fi putut sa o faca.Ma facea sa rad tot timpul,si felul cum ma lua in brate ma facea sa ma simt chiar si ceea mai frumoasa din lume.El mi-a zis ca lui de mult timp ii place de mine asa ca el a fost si primul care mia spus ” te iubesc” eram in parc si nu imi venea sa cred cand am auzit,eu nu iam putut spune atunci nu pentru ca nu tineam la el ci pentru ca imi era rusine sa ii zic dar nush de ce.Dar ma inteles oricum in scurt timp am ajuns si eu sa ii spun,si totul era perfect pe zi ce trecea tineam tot mai mult unu la altu si chiar ne si imaginam cum va fi peste cativa ani..tot impreuna si avand familia noastra.Relatia noastra a tinut 10 luni timp in care nu ne-am certat si avea gusturi la fel si multe altele…. pana anul trecut in luna noiembrie.Din cauza anului scolar nu am reusit sa ne mai vedem,el avand facultatea dar si lucra,iar eu avand ore pana seara tarziu..a inceput sa se raceasca relatia iar el sa nu mai tina la mine.In ziua in care mia zis ca ar trebui o pauza a fost o zi oribila.Ploua afara si era intunecat.La 2 saptamani mi-a spus ca mai bine nu mai continuam relatia,pentru ca oricum momentan nu are cum sa mearga.Cred ca iti dai seama ca sufeream ingrozitor dar totusi il intelegeam.Si nu ma gandeam de ce o facut asta,ma gandeam ca poate acuma nu mai e nimik dar daca tot ne-a mers atat de bine impreuna,e imposibil sa nu mai existe o reimpacare.2 luni nu am mai vorbit,dupa care el ma cautat o vrut sa iesim in oras sa mai vorbim.Am iesit nu ne-am impacat in schimb am vorbit multe…mia facut bine sa il vad…dupa inca 2 luni urma ziua mea timp in care noi am mai vorbisem pe mess.De ziua mea neam vazut..si in acceas zi ma si sarutat dar tot nu ne-am impacat.Dupa 2 saptamani mi-a zis ca ii pare rau ca ne-am despartit atunci si ca ar vrea sa reluam relatia.Am fost de acord dar dupa o saptamana iara a vrut sa ne despartim…ne-am despartit.El spunea ca nu mai are sentimentele aceea pt mine si lam inteles desi eu si acuma pot spune ca inca tin la el si din suflet nu reusesc sa il scot.Au trecut 2-3 saptamani si ma cautat din nou..a vrut sa ne vedem…ne-am vazut si… ne-am impacat din nou.Acuma suntem de aproape 3 saptamani impreuna dar in secret si ne vedem doar cand avem timp.Nush unde duce relatia asta…el mia spus ca siar dori sa fie totul cum a fost acele 10 luni…ca de cand ne-am despartit noi nu a reusit sa se mai ataseze de vreo fata,si il cred…intr-un fel tine la mine dar ceva parca nu merge.Are momente cand il ia doru de mine si vrea sa ii fiu alaturi dar are si momente cand ii se pare ca nu are rost.Eu si acuma inca il inteleg..si iam spus ca am rabdare cu el si ca il astept…iar el stie ca inca tin la el.Nush cum anume va fi povestea mea dar eu imi doresc din suflet sa fie happy end pana la urma.Eu il consider Romeo al meu, dar nu stiu sigur daca eu sunt Julieta a lui.Draga Julieta Virtuala sper ca nu te-am plictisit cu povestea mea,si eu nu tiam scris ca sa castig vrun premiu, sunt alte povesti mai frumoase si cu happy end mai sus.Eu ti-am scris pt ca am simtit nevoie sa ii povestesc cuiva.

    PS: Am uitat sa zic eu am 19 ani iar el 20.

    • Si Draga Julieta Virtuala te-as ruga sa nu ma bagi in concursul tau deoarece nu doresc sa castig nimik…poate doar un sfat de la tine si atat.Multumesc foarte mult pentru intelegere

    • Draga mea Diana, iti multumesc pentru scrisoare si pentru faptul ca mi-ai cerut un sfat. As vrea sa ca toti cei care imi scrieti aici sa nu credeti nicio secunda ca ma plictisiti, eu imi doresc sa va cunosc povestile si mai ales sa va ajut daca pot. Imi pare sincer rau pentru ce ti se intampla si inteleg ca deocamdata tu nu te poti desprinde de relatia care a fost odata frumoasa. Iar aici ,,a fost” este cuvantul cheie. De cate ori se intoarce la tine trezeste o mica speranta, dupa care dispare fara prea multe explicatii. Merita oare sa te mai agati de trecut si sa suferi de cate ori te paraseste sau este indecis? Pentru mine happy ending-ul inseamna sa intalnesti omul care te implineste si care poate sa te faca fericita pentru tot restul vietii si exact asta iti doresc si tie.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Draga Julieta…iti multumesc pentru aceste cuvinte si ca mi-ai raspuns la scrisoare.Ai dreptate el de fiecare data cand se intoarce la mine eu imi fac sperante.Din pacate iara ne-am despartit, a spus din nou ca nu are rost ca relatia no sa mearga ca nu mai simte pt mine ce o simtit candva.Lam inteles din nou…sincer iti multumesc mult de tot pentru ca mi-ai spus parerea ta.Eu sper sa reusesc sa rezist si sper ca intr-o buna zi sa nu mai am atata de suferit.Acuma marea mea problema este cum sa il fac sa uit..exista baietii care ar vrea sa le dau macar putina atentia dar nu pot deoarece acesti baieti nu inseamna nimik pt mine si nu reusesc sa ma apropi deloc de ei.De cand ne-am despartit prima data am incercat sa il uit si am iesit de 2 ori la o intalnire cu un baiat el sa atasat de mine si pana si astazi inca ma roaga sa ii dau o sansa dar eu nu pot nu simt nimik pt el sau pt alta baiat.Mie tot imi sta gandu si sufletul la primu meu prieten si sincer deja simt ca nici eu nu mai pot,as vrea sa nu mai sufar as vrea sa fie odata bine….Am incercat sa imi deschid ochii si stiu ca exista multe lucruri frumoase pe lume care ma fac sa zambesc,dar e greu totusi de multe ori ma prefac ca sunt bine chiar si de fatza cu el nu mai plang dar de indata ce sunt singura greu ma stapanesc.Desi el de mai bine de 7 luni nu mai are sentimente fatza de mine are doar niste tentative de sentimente pe moment eu tot am continuat sa sper ca lucrurile vor sta altfel.Oricum acuma sunt in ultimu an la liceu si am bacu,pe langa fac si modeling si incerc sa imi ocup timpul cat de mult pot si sa nu ma gandesc…daca de 7 luni rezist sunt sigura ca mai rezist si in continuare.Draga Dana iti doresc din suflet sa fi fericita in dragoste si in tot ce tine de viata iti multumesc inca inca o data ca mi-ai raspuns la scrisoare, team pupat.

  62. In urma cu aproape un an l am intalnit pe Romeo..pana atunci ..ERA doar .. vecinul de la blocul alaturat, frumos,destept, educat, special, un pic mai mare decat mine ..pe care il admiram si atat insa niciodata nu mi am imaginat ca intre noi doi aveau sa se intample atatea lucruri minunate.Are 28 ani , eu am 21 ,varsta nu conteaza pentru mine nici pentru el. Inca de la prima intalnire , totul a fost magic, astept cu nerabdare sa il revad , credeam ca stiu ce inseamna A FI INDRAGOSTIT …dar nu stiam, alaturi de el am invatat sa “traiesc” fiecare clipa si totusi .. sa fie el Romeo al meu ..? Cand suntem impreuna totul e ca un vis, ma face sa ma simt cea mai speciala ,ma alinta , ii place tot ceea ce fac si se bucura ca un copil pt fiecare surpriza cat de mica ,,,ma face sa rad, ma face sa simt nici nu stiu ce,,…dar imi place si as vrea sa opresc timpul in loc uneori ,,mi a marturisit la un moment dat ca sunt cea mai speciala femeie din viata lui..el mi a deschis o noua portita spre viata spre fericire ,,,simt ca traiesc cand sunt cu el, sau cand vorbim ,,chiar si prin mesaje , ma inspira foarte mult datorita lui am inceput sa pictez ,,,imi place sa visez si sa pictez .. oare e bine?! ,…sau gresesc..?nu stiu ce sa fac ,,, il vreau doar pentru mine si ma inebuneste gandul ca il impart cu altcineva ,,.cand am inceput aceasta relatie ..el nu a indraznit sa mi spuna ca mai avea pe cineva , ..stia ca as fi renuntat ,, cand si a facut curaj si mi a zis,, era deja tarziu … il iubeam .. si il iubesc in fiecare clipa mai mult ,,,si el tine la mine insa nu stiu in ce masura .. oare ma iubeste atat de mult incat .. intr o zi nu foarte indepartata sa lase “trecutul” in urma .. sa costruim impreuna viitorul ….

    • Iti multumesc pentru scrisoare. Tu aproape ca traiesti o poveste de iubire alaturi de acel Romeo, dar din pacate nu esti in cea mai fericita situatie. Este foarte posibil ca si el sa aiba sentimente puternice pentru tine, insa asta nu inseamna neaparat ca va renunta la relatia actuala. Bucura-te de ce ai in acest moment dar, daca iti doresti cu adevarat o relatie care sa te implineasca, alege varianta in care tu sa fii singura femeie din viata iubitului tau.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  63. Draga Julieta,
    Mi se pare o idee foarte buna ca ai deschis un forum cu tema iubirii, multi oameni au ocazia sa se destainuie liberi astfel si de ce nu, poate sa si primeasca niste sfaturi utile din partea ta.
    In ceea ce ma priveste, si eu as avea o poveste de iubire… Totul a inceput acum patru ani. De fapt il cunoscusem deja cu cinci ani in urma, dar numai dupa un an m-a lovit fulgerul iubirii, si de atunci simt acea legatura metafizica ce s-a realizat intre noi doi. Este o legatura ce ne indatoreaza sa ne ajutam reciproc in evolutia sufletelor noastre in aceasta viata, pentru ca noi oamenii ne nastem unii din ceilalti, evoluam cu ajutorul altora. Asa am simtit si eu aceasta iubire, una care m-a invatat sa invat multe lucruri. Momentele petrecute impreuna, privirile pline de pasiune schimbate intre noi sunt numai o mica parte din raiul pe pamint si nu pot fi descrise in cuvinte.
    Oricum, pot sa spun ca niciodata n-am avut curajul sa-i marturisesc ca il iubesc, nici el nu mi-a spus-o niciodata, numai privirile lui mi-au confirmat acest lucru. Acum un an l-am vazut ultima oara si nu stiu daca il voi mai revedea vreoadata, dar in fiecare zi simt o bucurie si o multumire fata de destin ca mi l-a adus in cale in aceaste viata.

    • Si atunci de ce s-a terminat? Si de ce nu v-ati marturisit iubirea, nu inteleg?

    • Ma bucur sa intalnesc oameni care vad partea plina a paharului. Tu esti o persoana care stie sa se bucure de viata si sa pastreze pentru ea numai lucrurile bune. Cred ca am mai spus asta, eu sunt foarte sigura ca destinul ne scoate in cale oamenii potriviti la momentul potrivit. Asa se poate intampla si in cazul tau, sa va intalniti din nou cand te vei astepta cel mai putin … pentru ca asa v-a fost scris.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  64. Draga Julieta, ma simt foarte froarte prost doarece am avut o relatie cu un baiat de care m-am indragostit dintr-o prostie pentru a-i face in ciuda unei fete pentru ca eu pot, dar eu am picat cea in plasa … In timp ce eram cu acest baiat era altul… la care imi statea mintea si dupa 7 luni cat am vorbit cu el pe mess prin mesaje … i`am dat de inteles si mi`a zis sh el ca ma iubste.. Dar au aparut unele diferente dintre acel bait si eu m-a intrebat daca as vrea sa ne impacam dar eu eram cu alin .. baiatul la care imi statea mintea tot timpul. Mie imi era frica de gura celorlalti si stiam ca celei mai bune prietene a mea nu i-ar conveni deoarece ea pentru prima data a simtit iubire pentru acelas baiat Gabi … Dupa 4 luni cat am fost cu Gabi am simtit ca il iubesc, iar cu alin numai functiona… neavand alta obtiune .. m-am impacat cu Alin iar Gabi cu prietena mea Diana. Nu stiu ce simt ce sa fac ma simt foarte rau deoarece de fiecare data cand se cearta prietena imi cere sfatul ca orice prietena iar pe mine inca ma doare … chiar daca au trecut inca 4 luni de atunci … Te rog frumos spune-mi ce sa fac nu stiu ce sa fac nu stiu ce sa zik nu stiu ce simt ajuta-ma sa aflu .:|.`!

    Iti multumesc!

    Cu multa dragoste Oana

    • Draga mea Oana, iti multumesc pentru scrisoare. Situatia ta este un pic incurcata si ar fi pacat sa aiba de suferit relatia dintre tine si prietena ta cea mai buna. Nu stiu daca este cea mai buna solutie, dar poate ca ar trebui sa te detasezi un pic de trecut si sa lasi timpul sa rezolve lucrurile.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  65. Draga Julieta!
    Ideea e ca imi place ( il iubesc) un baiat, am mai fost cu el dar ne-am despartit nu stiu din ce motiv a vrut el si eu ink il iubesc si as vrea iar sa fiu cu el dar imi esti teama sa-i spun k ink il iubesc si k as vrea sa fim iar impreuna … Eu cred k si el mai tine la mine, acest lucru il cred deoarece am auzit foarte multe lucruri de la prietenul lui cel mai bun . Am un sentimen ciudat cand vorbesc cu el si sa-i spun k ink il iubesc mie teama k nu va mai vorbi cu mine .
    Te rog Julieta spune-mi ce sa fac?:D

    • Buna Daiana, regula mea numarul unu a fost intotdeauna sinceritatea. Acum tu stii mai bine cum stau lucrurile intre voi, dar de cele mai multe ori solutia mai simpla este si cea mai eficienta. Pana la urma este mai bine sa-ti para rau pentru un lucru pe care l-ai facut, decat pentru unul pe care nu ai avut curajul sa il faci. Iti urez multa bafta si sper sa iasa asa cum vrei tu!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  66. Cred ca dintre toate persoanele, dintre toate fetele si femeile as putea scrie cele mai multe citate despre iubire…am un caiet intreg! dar nu asta vreau…pana anul asta poate as fi scris numai asa ceva…numai citate pe care le-am luat dintr-o carte, melodie, film…dar stii ce?E mult mai adevarat un citat pe care il traiesti chiar tu….are atata intensitate, tandrete, putere, e covarsitor…te pierzi, n-ai putea vreodata sa-l transpui in cuvinte oricat ai incerca!!! Dragostea?! O, Doamne, DRAGOSTEA, IUBIREA…zici aceste doua cuvinte si brusc mintea iti este invadata de cuvinte, gesturi, momente din viata….de ganduri si sentimente de care nu credeai ca ai fi putut fi vreodata capabila!!Sunt atatea lucruri in vietile noastre pe care le vrem inainte sa ajungem sa-l cunoastem pe EL! Si…guess what?!Cand il intalnesti, parca totul dispare, nu-ti mai pasa de altceva, iti monopolizeaza gandurile si actiunile, orice faci este controlat de o forta exterioara care te duce negresit spre El…in cazul meu, EL este George…:) Si da…deja incep sa-mi pierd cuvintele…Ciudat nu???Normal as fi foarte vorbareata si as avea 1000 de idei…dar date fiind toate de mai sus…Aud George si toate gandurile imi fug, sau mai bine zis nu stiu pe care sa-l pun primul pe “foaie”, carui gand sa-i dau mai intai voce? Habar n-am..ce nu este important?ce este mai putin important? pf…stii ce este si mai ciudat? Cand l-am cunoscut aveam aproape 17 ani (acum am 20), si…am simtit ca el este ce aveam nevoie…prima dragoste cum se zice!Dar bineinteles ca eram prea mica si nu trecusem prin destule ca sa realizez unele chestii…asa ca la un moment dat ne-am despartit. si uite asa dupa un an de relatie s-a dus totul de rapa..am aruncat tot pe geam dintr-o copilarie evident. dar cum era de asteptat nu am realizat toate astea atunci:) insa…viata are propriile ei cai, iar iubirea, iubirea are propriile ei reguli…iar noi..doar niste “papusi” controlate de o forta imperioasa, nevazuta…deci…eram despartiti, a trecut o luna cred pana sa ne vorbim iar. Am incercat intre timp sa vorbesc cu alti baieti, cum era si normal credeam ca o sa trec peste el imediat, dar fara sa-mi dau seama nici unul dintre acei baieti n-au reusit sa-mi intre in suflet, sa ma faca sa tresalt…dupa primele intalniri deja numai erau interesanti, brusc isi pierdeau farmecul si eu le gaseam intotdeauna nod in papura. Atunci credeam ca e ceva in aer, cum se zice, ca asa trebuie sa fie. Si uite asa…am dus-o sa zic aproape 1 an si ceva…n-am facut calculele. Cand credeam ca ajung sa ma indragostesc de cineva…aparea El si dadeam totul la o parte…toti dispareau, era un dute-vino in viata mea…ajunsesem sa numai stiu ce e cu mine…debusolata total…pana asta vara cand, iesita dintr-o relatie de 5 luni, de altfel o relatie frumoasa dar care n-avea sorti de izbanda din moment ce eu nu aveam ce sa fac…nu puteam sa fac parte pe deplin din acea relatie…mereu lipsea ceva!!! Cand pe 15 august cine credeti ca ma suna pe la 10 seara? Chiar El…si da in momentul ala am realizat ce lipsea…locul meu nu era acolo, nu-mi incapeam in corp…nici el…ma sunase dupa atata tacere sa-mi spuna ca nu poate sa stea fara mine. Nici numai stiu exact ce am vorbit in seara aia…din clipa in care a sunat nu am mai stiut ce e cu mine. Ce sentiment…si uite asa intoarsa in oras(eram pe litoral cand ma sunase, muncisem toata vara)..primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne intalnim…si de atunci am ramas impreuna!Ne-a luat atata timp sa ajungem la concluzia ca de fapt noi apartinem unul altuia, ca tot ce-am facut, am facut ca sa vada celalalt….gelozii, prieteni si prietene, poze, tot…el stia tot despre ce s-a petrecut cu mine in tot timpul asta, eu la fel despre el…cand l-am sarutat in seara aia…am realizat pentru ce ii respingeam pe toti, de ce nici unul nu-mi intra in voie, de ce intotdeauna lipsea ceva…pentru ca nu era el. Tot timpul asta…cand incercam sa ma conving ca nu mai exista in viata mea, ca am uitat de el, ca am iubit pe altcineva??? Doamne…numai cand ma gandesc prin cate am trecut doar ca sa realizez intr-un final ca eu fara omul asta sunt nimic, nu pot sa exist…sentimentele au luat alta intorsatura, lucrurile au prins contur, sens…Am vazut ca sunt in stare sa fac orice pentru el, ca totul paleste in fata lui, in fata iubirii lui…ca nimic nu conteaza, ca intr-un final iubirea este tot ce-ti ramane. Cate am spus ..si totusi nu m-as opri, cred ca as putea scrie 100 de carti si tot as simti ca ceea ce simt si tot ceea ce sunt in stare sa fac pentru el nu ar di pe deplin spus…lumea nu ar sti cu adevarat ce este cu noi, nu ar intelege…nu ar avea cum. este prea puternic….nu stiu nici macar daca ce am scris este romantic in vreo masura, daca expune povestea noastra cum trebuie…nu pot sa fiu coerenta, nu pot sa scriu despre noi ca si cum as scrie un eseu bine structurat la facultate…regulile dispar, frazele vin singure..nu pot sa le opresc!! si totusi ma opresc, n-as vrea sa va plictisesc prea tare…tot ce stiu intr-un final este ca…nu gasesc cuvinte indeajuns de bune si de cuprinzatoare sa va descriu ce simte inima mea…puteti doar sa inchipuiti.:) Sa nu uitati sa iubiti si sa luptati pentru iubire..intr-o astfel de lume iubirea este singurul lucru pentru care mai puteti lupta:)

    • uite iubire ca tot am aflat unde ai scris:) e de ajuns un search pe google:D

    • Draga mea, eu sunt intru totul de acord cu tine, in aceasta lume dragostea chiar este singurul lucru pentru care merita sa lupti. Sa lupti, sa faci sacrificii si sa fii mai bun. Eu nu cred ca trebuie sa existe reguli pentru povestile de dragoste, nu trebuiesc scrise intr-un anumit fel, nu e nevoie de ordine, ci doar de emotii sincere. Povestea ta este foarte frumoasa, mi-ai scris exact ce ai simtit si iti doresc sa ramai in starea asta frumoasa pentru toata viata alaturi de EL.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  67. Vorbim mereu despre dragoste asa cum este ,asa cum a fost si asa cum va fi. Mai greu e sa o relatam asa cum ar fi fost,atunci cand bucuria dragostei impartasite trece pe langa tine, incerci sa o tragi de maneca dar ea priveste nepasatoare in zare…
    Luna Aprilie mi-a parut mereu o luna inmiresmata, plina de caldura si speranta. Acea speranta cum ca ai putea sa primesti ceva diferit de la natura, de la cei din jur ce poate au renascut precum florile de mar.
    E foarte interesant cum unele amintiri se sterg, dispar in neant iar altele sunt la fel de vii ca atunci cand s-au intiparit in minte. O astfel de amintire este ziua in care l-am zarit prima data pe V.N, asezat pe treptele liceului unde urma sa aiba loc olimpiada de limba engleza.
    Parea in largul lui, avea in privire o siguranta rar intalnita printre liceeni. Probabil stia ca premiul 1 i se cuvine lui si doar lui. Imaginea unui tanar hipiot, cu o papadie prinsa dupa ureche nu e tocmai “obisnuita”. Insa talentul lui nebanuit in ale creatiei l-a facut sa plece primul si sa dispara atat de repede precum a aparut.
    Soarta a facut ca o colega sa fie si ea atrasa de mirajul acestui tanar nonsalant, insa doar din motive de “look”, de felul in care ar putea ea sa fie vazuta la bratul lui. Talentele ei de detectiv au indrumat-o catre numarul lui de telefon si,astfel, a inceput distractia ei enorma si agonia mea nebanuita de nimeni.
    Primele schimburi de mesaje au fost cat se poate de evidente pentru cineva ca mine insa nu foarte pertinente pentru ea. Mirarea lui a fost mare, la fel si lipsa de interes. Cu toate acestea, ea nu putea sa piarda o batalie de cucerire atat de usor si a continuat “urmarirea” personajului in cauza.
    Cu timpul, V,N a inceput sa ii povesteasca acestei fete diverse nimicuri, lucruri de il faceau sa rada, sa uite de lume. Mai trist pentru martorul tacut(eu) era faptul ca aceste lucruri coincideau cu ale mele si deloc cu ale ei: natura, fascinatia pentru literatura etc. Agonia ce o simteam in momentele in care ea citea mesajele ,vesela si totusi plina de umor la adresa acestui baiat care “citea” in loc sa se joace pe calculator, era de nedescris. Lipsa mea de curaj in a o confrunta m-a facut sa ma adancesc in amaraciune si mai mult. Vestea m-a lovit subit precum un tren in mare viteza : urmau sa se intalneasca. A doua zi, colega mea soseste la scoala cam imbufnata si cu totii simtim ca ceva nu a decurs cum era planuit. Dupa spusele ei, baiatul era “murdarel, neingrijit” si o dusese in plimbare la un vechi castel in loc sa o invite la clasicul ” suc”. Oricine ar fi putut sa vada sclipirea de speranta si bucurie malefica din ochii mei insa ii tinteam spre pamant din timiditate.
    O buna prietena a fost cea care a avut curajul sa ii “imprumute” telefonul colegei pentru 2 min si sa ii “ia” numarul lui V.N din telefon.
    Zile, luni treceau si eu priveam telefonul si nu aveam curajul sa ii scriu. Stiam ca ar putea fi penibil pentru mine, si ca , mai mult ca sigur, acest baiat ar crede ca e gluma.
    Din nou soarta , universul sau oricine vreti, a vrut ca eu , din intamplare sa nimeresc , pe o pagina de social networking, profilul prietenului lui V.N. Dupa nici o zi, acest prieten imi cere sa conversam online, lucru pe care eu nu il refuz. Dupa nici 2 saptamani, decidem sa ne intalnim pentru ca aveam drum comun intr-un oras din judet. Si, pentru ca ar fi mult prea greu si imposibil de descris sentimentul exact, voi spune doar ca V.N a aparut alaturi de prietenul lui.
    Plimbarea prin poteci inverzite, cantecul dulce al pasarilor de vara nu reauseau sa-l scoata la suprafata pe acel V.N din mesajele coelgei mele si,brusc, sufletul mi-a fost cuprins de o adanca amaraciune. Ce se intamplase cu el? sa fi fost totul o mare prefacatorie?
    Si pentru ca dragostea aceea frumoasa , ideala si altruista nu mi-a fost data sa o cunosc decat in carti si filme, aceasta poveste isi gaseste finalul asa cum frunzele copacilor se ofilesc : subit si fara cale de intoarcere.
    Prietenul comun, dupa multe conversatii in care, din teama sau pentru a pastra speranta vie, nu il pomenisem p V mai deloc, imi marturiseste ca , de vreo 2 luni, acesta fusese diagnosticat cu schizofrenie si ca nu credea ca-si va mai revedea prietenul asa cum a fost o data: cu o papadie in par, strigand “pace si prietenie” in stanga si in dreapta , vesel precum cantecul unei vrabiute.

    • Imi pare atat de rau! Povestea ta parea sa fie o intriga frumoasa si naiva a unor copii la inceput de drum si recunosc ca nu m-as fi asteptat la un final atat de trist. Din pacate nu prea ai ce sa faci in situatia data, decat sa accepti aceasta realitate trista si pastrezi vie in inima amintirea acelui V.N de care te-ai indragostit.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  68. Draga Dana,”Julieta virtuala”,
    sunt Elvira si am 13 ani.De doua luni m-am indragostit de un baiat care are 15 ani si este in clasa a 8-a.De cateva zile ma tot gandesc la ziua cand el va pleca din scoala generala si nu va mai fi langa mine,in pauze,iar asta ma face trista.
    Stam in acelasi oras,insa nu ne vedem,ci doar la scoala.Nu i-am spus mamei mele ca sunt impreuna cu el nimic,nici n-am de gand pentru ca,sigur spune ca e prea devreme bla-bla-bla si tu esti singura care ma poate ajuta.Daaa,am si prietene,dar ele au aceeasi varsta cu mine,nu se pricep prea bine.
    Deci,ce sa fac????Adica:luni mi-a spus ca ma va saruta,eu n-am mai sarutat pe nimeni pana acum si mi-e putin teama,adica,mi-e rusine…daca ma fac de ras?
    Te rog,ajuta-ma,spune-mi ceva,ce sa fac…e ok sa fiu cu el?Ca pleaca si numai prin intermediul mess-ului e nasol…

    Multumesc!

    P.s. Te admir de cand erai in La Bloc,esti o fata super frumoasa,sunt o mare fana de-a ta:X:X

    • primul sarut:X iai:X ce frmoss

    • Iti multumesc mult, esti o scumpa. Imi aduc aminte si eu de prima dragoste, de emotiile primului sarut. Eu cred ca nu are rost sa iti faci probleme prea mari, nu ai cum sa te faci de ras, ca sa nu mai spun ca s-ar putea sa fie primul sarut si pentru el …
      Tu mi-ai spus ca locuiti in acelasi oras, ceea ce inseamna ca nu va fi o problema sa va vedeti si cand se termina scoala, nu?

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Multumesc mult de tot pt raspuns!:X

        Da,suntem din acelasi oras…

        Pupici:*

  69. Buna Julieta,
    Numele meu este Cosmina si intotdeauna am fost o visatoare…Cand eram mica il visam pe Romeo venind pe un cal alb ca in povestile cu zane insa Romeo al meu s-a intamplat sa il gasesc pe internet.Eram trista,melancolica,credeam ca iubirea nu este facuta pentru mine,in ultimul timp nu stiam sa fac altceva inafara de a plange…Tocmai trecusem printr-o experinenta urata,iubisem iar acea iubire fusese tradata.Dispretuiam toti baietii,uram tot ceea ce insemna culori,muzica,ma inchisesem in mine dar el cu civintele lui dulci si cu gingasia lui a reusit sa ma scoata din acea stare,vorbeam cu orele la telefon si pe net,ne trimiteam poze,ne povesteam orice,in 2 saptamani ne povestisem toata copilaria,toate necazurile si toate clipele frumoase dar fara sa ne vedem.Amandoi suferisem mult inainte si ne era teama sa deschidem subiectul unei relatii asa ca lasasem lucrurile sa decurga fara a le influenta cumva.Ma simteam atat de atrasa de el,atat de linistita cand vorbeam cu el incat ma facuse sa uit toata durerea pe care o aveam in suflet.Dumnezeu mi-a facut un cadou de Craciun prin care mi-a demonstrata inca o data ca viata te surprinde cand te astepti mai putin..M-a lasat sa il cunosc chiar in noaptea de Craciun,nu voi uita niciodata ziua aceea,era frig afara iar eu eram mai tematoare decat oricand,aveam o multime de intrebari pe care si le pune fiecare fata la prima intalnire si o emotie pe care nu o mai simtisem pana atunci..Cand l-am vazut sincera sa fiu nu m-a impresionat atat de mult dar ceea ce era in sufletul meu era de nedescris,o multime de emotii care se amestecau si ma faceau sa plutesc de fericire,simteam ca il cunosc de mult timp,poate dintr-o viata anterioara iar el mi-a spus ca simte la fel..Cand m-a sarutat toata lumea se oprise pentru mine,nu mai vroiam nimic,nu mai simteam nimic inafara de buzele lui moi si pline care le apasau cu tandrete pe ale mele,a fost un moment de neuitat.Din ziua aceea am ramas impreuna cu el,impreuna am invatat ce inseamna cu adevarat sa iubesti,ce inseamna tristetea,lacrimile,dragostea,fericirea si viata.Ne-am dat motive de a lupta ptr dragostea noastra,pentru iubire in general si pentru viata cu oricine si oricat vom putea pentru ca ce avem noi e de nepretuit.Am invatat atatea impreuna,am trecut prin bune si prin rele de atatea ori dar am ramas impreuna si tind sa cred ca dragostea noastra a invins de fiecare data.Il iubesc cum nu credeam si nu stiam ca pot iubii vreodata si sunt fericita ca si el imi impartaseste sentimentele de 2 ani si jumatate.Imi doresc sa fiu alaturi de el o viata si sa avem copii,imi doresc un camin linistit alaturi de el si nu ma pot vede langa altcineva.El este Romeo al meu iubit si imi place sa cred ca si eu voi fi pentru totdeauna Julieta lui asa cum sunt acum. Din povestea mea am invatat ca viata este frumoasa,are culori dar trebuie sa le descoperi tu singur nu sa te descurajezi la primul semn de greutate,trebuie sa lupti pentru ce iti doresti atunci cand crezi ca nu o mai poti face,sa crezi in tine si in sansa ta chiar si in destin pentru ca viata e plina de surprize si de ce sa nu fi chiar tu cea care sa le descopere in fiecare zi asa cum fac si eu…Viata pentru mine este o provocare pe care de 2 ani si jumatate o accept si invat sa ma acomodez cu stilul ei iar dragostea face parte din mine in fiecare secunda din viata.
    pupici si iti multumesc ca mi-ai ascultat povestea

    • Draga Cosmina, ai foarte mare dreptate. Uneori norocul nu vine singur, trebuie sa il ajutam si noi. Putine sunt relatiile in care totul merge perfect, de la sine. De cele mai multe ori sortii ne sunt potrivnici si apar obstacole in calea noastra la care nici macar nu ne-am fi gandit. Cred ca fara dezamagiri nu am avea nici termen de comparatie si nu am intelege ca o poveste de dragoste frumoasa este cu adevarat nepretuita.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  70. Draga Julieta,

    Nu credeam in dragoste la prima vedere. Nici in legenda jumatatilor. Si nici in iubire vesnica. Uite insa ca mi s-a infiripat in suflet intr-un mod atat de profund si totusi atat de simplu, incat nici nu imi dau seama cand mi s-a intamplat. Daca nu exista suflete pereche, atunci de ce imi tresare sufletul de fiecare data cand il vad? De ce am simtit un “ceva” ce nu imi da pace inca din ziua in care l-am intalnit? Iar acel “ceva” a aparut cu mult inainte ca eu sa aflu cum se numeste. Un “ceva” mai presus de mine, de el, de noi.
    Fat-Frumos al Albei ca Zapade, Fat Frumos al Frumoasei din Padurea adormita,Romeo al Julietei. Am invatat de mica din povesti ca ar exista un Ales. Fiecare om are o jumatate perfecta si nu se poate considera intreg pana cand nu o intalneste…pana acum ma intrebam daca acest lucru exista doar in basme….dar am realizat ca vreau sa traiesc alaturi de el si sa imbatranim impreuna.
    Se spune despre dragoste ca dureaza 3 ani….se mai spune ca dureaza o vesnicie…am ajuns sa cred k facem o greseala masurand dragostea….. Incercam sa o masuram intr-o dimensiunea temporala. Vrem mereu sa spunem a durat un 1 an, 2, 3… cand de fapt unitatea de masura este gresita. Dragostea trebuie masurata in intesitate si abia apoi temporal.
    E o bucurie mai presus de toate – ziua in care visul la care abia indrazneam sa visez s-a implineste. In jur e numai fericire, speranta si certitudine.am inceput sa cladim impreuna o viata – mai frumoasa decat orice am fi putut fiecare in parte.
    De ce il iubesc?
    Pentru cum rade. Pentru cat este de atent. Pentru ca ar incerca orice nebunie. Pentru cum ma tine noaptea in brate. Pentru ca indiferent ca ninge,ploua sau e soare el gaseste modalitatea sa ma veda.. Pentru ca ma pot baza oricand pe el . Pentru ca face tiramisu. Pentru ca are putere. Pentru cum se uita la mine. Pentru cuvinte. Pentru emotii. . Pentru grija. Pentru rasfat. Pentru ca este frumos. .Pentru plimbari. Pentru fotografii. Pentru mutrite. Pentru ganduri. Pentru muzica. Pentru flori. Pentru cum ma tachineaza.. Pentru cum simt. Pentru cum simte. Pentru rabdare. Pentru nerabdare. Pentru noi. Pentru pielea lui. Pentru cate stie. Pentru cate nu stie. Pentru cate invatam.. Pentru toate orasele minunate in care ne-am iubit pana acum. Pentru dormit. Pentru plimbatul cu bicicleta si rolele.. Pentru ca mi-e dor dupa ce abia ne-am despartitPentru vise. Pentru fluturi. Pentru cum ma critica. Pentru cum ne certam.. Pentru orgoliul lui.. Pentru ca se mandreste cu mine. Pentru caldura.Pentru ca observa machiajul,coafura,hainele.Pentru ca suntem copii. Pentru ca este al meu. Pentru ca ii pasa. Pentru cum inchideam ochii. Pentru “multumesc”. Pentru ca simt. Pentru ca stiu. Pentru ca il iubesc!.

    • Foarte frumoasa scrisoarea ta, iti multumesc. Sincer, m-ai lasat un pic fara cuvinte, pentru ca ai spus toate lucrurile pe care puteam sa mi le imaginez. Esti o fata vesela si realista, care stie sa se bucure de micile detalii care ne fac viata atat de frumoasa. Trebuie sa recunosti ca este minunat sa gasesti acea exceptie care iti darama barierele si te transforma intr-un om liber si fericit.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  71. Da…multumesc,sigur ca am sa vorbesc cu el,astept doar momentul potrivit.Sunt sigura ca asa cum am trecut pana acum peste greutati vom trece si de acum incolo.Poate ca am gresit si eu,dar sunt sigura ca si parintii mei sunt un motiv pentru purtarea lui,sunt dificili recunosc,dar sunt parintii mei.Mi-a placut teatru si poezia si as fi vrut sa dau la teatru,dar parintii mi-au spulberat visul(desi mi-au recunoscut talentul),dar cu iubirea noastra nu s-au putut luptat.

  72. A fost odata ca-n povesti,a fost un inceput…
    Cand m-am pierdut in ochii celui mai frumos baiat,m-am pierdut in ochii lui verzi plini de stralucire si am simtit ca toata lumea s-a oprit in loc doar pentru noi…este cel mai energic si frumos baiat,pus intotdeauna pe soti si chiar si atunci cand esti trista te face sa razi,daca e cumva serios inseamna ca e suparat:)am trecut cu el prin mai multe momente dificile dar am fost alaturi unul de celalat si ne-am susutinut si inteles.Acum suntem impreuna de aproape patru ani(ii facem pe 6 iulie)in care ne-am vazut in fiecare zi,nu a existat zi in care sa fim despartiti si toate prietenele mele imi spun ca pentru ele suntem un exemplu de iubire…ne iubim mai mult ca-n prima zi si sper sa ne iubim la fel de mult pana-n ultima sau chiar mai mult daca se poate,eu sut lumea lui si el e lumea mea,eu sunt zambetul lui si el e zambetul meu…iubirea nu putem sa o exprimam in cuvinte,dar stim ca ne iubim mai mult decat ne-am fi imaginat vreodata…

    • Draga mea si eu va doresc sa va iubiti in continuare la fel de mult ca in prima zi. Te inteleg perfect cand spui ca iubirea voastra nu poate fi exprimata in cuvinte. Poetii au incercat mii de ani sa descrie iubirea in cuvinte si inca o mai fac … pentru ca niciodata nu au reusit sa spuna totul.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  73. Mi-a placut pseudonimul Andreea. Intr-un impuls am ales sa-mi iau un pseudonim si sa-mi contactez prietenul. Urmarea “farsei” mele este de domeniul SF…nu degeaba am spus ca am cunoscut un poet. M-a deschis si pe mine mai mult, mult mai mult decat mi-as fi dorit dar mai bine sa va povestesc…
    Eram trista si dezamagita caci ne despartisem pentru a nu stiu cata oara si eram convinsa ca totul s-a terminat. El insa nu se abtinea si ma tot cauta fara sa spuna de ce. Aveam mii de intrebari fara raspuns: daca ma iubesti, de ce m-ai inselat; de ce mi-ai tradat increderea… Era Valentine’s day si speram sa ma sune. Orele s-au scurs fara nici un rezultat, telefonul nu a sunat. Imi doream sa sune, imi doream sa nu ma sune…nici eu nu mai stiam ce doream; asteptam parca ceva sau cineva sa-mi confirme sau sa-mi infirme ca trebuie sa-l dau uitarii. Nu puteam, simteam ca nu s-a incheiat si am hotarat sa-i dau eu un mesaj scurt: ” O Valentine’s day cat mai pasionala alaturi de cine iti doresti” si m-am semnat simplu: “De la o EA care te-a placut” (el nu cunostea numarul acela de telefon). Am avut surpriza sa-mi raspunda si am continuat schimbul de replici timp de o saptamana. Era fantastic, parca vorbeam cu totul si cu totul cu alta persoana…mi-a impartasit vise, temeri greseli din viata, mi-a pus intrebari cu privire la mine, la viata mea…A fost ca o ghicitoare, ca o provocare continuua. Amandoi asteptam infrigurati replica celuilalt incercannd sa venim cu ceva nou, sa ne surprindem. Vorbeam de orice, abordam subiecte de la literatura clasica la mancare preferata. Am ajuns sa ne indragostim de persoana de la capatul sms-ului si intr-o seara mi-a dat intalnire. Am convenit ca nu este inca momentul sa ma deconspir si mi-a promis ca ne vom intalni dar ca pe parcursul intalnirii nu ma va privi. Ne-am intalnit pe inserate, el a parcat masina si s-a asezat cu capul pe volan, eu am urcat in masina pe bancheta din spate si am plecat la munte (a anulat oglinzile ca sa nu poata sa ma vada, sa nu fie tentat sa ma vada). Pe drum a pus muzica lui preferata…m-a rascolit enorm; mi-a vorbit de el, mi-a pus intrebari la care i-am “raspuns” (intrebari cu raspuns DA sau NU, DA insemnand o palma pe umarul drept, NU o palma pe umarul stang). Am oprit in mijloc de noiane masina, am privit pe cer stelele, l-am legat la ochi si ne-am plimbat in aerul rece. Ne-am strans in brate, ne-am sarutat…si cand racoarea a depasit caldura trairilor, ne-am intors in masina. Pe drumul de intoarcere am continuat “dialogul” prin sms si palme. Tot incerca sa ma identifice, imi cerea indicii, nominaliza diferite personaje in care credea ca frumoasa lui “Andreea” se intrupa…momente usor dezamagitoare pt mine caci vedeam ca nu se gandeste nici o clipa ca sunt eu, ba chiar arata doriinta lui de a fi cu totl si cu totul altele (cu aceasta ocazie mi-a povestit si alte aventuri amoroase pe care le avusese si de care nu stiam). Simtea ca sunt cineva apropiat lui caci stiam prea multe despre el dar nici prin ruptul capului nu-i trecea ca sunt eu. A pus o intrebare si am vrut sa-i raspund dar telefonul a murit. Atunci am crezut ca pot da sms cu numar ascuns de pe un alt telefon dar reteaua mi-a facut o surpriza si s-a afisat numarul. Asa a aflat baiatul meu cine sunt. A urmat un soc, o frana brusca, o pauza lunga pt ca sa-si revina (avea respiratia grea, mai-mai ca se sufoca), am trecut pe scaunul din fata si ne-am continuat drumul spre Bucuresti intr-o tacere deplina. M-a rugat ca o vreme sa nu-l mai caut…ii bulversasem tot sistemul de valori, ii inselasem vigilenta, spiritul de observatie. Si ca sa fie totul romantic…toata povestea a tinut in jur de-o saptamana, de la Valentine’s day pana la Eclipsa totala de luna 20-21februarie. Plang si acum cand ma gandesc la “patanie”. Am pastrat toate sms-urile in telefon si le-am transcris ulterior pe calculator…a fost cadoul meu pt el, cu alta ocazie. CHIAR A FOST O POVESTE REALA!!! AM TRAIT=O SI AS RETRAI-O IAR SI IAR!!! M-a vazut dar nu m-a vazut…”Numai cu inima poti vedea lucrurile corect, ceea ce este esential este invizibil pentru ochi”

    • Mi se pare mie sau voi nu v-ati despartit de fapt? Fascinanta povestea, nici tu nu ti-ai imaginat ca lucrurile ar putea sa evolueze vreodata asa. Sunt sigura ca nu este placut sa afli mai multe detalii despre cel de langa tine atunci cand nu sunteti impreuna, dar pana la urma voi doi ati castigat ceva prin aceasta experienta. Chiar daca legatura voastra odata puternica s-a pierdut, se pare ca inca sunteti intruchiparea dorintelor celuilalt. Viitorul relatiei voastre depinde numai de voi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  74. Am intalnit un poet si povestea noastra a fost plina de surprize. Pacat ca s-a incheiat (?)…Am fost si suntem 2roti zimtate dintr-un angrenaj. Incerca-vom oare sa vedem daca functioneaza sitemul sau vom ramane cu indoiala in suflet… Sunt multe de spus, a fost o poveste desprinsa parca din SF.

    A fost odata ca niciodata.
    Ca daca n-ar fi fost,
    Nu s-ar povesti…

    A fost odata o roata zimtata.
    Creata de mana unui mester care vrand a se intrece pe sine, a vrut sa lase in urma sa ceva deosebit, nemaivazut.
    Orgoliul fierarului fusese imprumutat rotii, care se mandrea nespus cu tiparul din care a iesit. Cel mai bun otel, intruchipat in cea mai buna forma, cu zimti unici si care aproape sfidau perfectiunea incepu sa colinde prin lume. Nici o alta roata nu era ca ea.
    Colinda pamantul in lung si in lat, prin munti si campii, peste rauri si lacuri. In aventurile sale vazuse si traise multe.
    Intalni si alte roti, cu care insa nu se potrivi. Pentru a face un angrenaj, o singura piesa, o singura fiintare, trebuia parcursa o rotatie completa in care zimtii celor doua roti trebuiau sa se potriveasca perfect. Insa niciodata nu reusi sa parcurga mai mult de 50% din miscarea completa. Parea ca e insasi luna, mareata dar in acelasi timp neinteleasa, cu o jumatate a sa tot timpul nevazuta lumii. Timpul zbura repede si nemilos.
    Pana cand, intr-o zi, in timp ce se plimba nepasatoare printr-un loc ce nu-i spunea nimic, un fel de cimitir al rotilor zimtate, scoase la pensie in curtea unei uzine mari, privirile ii fura atrase de un bulgare diform de rugina. Sufla peste el, iar de sub stratul gros, de rugina invechita aparu un zimt. Un fior adanc o cutremura pe nepasatoarea roata. Acel zimt, desi il vazuse pentru prima data, ii era cunsocut de cand lumea. Privea inmarmurita si nu intelegea ce se intampla. Din instinct mai mult decat din ratiune, o suflare puternica, in care se ingemanau toate dorintele sale, tasni spre zimtul ce de-abia cu cateva clipe in urma vazuse lumina a doua oara. Acest suflu, datator de viata, scoase din intuneric o alta roata zimtata.
    Printr-o atractie irezistibila, manati de o foame reciproca, zimtii se cautau unul pe altul. Jumatate din miscarea completa fusese parcursa intr-o clipita. Ceea ce altcandva a durat luni acum durase secunde. Parca ar fi fost acolo de cand lumea. Bucuria si magia sunetului plin al zimtilor celor doua roti, ii mana inainte.
    Mai ramasesera cativa zimti de parcurs. Insa un DA si un NU, aparuti din Neant, se inghesuiau unul intr-altul in biata roata.
    Un DA pentru ca ar fi fost dovada suprema ca nu e singura in lume si ca totusi exista o jumatate a sa.
    Un NU pentru ca desi reale, simtea ca atat ea cat si cealalta roata, posibila jumatate a sa, apartineau totusi unor lumi in mare parte, paralele.
    Cu ce putea trai mai usor ?
    Cu certitudinea ca exista cineva, acolo in lume, o jumatate a sa intangibila ? Sau cu ideea ca daca ar fi mers pana la capat, poate ultimul zimt nu s-ar fi potrivit ? Dar asta insemna sa mai ramana cativa zimti neparcursi.
    Insa zimtii celor doua roti isi vedeau mai departe de ale lor, ca si cand nici n-ar fi fost vre-unul vreodata parte dintr-o roata…

    • Nu stiu daca am inteles exact morala povestii, dar eu una consider ca este mai usor sa imi para rau pentru lucrurile pe care le-am facut decat pentru cele pe care nu le-am facut. Nu reusesc sa imi asum expresia ,,ce s-ar fi intamplat daca …?”, prefer sa merg pana la capat si sa aflu. Cred cu tarie ca pentru fiecare Julieta, sau roata, exista un Romeo. Si intr-o zi cei doi se intalnesc …

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  75. Buna ziua ma numesc chitoroaga ana maria si as dori sa va povestesc povestea mea de dragoste.Eu sunt indragostita de un baiat si sunt cu el de 9 luni si ne iubim nespus de mult chiar daca uneori ne mai certam ne impacam foarte repede.Eu l-am cunoscut prin intermediul prietenilor mei si le multumesc pentru acest lucru.Prietenul meu este tot ce am mai de pret pe lume.El este singurul care ma intelege cu adevarat,doar pe el ma pot baza in momentele grele,deorece el este mereu alaturi de mine,dar care uneori e impacatanat si nu prea ne intelegem asa de bine cand ne certam deorece amandoi suntem lei.Simt ca el este baiatul cu care doresc sa imi fac un viitor si sa fu fericita.Dar este un lucru care ma cam deranjeaza la el faptul ca nu prea ma lasa sa ies cu prietenele mele.Ne vedem aproape in fiecare zi si ne intelegem cat de cat bine.Pe 28 mai facem 10 luni.Dragostea este cel mai frumos lucru care ti se intampla doar o data atunci cand iubesti cu adevarat. Va pup si astept raspunsul la intrebarea de mai sus daca vi se pare normal sa nu ma lase sa ies cu prietenele si sa imi spuneti cum vi se pare scrisoarea

    • Buna draga mea, iti multumesc pentru scrisoare. Ma bucura faptul ca mi-ai trimis povestea ta de dragoste si ca imi ceri un sfat. In orice relatie mai exista si momente in care discutiile nu ajung la un numitor comun. Dar cum voi va iubiti si aveti firi asemanatoare, sunt sigura ca prietenul tau poate sa inteleaga punctul tau de vedere. Nu trebuie decat sa deschizi o discutie sincera despre lucrurile pe care ti le doresti si sa ii explici calm si frumos ce anume te deranjeaza. Poti desigur sa il incurajezi sa procedeze la fel, astfel puteti afla lucruri noi unul despre celalalt si veti deveni mai apropiati.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  76. Draga Julieta,

    Nemurirea inseamna sa fii iubit de cat mai multi oameni anonimi.(S. Freud)

    Odata cu frunzele care tremura sifonate in bataia vantului, imi patrunde in suflet si toamna. Uneori imi pare stralucitoare, bogata, colorata si vie, pentru ca in clipa urmatoare sa fie gri, sumbra, stearsa si botzita. Melancolia ma-nvaluie in aura ei ca-ntr-o camasa de forta. Stiu ca nu ma pot desface din mrejele ei si totusi ma lupt sa scap, sa evadez. Idei adanc uitate in colturi nebanuite ale sufletului danseaza ca ielele si aprind focuri tainice, deschid rani demult inchise, sau poate niciodata complet vindecate. Ciufulesc atunci imaginile care hoinaresc prin gandurile mele, le iau la intrebari si le cer sa dispara… Ma arcuiesc sub greutatea lor, a amintirilor …. sau poate a viselor si iluziilor, a ceea ce am crezut ca se ascunde in spatele imbratisarilor, atingerilor, sarutarilor tomnatice…
    Apusul cu arome ruginii ma arunca in bratele iluzorii ale unei iubiri voit inecate in uitare. Totul a pornit de la cuvintele lui Freud: Nemurirea inseamna sa fii iubit de cat mai multi oameni anonimi. Revad mersul sigur si apasat al celui care mi-a furat linistea acelor nopti, al celui ce avea sa-mi ravaseasca principiile, sistemul de valori, bine conturat pana in acea clipa. Intr-o secunda, mazgalesc cuvintele lui Freud pe o bucatica de hartie si o lipesc pe geamul masinii lui, fara sa ma remarce cineva. Ascunsa in spatele unor ferestre palide, pandesc momentul in care va pleca, sperand sa-i surprind reactia. Dupa secunde seculare de asteptare infrigurata, iata-l. Ineditul situatiei il incremeneste pentru ca, in clipa urmatoare, sa redevina persoana sigura si calma. Oare cum poate interpreta gestul, nestind cine-i tulbura linistea?! Au urmat doua luni in care, zi de zi, i-am lipit mesaje, scrisori pe masina, fara ca el sa stie cine-i scrie, de ce ii scrie. Insa curiozitatea si ardoarea cu care devora fiecare litera ma determinau sa scriu in fiecare zi, mai mult si mai mult. Timpul devenea aliatul meu si incremenea purtand pe aripile lui doua suflete care nu se cunosteau dar care comunicau intr-un mod aparte.
    Involburarile toamnei s-au stins in noiene de zapada si atmosfera sarbatorilor de iarna imi intregea iubirea marturisita si totusi ascunsa in anonimat. Am decis sa-l surprind iar cu un gest simplu: un curier obisnuit i-a inmanat un tort pe care ii era scris numele. Se pare ca in acea noapte gandurile noastre s-au intalnit si si-au propus sa se inlantuie intr-un curcubeu de emotii. De ce? In timp ce el primea tortul, o frezie plapanda si un plic zambeau lipite pe parbrizul masinii lui. Am incremenit. Nelinistea s-a tolanit nonsalanta in sufletul meu. Inima nebuna ar fi alergat sa le ridice, inainte ca vreun trecator curios sa si le insuseasca, insa imi era teama ca voi fi surprinsa si misterul identitatii mele va fi elucidat. Pana sa ma hotarasc, il vad iesind cu tortul si indreptandu-se spre masina… Acum imi era groaza ca va pleca si nu voi afla ce se ascundea in plic. Dar, surpriza! A lasat tortul si a pornit la o plimbare scurta, atat cat sa-mi lase ragaz sa pot simti parfumul florii. Apoi s-a intors si s-a facut nevazut in ninsoare. O clipa am crezut ca a fost doar o inchipuire, o fantasma a iernii, a dorului infrigurat. Insa frezia din palmele mele si Plicul erau aievea. Sufletul fremata de nerabdare sa-i desluseasca taina. O felicitare! Insa ceea ce scria in interior avea sa marcheze evolutia povestii sau, din contra, sa echivaleze cu finalul. Citind, visele au prins aripi: […] ne revedem la Anul! Te sarut pe ganduri! Nu stiu cine esti !
    Sarbatorile au trecut si am pasit in Noul An purtand in suflet o frenezie de sentimente care asteptau sa fie impartasite, dezvaluite, daruite. Iscodeam gandurile in cautarea unui scenariu special prin care sa-mi fac cunoascuta identitatea doar lui, fara ca cei din jur sa intuiasca jocul nostru. Pana atunci insa, in fiecare zi, imi dezbracam sufletul de trairi si il asezam timid in plic, lipindu-l de geamul masinii lui. Deja exista un Noi si un ritual al scrisorilor care era trait cu intensitate de amandoi. Cu ocazia aniversarii mele, printr-un artificiu bine ticluit, am ajuns fata in fata, eu stiind Tot, el doar intuind ceva, ajutat de ultimul ravas, care prevestea ca, la un eveniment ulterior va afla identitatea celei care-i scria. Au fost minute bune in care am stat impreuna in aceeasi incapere, minute in care mi-am umplut ochii de surasul lui, in care am inchis in suflet privirea-i, nestiind cand va voi destinul sa ne intersecteze drumurile din nou. Si ca semn al dezlegarii misterului, la plecare mi-a oferit alte frezii (in epistole ii marturisisem ca sunt florile mele preferate) si mi-a soptit ca ii place sa citeasca ceea ce-i scriam dar ca nu ma poate opri sau incuraja.
    Apoi – liniste. O liniste tumultuoasa, ametitoare in care se invart ca intr-o hora halucinanta toate sperantele. Sistemul propriu, echilibrul interior se preschimba. A fost o noapte lunga, minunata si naucitoare. Atatea sentimente nebanuite ma copleseau si ma iscodeau ganduri ce erau ale mele si totusi nu-mi apartineau. Eram eu si totusi nu ma regaseseam…
    Zilele curgeau invaluite in asteptarea unui gest, a unei confirmari ca doreste sa continuam povestea. Si gestul nu a intarziat sa apara. Desi era inca iarna, zi de zi, geamul masinii era lasat intre-deschis, avid sa primeasca destainuirile unei inimi indragostite. O strada ingusta ne despartea, eram aproape si totusi atat de departe. Adesea ne regaseam in dreptul ferestrelor, cautandu-ne, amagindu-ne, regasindu-ne si peirzandu-ne de fiecare data.
    Si a venit si primavara cu elemente magice si seducatoare. Timpul se masura in epistole, deja 100 la numar. Restul era asteptare infrigurata animata de vise, scenarii, dorinte, iluzii. O aroma fina si sublima de intalnire imi invaluia fiinta. Si iata ca asteptarea a fost rasplatita. Zambetele noastre s-au topit intr-un sarut inefabil, pentru inceput, pentru a se transforma intr-unul patimas si devastator. Furam timpului clipe magice, putine dar arzatoare, capabile sa devoreze fiinta-mi indragostita. Fara vorbe, fara promisiuni, fara a sti cand ne vom mai vedea, fara pretentii. Eram prizoniera unui timp si unui spatiu care nu-mi apartineam, eram prizoniera unei iubiri fara limite.
    O dragoste nesfarsita sculpta sufletele noastre si iata ca, intr-o zi de mai, Iubirea si Timpul au impietrit privindu-ne. Sclipirea sufletului lui se contopeste cu dorul meu. Sunem una… Ne privim atat de intens si patrunzator incat aerul dintre noi geme de placere si durere. Razele soarelui ne alinta intrand in dansul nostru. Inimile canta aceeasi melodie tainica si stranie… Sufletu-mi e gol la el in palma. Vorbele s-au metamorfozat in picuri de fericire. Fiecare celula raspunde infioarata la atingerea iubirii nestiute. Simt cum ma desfac in mii de lacrimi. In urma noastra asternuturile ofilite ingana un refren de dor… Apoi liniste…
    Timpul si spatiul nu au mai tinut cu noi. Ne regasim rar, infrigurati de dor, dar coplesiti de teluricele soapte. Ratiunea a invins, a murmurat el cu ochii atintiti aiurea. Lumina rasucita din inalt a cazut in abis. Abisul musca furios din gandurile mele. Cu greu imi imblanzeam sufletul plin de mii de cuvinte nerostite inca, de gesturi si doruri. Am ramas muta. In urma pasilor lui apasati, mi-am zidit gandurile, le-am inchis intr-un timp uitat inainte de nastere.
    Uneori, incerc sa refac drumul in sens invers, sperand sa gasesc ratiunea si logica. Cobor in sinea mea, ma tot afund in tenebrosul strafund. Aud freamatul privirilor lui, umbra lui ma-mpresoara fantomatic, pasu-i enigmatic rasuna prin departari neclare. Aud despletirea ranilor neinchise, simt gustul amarul esecurilor si tradarilor. Cobor tot mai profund, in cautarea acelui ceva ce poate dezlega taina. Sunt nopti cand, descatusata de frustrari si angoase, descopar doua zambete care se topesc intr-un vis interzis si atunci simt gandurile lui sarutandu-ma. Poate ca timpul si spatiul nu sunt decat o iluzie… Dimineata ochii imi sunt plini de roua.

    • Marturisesc ca am citit cu nerabdare randurile pline de emotie pe care le-ai scris, parca desprinse dintr-un adevarat roman de dragoste. Cu fiecare cuvant pe care il citeam ma intrebam ce va urma, dorind sa aflu finalul povestii tale de iubire. E adevarat ca ai lasat ca totul sa fie citit doar printre randuri, insa iti admir curajul de a-ti urma sentimentele, de a le da curs indiferent de circumstante, de a simti din plin gustul dulce sau amar al iubirii.
      Mesajul meu catre tine pleaca tot de la una dintre cugetarile lui Freud, ,,Visele sunt o proiectie a realitatii, iar realitatea o proiectie a viselor’’, asa ca indiferent unde va duce aceasta dragoste, acest barbat va ramane permanent in visele si gandurile tale, iar tu stii asta mai bine decat oricine.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • incredibil. Am citit emorionata tot ce ai scris. Ai un fel atat de plastic de a lega cuvintele. felicitari.

        • Multumesc frumos pentru raspuns si aprecieri. Cand mi-e sufletul prea plin de emotii si sentimente, cobor adans in mine si rog cuvintele sa inchida in ele tot ceea ce ma copleseste si apoi ma asez in fata colii albe si ma revars in randuri indragostite.

  77. lucrez acolo unde dragostea ea o alta forma in fata lui d-zeu , sunt foarte fericita cand vin cupluri si doresc sa le fac evenimentul mai frumos si am regrete cand vad ca se rup relatiile .
    sunt o familista convinsa si cred in dragoste si nimic nu este intamplator .

    • Iubirea este intr-adevar una dintre cele mai frumoase manifestari a sentimentelor care pot aparea intre doi oameni, iar faptul ca tu ii ajuti pe indragostiti, prin natura muncii tale, sa isi indeplineasca visele, te aduce cu un pas mai aproape de acest univers. Sunt de acord cu tine ca nimic nu este intamplator in viata, dar mai ales in dragoste, pentru ca lucrurile cele mai frumoase vin atunci cand te astepti cel mai putin.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  78. Adesea, singura, asezata pe un colt de stanca verde m-am zbuciumat ascultand glasul marii, privind valurile reci si nelinistite ca si mine care se agitau cerand parca, iertare Cerului pentru framantul lor, luna singuratica oglindindu-se cu nesat in adancurile necunoscute, si barcile de indragostiti plutind nestingherite, lasandu-se in voia adierilor de iubire, a soaptelor dulci-amarui, a mangaierilor si a saruturilor furate usor de pe buzele fierbinti…Si, in acea clipa m-am gandit ca Dragostea este unicul dar pe care l-am primit din partea divinitatii,un dar ce nu poate fi respins si ignorat de nimeni, niciodata!

    As scrie despre Iubire zi de zi, dar ma tem ca timpul ma va opri, si imi va cere socoteala pentru tot…am gresit sau nu, iubind?
    Povestea mea incepe ca un refren la un cantec de chitara, intr-o noapte de ianuarie cand a renascut in mine un sentiment nou pe care l-am ignorat multa vreme,repetandu-mi mereu in sine ca este imposibil ca eu sa il traiesc…din nou si dupa ce imi refuzasem dreptul de a ma indragosti!
    Sunt o fiinta care traieste din romantism, care inca mai crede in vise,si mai spera in puterea dragostei, caci ea, numai ea ne poate schimba pe toti, ne poate determina sa credem in noi cu adevarat, in forta noastra interioara si, in glasul pe care Dumnezeu l-a pus in noi.

    Am cerut dragoste marii, pasarilor cerului, vocii torentului, zbuciumului launtric, clipei, noptii si am chemat cu furie aceasta fericire necunoscuta a carei idee singura ma facea sa delirez…si, nu stiu daca doream prea mult!
    Acum totul este altfel, s-au schimbat multe…chiar si eu…

    EL imi poate transforma visele in realitate, soaptele in cuvinte, sarutul in iubire; l-am intalnit intamplator, intr-un moment in care nu credeam ca mai pot oferi un strop din iubirea mea. Stiu doar, ca sarutul pe care mi l-a furat cu buzele lui fierbinti, un sarut dulce si ametitor, mi-a cuprins intreaga-mi fiinta intr-un zbucium necontenit, mi-a redat aripi de inger,si vise pe care nu le pot alunga; este ingerul meu, pe care il voi purta cu mine toata viata, nu il voi uita si ii voi saruta aripile ori de cate ori va dori asta, caci aripile lui sunt atat de moi,incandescente,si aproape de inima mea.
    Ingerul meu este EL, barbatul care mi-a cucerit simturile, trairea, viata, visele… si darul pe care mi l-a facut este acceptarea faptului ca eu sunt ceea ce sunt, imperfecta, cu iubire multa in suflet de dat si de primit. Dar mai presus de toate astea el mi-a daruit ceva ce mi-a schimbat viata: bucuria de a fi devenit femeie si mai presus de toate MAMA .

    Monicutza

    PS: mi-a sosit mesaj ca ti-as mai fi scris..dar e prima oara Monica Danila adresa amdanila@gmail.com

    • Dragostea nu are varsta, tocmai de aceea trebuie sa stim sa traim acest sentiment cu intensitate indiferent de momentul din viata in care apare. Se pare ca tu ai stiut sa faci acest lucru din plin, iar mesajul postat este de fapt o declaratie de dragoste catre Romeo al tau. Sper ca l-a vazut si el. Va doresc sa fiti fericiti in continuare, sa stiti sa va bucurati la fel ca si pana acum de rodul iubirii voastre si sa va pastrati sentimentele vii, ca in prima zi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  79. Dragostea… Poate face parte din viata noastra atunci cand ne asteptam mai putin!! Asa s-a intamplat si in cazul meu… iar acum… dupa ce am trait o frumoasa poveste de dragoste… Sunt trista.. poate putin frustrata.. si fara el.. Acum cand sufletul meu.. este mai gol ca niciodata… acum cand mi-as dori sa-l strang in brate… A fost o perioada “plina”… am trait exact asa cum am vrut.. iar el… El… m-a lasat sa plec.. nu a avut forta sa lupte pentru mine.. si pentru dragostea ce inca i-o port.. Toate acestea… acum fac parte din mine.. amintirile.. si momentele unice.. imi vor fi alturi pana in ziua in care cineva … Altcineva.. va intra in viata mea.. si nu ma va lasa sa plec.. niciodata…
    Poate am fost out of topic.. dar atunci cand iubesti.. fie ca ai langa tine persoana iubita… fie ca nu.. Trairile sunt unice…

    • Niciodata nu trebuie sa iti para rau pentru ceva ce ai facut, dar mai ales pentru ceva ce ai simtit. Trebuie sa ne asumam tot ceea ce facem pentru ca asta ne defineste ca oameni, iar atunci cand vine vorba despre dragoste regretele nu isi au rostul. Din cate inteleg, chiar daca s-a terminat intre voi, momentele pe care le-ati trait au fost unice, tocmai de aceea pastreaza-le ca pe niste amintiri minunate, dar deschide-ti sufletul, nu stii niciodata cand vei fi atinsa din nou de sageata lui Cupidon.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Nu… Nu imi pare rau… poate nu m-am exprimat destul de bine.. dar.. nu, nu imi pare rau.. mai ales pentru ca.. eu draga mea.. n-am pierdut absolut nimic.. Eu sunt implinita.. Am iubit exact asa cum am simtit.. fara.. nici un fel de retinere.. si am dat curs fiecarei senzatii si fiecarui sentiment….. Eu am iubit cu toat EU-ul meu.. in fiecare secunda din cei aproape 3 ani.. Sunt mai optimista decat oricand.. sunt mai plina de mine.. decat am putut fi vreodata.. sunt frumoasa.. sunt fericita.. exact asa cum sunt acum! Iau lucrurile ca atare.. iar daca eu am avut forta si vointa de a nu lasa sa se piarda acest superb sentiment.. Am facut-o pentru ca am vrut ca noi doi sa traim in continuare o poveste unica!!!! Te pup!

  80. Draga julieta ,
    Ma numesc Dana si am 17 ani.Din toamna fac pregatire la engleza cu cel mai dragutza baiat din scoala. Anul trecut nu imi placea de loc baiatul asta,dar de cand fac pregatire sentimentul meu fata de el s’a schimbat . Am vrut sa’i cer id dar spre mirarea mea mi la cerut el mie .Pe parcursul anului am aflat si unde sta ,mi’a dat si cerere de prietenie la hi5 .Ideea e ca el o sa plece de la anu in alta grupa pt ca e mai mare de cat mn (cu un an ) . Nu stiu dc am presimtirea ca si lui ii place de mn .As vrea intr’un fel sai spun ca’mi place de el si totul sa fie bn sau cel putin sa vb mai moot pe mess . Acum cateva luni a fost o zi super tare era el cu moolte fete si cand am trecut pe acolo se holba si le’a lasat pe fetela alea in pace🙂 .A noi nici nu salutam cand ne vedem .A si un prieten de’al lui ma place ideea e ca pr lui e chiar dragut dar tot de el imi place . Ajutama ca intr’un fel ca el sa’si dea seama ca mie imi place de le fara sa’i spoon .O sati raman datoare toata viata.

    • Dragostea la aceasta varsta (17 ani) este cea mai frumoasa. Emotii, ganduri, fluturasi in stomac…orice fata are parte de ele la un moment dat. Voi doi inca sunteti in faza de tatonare, in care nu stiti sigur daca si ce simtiti unul pentru celalalt. Tu vrei sa iti spun cum sa ii dai de inteles ca il placi, dar fara sa ii spui nimic….din cate inteleg eu el deja are anumite sentimente pentru tine, doar ca niciunul dintre voi nu are initiativa primului pas. Ori il lasi pe el, ori vei fi tu cea indrazneata, dar in ambele cazuri pregateste-te pentru orice, caci iubirea te poate lua de multe ori prin surprindere. Insa nu uita sa te bucuri de ceea ce simti si sa tii cont ca din orice poti invata o lectie care te poate ajuta mai tarziu.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  81. Draga Julieta,

    Intr-o lume in care numarul Julietelor este mai mic decat cel al potentialilor Romeo, nu este de mirare ca pe scena vietii se mai joaca si piese cu distributie incompleta….

    Stiu ca pentru toti vine o varsta cand incetam sa mai credem in Mos Craciun, Zana Maseluta sau Iepurasul de Paste, dar sper ca niciodata nu vom inceta sa credem in iubire, oricat de mult s-ar lasa asteptat Romeo. Asa ca eu, reprezentanta a grupului Julietelor fara de Romeo (inca!), declar deschisa perioada de … casting!

    P.S.: De ce in toate filmele Julieta este blonda? Cred ca ar trebui sa imi iau ca punct de reper un alt cuplu celebru: Esmeralda si Quasimodo…😛

    • Ai dreptate Valeria, iubirea este unul dintre sentimentele frumoase ale vietii in care nu ar trebui sa ne pierdem increderea niciodata. Imi place ca esti o Julieta sigura pe ea, pentru care, mai mult ca sigur exista acolo undeva un Romeo perfect. Iti doresc sa il gasesti cat mai repede.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

    • Poate ca viata mai merita traita si pentru tine ca si pentru mine

    • Iti dau de stire
      Te astept cu nerabdare
      Far’de curaj, dar nu ma tem
      iar la refuz eu n’o sa blestem.
      Moonmen

    • De nu vrei chiar daca’i mai incercat
      Sau poate totu’a esuat, nejustificat
      Am curaj sa “completez distributia”;
      sa’ncercam pe asta scena piesa ta…

      Priveste’n urma cu manie, e clipa ta,
      Ce’o fi in actul doi vom vedea
      Tu doar “sparge gheta-far’de teama
      Si’ti vei vedea steaua pe cer si luminita.

      P.S. Sa fiu eu “Cocosatul de la Bucharest”

  82. In timp ce iti scriu aceste randuri realizez ca totul, toata povestea ce urmeaza sa o citesti, a fost creata de mana destinului, de forta aceea puternica care ne atinge pe fiecare in parte, fara voia noastra, care ne arunca undeva in lume fara nicio harta si ne lasa sa ne alegem propriile cai, ne mai intervenind decat atunci cand paginile cartilor ajung la final. E povestea mea de iubire… iubirea, darul oferit de Dumnezeu noua, pentru a-l pretui, pentru a-l mari si pentru a-l darui. O dragoste adevarata nu asteapta nimic in schimb, ea exista pentru a se manifesta pur si simplu. Sunt o persoana romantica, poate prea romantica, ar spune unii, visatoare cand vine vorba de scopul nostru in viata. Intotdeauna am vrut sa aflu pentru ce exist… am aflat acum doi ani ca pentru EL, pentru a-l iubi si pentru a-i fi alaturi. El, un baiat pe care parintii lui l-au facut mult prea tarziu, care nu s-a bucurat prea mult de dragostea tatalui, care a trecut in nefiinta mult prea devreme pentru fiul lui, de dragostea mamei, care l-a lasat singur de la 16 ani sa se descurce, mutandu-se intr-un alt oras, un baiat care daca nu era cu capul pe umeri, putea sa ajunga altfel decat cel de azi.
    M-am gandit mereu la acea clipa care mi-a schimbat cursul vietii, la acea hotarare.
    Terminasem examenele de bacalaureat, aflasem rezultatele, dar nu stiam incotro, nu stiam ce decizie sa iau si unde sa-mi urmez studiile. Brasov, mi-am zis. De ce, nu stiam, nici acum nu stiu, puteam sa aleg Bucuresti, era mai aproape de casa mea, de parintii mei, era orasul tuturor posibilitatilor, era drumul urmat de majoritatea studentilor. Eu am ales Brasovul, un oras necunoscut mie, in care nu mai calcasem niciodata, unde m-am vazut singura, printre necunoscuti. Facultatea a inceput prost pentru mine, am realizat pe parcurs ca nu am facut alegerea corecta. Nu-mi placea. Nu mi-a placut niciodata nici caminul, nu reuseam sa ma acomodez. Oamenii pe care i-am cunoscut acolo erau altfel decat cei de acasa, mult mai rai, mult mai nepasatori, mai ales cu o fata de anul I. Singura persoana care imi era mereu aproape si care imi insenina zilele era EL, baiatul de anul IV, cel de care urma sa ma indragostesc. Nu a fost atractie fizica, nu m-am indragostit de infatisarea lui, nu simteam fluturasi cand imi zambea sau cand ma privea, simteam vibratii cand imi vorbea. Ma indragostisem de inima lui, de sufletul lui care, ca un magnet, il tragea pe al meu din ce in ce mai aproape. S-a intamplat pentru ca asa trebuia sa fie.
    Din pacate am renuntat la facultate doar dupa 4 luni. M-am intors acasa. Insa imi lasasem in Brasov o parte din mine, partea care ii apartinea lui…inima. Credeam ca nu mai e cale de intoarcere, facusem deja o greseala, pierdusem deja un an de studii. Dar m-am intors. Dupa o luna cat am stat unul fara celalalt, m-am dus la ziua lui, stiam ca trebuia sa fiu acolo, sa-i spun la multi ani si sa-i spun ca…il iubesc! Atunci am aflat ca si el ma iubeste si ca de cand plecasem nu mai era el. Ca vroia ca din ziua aceea sa-i raman aproape, sa traim unul pentru celalat si sa nu ne mai despartim niciodata.
    M-am inscris in urmatorul an din nou la facultate. Unde? Da, in Brasov. Numai ca acum e diferit, nu mai stam in camin, stam impreuna in chirie, specializarea pe care mi-am ales-o e pe placul meu si cel mai important, suntem impreuna, doar noi doi. Suntem un intreg, pe care daca l-ai sparge in jumatate, nu ar mai fi nimic la fel pentru noi.
    Anul acesta de Ziua Indragostitilor, dupa doi ani de cand ne iubim, m-a cerut in casatorie. A fost in mod cert cel mai romantic moment din viata mea. Cina minunata pe care o pregatise asa cum a stiut el mai bine, tinand cont ca nu obisnuieste sa gateasca, zecile de lumanarele care au incalzit si mai mult atmosfera, nu ca n-ar fi fost destul de incinsa si fara ele, petalele de trandafir care colorau toata sufrageria, muzica blues si mai ales statul in genunchi, m-au facut sa-i accept cererea in casatorie. Pot spune ca seara aceea a fost incarcata de emotii si dragoste sincera. A fost una lunga si frumoasa pe care nici eu nici el nu o vom uita niciodata! M-am simtit speciala, o femeie pentru care lumea s-a oprit in loc pentru o secunda.
    Il iubesc pentru cine este, il iubesc pentru ca ma rasfata in orice moment al zilei cu sarutari si imbratisari, il iubesc pentru diminetile in care imi pregateste micul dejun, il iubesc atunci cand ma surprinde cu cate un trandafir rosu fara un motiv anume, il iubesc pentru ca atunci cand sunt bolnava are grija de mine, il iubesc pentru biletelele pe care mi le lasa inainte sa plece la servici si eu nu sunt acasa, in care nu uita niciodata sa mentioneze cat de mult ma iubeste si ca o sa-i fie dor de mine toata ziua. Am ajuns sa iubesc fiecare vorba pe care o rosteste, toate privirile lui, toate faptele sale.
    Sunt fericita pentru ca iubesc si sunt iubita, pentru ca unele momente te fac sa vezi viata altfel decat ne-a obisnuit!
    „Viata este o biblioteca apartinand unui autor. Are cateva carti scrise de el insusi, dar cele mai multe dintre ele sunt scrise pentru el.” (Harry Emerson Fosdick).

    • O poveste emotionanta de iubire. Se pare ca viata te-a purtat exact acolo unde trebuia, in orasul unde urma sa il cunosti pe viitorul tau sot. Va doresc sa fiti fericiti, sa va intemeiati o familie asa cum va doriti, dar mai mult decat orice sa nu uitati sa va bucurati unul de celalalt.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  83. Draga Julieta,
    Am o relatie de un an de zile,dar prietenul meu mi-a zis ca acum pe 1 iunie vrea sa ne despartim deoarece el crde ca l-am inselat.O fata cu care am stat timp de 2 luni cu chirie incepuse sa-i placa de prietenu meu si era foarte invidioasa pe mine si ca sa-mi faca rau a chemat acolo unde noi stateam un fost prieten(cu care numai aveam nicio treaba de 2 ani)pe care si ea il cunostea si nu am vrut ca el sa ramana acolo dar a ramas ea imi lua telefonu’ si imiz icea sa numai vb cu prietenu meu mi-a umblat in setarile telefonului iar prietenu meu ma suna si mie nu-mi aparea apelul lui,noaptea a venit unde stateam noi cu chirie i-am spus fetei ca o sa-i povestesc prietenului meu tot asa cum a fost si ca ea il chemase acolo si ca mi-a luat telefonul si mi-a umblat in setari si ea mi-a spus asa:”spune-i ce vrei ca oricum eu ii zic ce vreau si pe tine nu o sa te creada”si in seara aceea am fost si batuta degeaba si nici nu ma crezut.eu am continuat sa mai stau cu acea fata si dupa ceva timp a cunoscut 2 baieti printr-o colega de facultate am ieist cu cei 2 baieti cu ea si colega mea la un suc unde nu am stat mai mult de o ora dupa cateva zile am fost cu a sa se intalneasca cu unul dintre ei,in fine celuilalt ii placea foarte mult de mine eu ii explicasem ca am prieten ca il iubesc si sa ma lase impace ca daca vrea vom ramane amici nimic mai mult a luat nr meu de tel intre timp de la colega mea ma suna cand eram cu prietenu eu i-am explicat prietenului meu ca nu am nicio treaba cu acel baiat pana ce ia zis fata cu care locuiam ca am o relatie cu baiatul respactiv si ca imi da si bani ceea ce este o mare minciuna iar prietenul meu a crezut.
    Povestea asta a vbut loc in luna noiembrie,dupa toate minciunile spuse,haibe furate,bani si altele am plecat de acolo si acum de curand sa aflu de la colega mea ca fata cu care eu stateam avea relatie cu baiatu care ii placea de mine.Eu acum stau si ma gandesc ca a fost o razbunare din partea lor ei ii placea de prietenu meu iar lui de mine si au vrut sa ne desparta dar au trecut ceva luni de atunci si noi inca suntem impreuna,dar pana pe 1 iunie.Ma intreb cata rautate incape in sufletul unei persoane,ma doare sufletul cand stiu ca pe 1 iunie voi ramane singura fara el.Am incercat sa-i spun ca minte ca vrea sa-mi faca rau stie si el cate lucruri si bani mi-a luat stie ce fel de fata este nu vrea deloc sa ma creada ca ea a mintit si decand sa intamplat din luna noiembrie eu tot ii zic ca minte si ii spun exact cum sa intamplat si ii povestesc si imi zice:”numai intoarce acuma ca adevaru e ala care mi la zis ea nu tu ,tu zici asa acuma ca sa nu ma despart eu de tn”nu stiu cum sa fac sa ma creada.Crezi ca ai putea sa ma ajuti?

    • Draga Eve, povestea pe care o citesc in aceste randuri este trista si destul de complicata. Daca cineva te iubeste neconditionat atunci va avea incredere in tine, cel putin pana la proba contrarie. E pacat ca lucrurile nu au decurs intre voi asa cum ti-ai fi dorit, insa sa stii ca viata merge mai departe, si e bine sa ne legam de amintiri doar daca sunt unele placute. Nu e usor niciodata sa te desparti de cineva, insa incearca sa iti dai seama ce e cel mai bine pentru tine, dar mai ales daca omul de langa tine te merita cu adevarat. Atunci cand se inchide o usa se deschide alta….

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  84. Draga julieta,
    Daca vei putea sa ma ajuti te rog citeste-mi povestea si da-mi un raspuns:
    eram copii..la 11 ani m-am indragostit pt prima oara :(( si multi ar zice ca este doar un capriciu dar pt mine nu a fost .Au trecut trei ani si nu l-am uitat ,dar nu stiu daca el isi mai aminteste de mine caci el a plecat in Spania acum 3 ani,iar cand a revenit in tara s-a comportat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,acum va mai reveni la vara si eu nu stiu daca sa ii spun sau nu ca inca imi mai place de el😕.Mi-e frica sa nu par penibila ….

    • Draga Elena, e frumos ceea ce simti, sa stii ca in dragoste nu este vorba despre a fi penibil sau nu, ci doar despre a-ti asuma sau nu sentimentele. Tu esti abia la inceput….dragostea ti se va arata de acum acolo in mult mai multe fete. Mi se pare admirabil ca l-ai purtat in suflet pe acest baiat timp de trei ani, fara ca el sa stie sau fara sa va vedeti. Tu trebuie sa iti raspunzi singura la intrebarea ce trebuie facut, iar raspunsul corect va veni cu siguranta din profunzimea sentimentelor tale.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  85. Draga Julieta,
    Prima oara m-am indragostit de 16 ani,cand toate fetele isi doresc sa aiba pe cineva .Eram colegi de scoala el era cu doi ani mai mare si pe deasupra si un tip foarte popular. Toate fetele erau lesinate dupa el. Asa ca, naiva si semi-indragostita si eu de el cum erau toate colegele,am murit de fericire cand mi-a zis, intr-o doara ,sa ne intalnim in parcul de langa liceu in weekend. M-a framantat toata saptamana,asteptam cu nerabdare mare ziua respectiva, iar cand a sosit,aproape ca mi era rau de emotie. Dar m-am controlat si am aparut pe la ora stabilita in parcul din spatele liceului, unde imi daduse intalnire. Dar parcul era gol cu exceptia catorva baieti care jucau bachet,iar el nu era printe ei, desi erau clar colegii lui de clasa. Mia-m facut de lucru pe langa ei si i-am intrebat daca l-au vazut pe X. Ei au inceput sa rada ca niste cretini si au zis ca nu, asa ca am plecat furioasa, cand la iesire din parc,ce sa vezi? Baiatul care-mi daduse intalnire se saruta de mama focului cu o tipa. Noroc ca nu m-a vzut. De-atunci n-am mai vorbit cu el niciun cuvant. Nu ca pana atunci am fi vorbit prea mult,dar macar mi se parea un tip simpatic si nu un magar afemeiat. N-a trecut mult timp si am reusit sa ma indragostesc din nou. Era un prieten vechii ,baiatul unei prietene bune de-a mamei mele. Ne stiam de mici, crescuseram,practic, impreuna si,desi nu-l mai vazusem o buna bucata de vreme, ne puteam considera prieteni buni. Cand l-am revazut crescuse mult in ultimul an,se imbraca foarte cool si-si schimbase freza. Inima a inceput sa-mi bata destul de tare si mi s-au inmuiat genunchii. Am reluat contactul cu el, am mers la filme ,pierdeam vremea impreduna ,mi se parea ca se simte foarte bine si m-am interesat imediat la amicii mei daca nu cumva e gay. Nu era. Mi-era teama sa nu fie genul care schimba fetele precum camasile, dar m-a curtat destul de clasic, mi-a adus un trandafir la prima intalnire si vorbea foarte frumos. Aveam in sfarsit un prieten de care eram indragostita. Insa cand am inceput sa iesim cu prietenii lui consumau droguri. Am incercat sa trec cu vederea acest aspect, m-am gandit sa nu par incuiata ,dar in curand am inceput sa observ ca si el consuma destul de des asemenea substante. Asa ca m-am despratit de el. Apoi am mai cunoscut la mare un baiat super-sweet,care nu parea nici gay, nici magar, nici nu lua droguri. Pe deasupra era tot din Satu Mare si, culmea coincidentei, aveam aceasi nume de familie-asta da destin !Era, ce-i drept, cu un an mai mic decat mine, dar asta nu mi s-a parut un capat de lume-atata vreme cat doi oameni se iubesc. Asa ca ne-am cuplat si dupa ce am ajuns acasa am continuat sa ne vedem. Mai mult decat atat, am decis ca ar putea sa-l cunoasca si mama mea, pentru ca treaba parea destul de serioasa din ambele parti si nu mai eram niste copii care sa se ascunda prin parcuri. Asa ca l-a invitat pe la noi. De cum a intrat in casa, mi s-a parut ca mama s-a schimbat la fata cand l-a vazut,dar eram convinsa ca o sa cedeze pana la urma. Dupa ce a plecat prietenul meu, mama m-a chemat la ea si m-a intrebat cum il cheama. I-am spus. Atunci mi-a zis ca va trebui sa incetez sa ma mai vad cu el, pentru ca baiatul e…fratele meu vitreg, din partea tatalui meu biologic, pe care eu nu-l cunosc, pentru ca s-au despartit cand eram bebelusi si mama a intrerupt orice legatura cu el si i-a interzis sa ma vada vreodata. Am discutat cu el si am ajuns la concluzia ca nu putem ramane iubiti, am ramas prieteni buni si …frati,pana la urma .Cum pot avea asemenea ghinion cu baieti ? Mi-e groaza ca ma voi indragosti din nou si cine stie ce mai descopar de data asta…

    • Se pare ca pana acum povestile de iubire pe care le-ai trait au fost destul de furtunoase si de complicate. As spune ca nu e vorba de ghinion, ci despre viata cu experientele ei, care pot si si placute si neplacute. Nu trebuie sa iti fie frica sa te indragostesti din nou de teama unui nou esec, este mai bine sa iubesti si sa regreti decat sa regreti ca nu ai iubit.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  86. Totul a inceput intr-o zi de vara…Ma plictiseam acasa asa ca am iesit cu prietena mea cea mai buna cu un grup pe care nu-l prea stiam..Fara sa stiu ca in ziua respectiva este ziua de nastere a baiatului pe care il placeam. Ne-am intalnit cu totii si am mers sa ii luam cadu din Mall. Dupa aceea l-am sunat sa iasa cu noi si peste jumatate de ora a aparut si el. Cand l-am vazut parca nu mai era nimeni in preajma,doar el, eu si prietena mea cea mai buna.Era asa dragut si dulce,ah!Toata ziua m-am tinut dupa el, fara sa-mi dau seama. Peste cateva zile am mers la padure! De data asta cu un alt grup. Nu stiam daca vine si el, insa pe drum ne-am intalnit cu el si baietii lui si au venit cu noi. Apoi mi-a fost lasat comentarii pe hi5,dar parca imi mai trecuse din pasiune…Asta pana cand am mers la un concert si a venit si el cu prietenii. In noaptea aceea am tot stat langa el, dar nu puteam sa-mi explic de ce ,ajunsesem in situatia in care gestul meu mi se parea stupid. Am mers impreuna cu el si gasca lui acasa si am facut schimb de ID-uri de messenger pe drum. Incet-incet, am ajuns sa ne vedem destul de de, pentru ca prieteniei mele ii placea de un amic de-al lui. Intr-o zi, prietena mea a iesit cu baiatul de care era indragostita…Seara imi suna telefonul,era El!Imi spunea sa ne vedem toti patru la Mall.Ne-am intalnit si ,desi inghetam de frig ,am stat afara si ne-am tachinat,ne-am jucat…Ceilalti intrasera din urma m-a condus pana la scara blocului si ne-am sarutat…De atunci suntem nedespartiti si ne iubim enorm !

    • Draga Betyna, ma bucur tare mult pentru tine. Sa fii indragostit este cel mai frumos sentiment din lume. Tu ai avut norocul ca dragostea ta sa fie intr-un final impartasita si va doresc sa ramaneti pentru totdeauna asa.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  87. Once in a life time

    O data-n viata… o simpla coincidenta sau destinul .. o simpla intamplare, sau poate doar pentru ca asa a fost sa fie. Once in a life time a aparut el…si o mare pasiune…dorinta si dependenta. Uneori pe cerul plin de nori,neimpliniri si frustrari apare un singur gand si poate o singura persoana ce poate reda zambetul. Si norii desi pot disparea in cateva clipe, zile sau luni, ca apoi sa revina si sa plece iar. A aparut cand nici nu ma asteptam…

    Intr-o zi melancolica de 3 mai… cu multe ganduri si multe probleme a aparut… o persoana care m-a facut sa visez din nou, dupa o perioada in care, sufletul meu suferise multe conflicte. Se adunasera si mai multe frustrari, locul in care stateam, ma deprima, iubitul meu cu care eram de 4 ani nu era asa cum imi doream…nu eram multumita de viata mea pana atunci.
    Voiam sa fac ceva dar nu siam ce. Nu-mi doream decat sa fiu libera, sa fiu singura, sa ma bucur de libertate si pot face in asa fel incat s afiu fericita! Nu asteptam, nu cautam, nu-mi doream neaparat sa intalnesc pe cineva, ci pur si simplu, sa fiu doar eu cu mine si sa ma bucur de liberatatea care imi fusese ingradita destul de mult timp.

    In ziua in care vietile noastre s-au intersectat,era o dupa amiaza innorata, asemeni starii pe care o aveam. Cum ni s-au intersectat vietile? pai…din greseala, am adaugat in lista de messenger o noua persoana, doar ca am gresit adresa. in loc sa scriu numele impreunat, am pus eu o liniuta. Si asa a aparut. Putin ciudat, dar nu si imposibil. Eu m-am prezentat, i-am spus pe cine caut si de unde il cunosc, mi-a zis ca nu ar fi el, cel pe care il caut, ca este doar o coincidenta de nume. Desi mi-am cerut scuze si am zis ca-i voi sterge id-ul nu am facut asta. Am mai verificat de cateva ori id-ul scris pe o agenda, eram sigura ca nu gresisem nimic….dar greseala fusese cand am notat pe agenda. Persoana din poza nu era nici pe departe asemanatoare cu cel pe care il cautam.
    Dupa cateva zile, am inceput sa discutam despre diverse lucruri, despre orasele in care locuim, chiar si despre noi. Dupa cateva zile de discutii interminabile, s-a creat o legatura mai speciala intre noi. Destul de ciudat… Ajunsesem la un sentiment foarte ciudat, ma simteam foarte bine in compania lui si devenisem cumva dependenta de el, sau de prezenta lui in viata mea.

    Dupa numai o saptamana de la “intalnirea ” noastra a venit in Bucuresti, iar mai in gluma mai in serios i-am spus ca merg sa-l astept la gara…dar a ramas doar la stadiul de gluma de ambele parti. Eu inca nu incheiasem toate socotelile cu iubitul meu si era destul de aiurea sa ne intalnim. Nu ar fi acceptat el.
    Desi nu ne cunoasteam fizic, noi tot ce stiam unul despre celalalt era doar din ceea ce vorbisem. Totul putea fi neadevarat, putea fi o mare minciuna, dar am intrat in joc si mi-a placut. Ne completam reciproc, ne sustineam reciproc, pentru ca amandoi, in acea perioada treceam prin perioade destul de dificile. Discutiile noastre inetrminabile nu faceau decat sa ne ridice moralul, sa ne motiveze si in acelasi timp sa descoperim reciproc pe cineva. Dupa multe discutii am descoperit o persoana care imi semana si cu care discutam foarte deschis pe orice tema . Ajunsesem chiar sa-i povestesc probleme , nelinistile si indoielile pe care le traiam. El a fost cel care mi-a zis sa ma gandesc foarte bine ce vreau sa fac, sa nu iau o decizie pripita, dar sa fac in asa fel incat sa-mi fie mie bine. Decizia pe care trebuia sa o iau sa fie buna pentru mine, sa ma faca pe mine sa ma simt fericita si implinita. El nu voia sa aiba niciun amestec in povestea asta si nu-i placea faptul ca m-a cunoscut intr-o astfel de perioada.

    Daca intr-o zi nu aveam niciun email de la el, sau nu schimbam macar cateva cuvinte, lipsea ceva. Era o zi monotona, o zi in care soarele uita sa rasara.
    Numarul meu de telefon, el l-a avut foarte tarziu, pentru ca inca eram urmarita de prezenta fostului si imi era teama sa nu ne impacam…si sa fiu sunata de “prietenul meu secret”. Eu aveam numarul lui, vorbeam zilnic zeci de minute, despre orice. Faptul ca ii auzeam vocea ma facea fericita. In acel moment era tot ce-mi doream. nu aveam nevoie neaparat de cineva fizic, dar simplul fapt ca ii auzeam vocea, imi reda zambetul. Ma facea sa visez, sa cred ca visele pot deveni reale. Il puteam suna oricand, la orice ora din zi si din noapte fara sa se supere sau sa-mi spuna ca-l deranjez sau ca e ocupat. Pentru mine avea tot timpul macar 2 minute libere. Dupa cateva saptamani cand i-am dat numarul meu si am incetat sa-l mai sun cu secret ajunsesem sa schimbam zeci, unoeri peste 100 de sms-uri zilnic. Devenise centrul universului pentru mine, devenisem dependenta de el.

    Dupa vizita lui in Bucuresti, chiar daca nu ne-am intalnit, am continuat sa vorbim. Si din ce in ce mai des. Erau cateva mailuri, cateva ore de discutii pe messenger, zeci de minute la telefon siintr-o luna de la intamplare si zeci de sms-uri.
    Discutiile cu el, m-au facut sa reflect asupra propriei mele vieti, sa ma gandesc ce prioritati am, ce-mi place, ce-mi doresc si ce vreau eu de la mine.
    In ceea ce-l priveste pe C. initial nu m-am gandit o clipa ca ne vom intalni vreodata, sau vom avea o relatie. El devenise prietenul meu, confidentul meu, o persoana in care aveam incredere. Iar totul era reciproc. Eram foarte deschisi, spuneam tot ce ne trece prin cap si nu ne pasa ca vom fi criticati. Dar atitudinea lui, tot ceea ce stiam despre el, faptul ca ma simteam bine in compania lui, m-a facut sa-mi doresc sa-l cunosc. M-a facut sa-mi doresc sa-l simt fizic langa mine, m-a facut sa astept cu nerabdare clipa cand ne vom intalni.

    Dupa cateva saptamani, ajunsesem la un stadiu in care nu puteam sta mai multe de 5 minute fara a sti ce face . Intrasem intr-o relatie de dependenta cu o persoana pe care nu o vazusem niciodata, pe care o stiam doar din fotografii si auzisem acea voce care pur si simplu m-a fascinat. Poate sinceritatea lui m-a facut sa am incredere, poate faptul ca vorbea atat de frumos si…pentru ca a fost langa mine, cand am avut nevoie.

    In momentul in care destinele noastre s-au intalnit, fiecare din noi trecea printr-o perioada nu tocmai frumoasa. Amandoi aveam nevoie de cineva care sa fie langa noi, sa ne sustina moral, sa ne incurajeze, sa ne faca sa avem un motiv sa trecem peste probleme.
    Eu tocmai iesisem dintr-o relatie de patru ani, o relatie care imi oferise multe bucurii, dar in acelasi timp si multe frustrari, interziceri, multe lacrimi, sentimente de culpabilitate.. Am terminat acea relatie, pentru ca nu ma mai simteam confortabil. Nu-mi satisfacea nevoile. Nu era cum imi doream eu sa fie. Imi doream altceva, imi doream o persoana optimista, care sa ma faca sa zambesc, sa ma accepte cu bune si rele, sa nu incerce sa ma schimbe sau sa-mi aduca cele mai tampite reprosuri zi de zi. Voiam sa fiu acceptata si iubita pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce-si dorea el sa fiu.

    Desi ne desparteau mai mult de 600km, pur si simplu imi oferise ceea ce aveam nevoie. Chiar daca fizic nu era langa mine, stiam ca ma pot baza pe el in orice moment. Ajunsesem sa-mi doresc sa-l intalnesc, dar niciunul nu prea avea curaj sa faca pasul asta…de fapt asta a fost cel mai dificil. La multe saptamani de cand intamplarea a facut sa ne cunoastem si dupa mii de minute petrecute la telefon, am decis sa ne cunoastem. Si cum ne-am intalnit…a fost ciudat si poate cea mai mare nebunie a vietii mele.
    Din momentul in care ne-am inatlnit a inceput cea mai frumoasa si palpitanta perioada din viata mea. Prima noastra intalnire a fost putin ciudata, la 4:30 dimineata, intr-o gara, intr-un oras pe care nu-l vazusem niciodata si cu o persoana pe care nu o stiam decat din poze.. Primele cuvinte pe care mi le amintesc au fost sa-i spun ca-n poze parea mai inalt, de fapt sa-l critic. Amandoi tremuram, eram imbujorati in obraji si ne priveam insistent fara sa ne vina sacredem, ca dupa doua luni de cand ne-am cunoscut, ne-am si intalnit face to face.
    Dupa ce am depasit emotiile, devenisem practic…suflete pereche. Asa ne placea sa spunem.
    Intalnirea o planificasem cam de o sapatamana si in fieare zi ne gandeam cum o sa fie, daca o sa fie bine, ce o sa facem, era putin ciudat pe de-o parte si totusi ne doream foarte mult. Eu nu m-am gandit nicio clipa ca o sa fie un weekend pierdut, eu eram optimista. Singurele intrebari mi le-am pus cam cu 2 ore inainte sa ne vedem, daca este bine, daca este normal si cum va fi totusi…Caci trebuia sa-mi petrec un weekend cu o persoana pe care nu o vazusem niciodata.
    Dupa vreo 9 ore de drum, in care am vb neincetat la telefon, in sfarsit ne-am vazut fata in fata. Eram doar obosita si curioasa, aveam emotii…C. era rosu in obraji, iar mainile ii tremurau. Inca nu puteam crede ca este adevarat ce se intampla. . Si totusi era adevarat. In sfarsit eram impreuna…multe minute in sir ne-am privit neincetat si ne-am bucurat unul de compania celuilalt.

    Primele 3 zile petrecute impreuna au fost minunate. Au fost 3 zile de vis, trei zile in care am stat nedespartiti. Trei zile in care ne-am cunoscut mai bine, trei zile care am vrut sa nu se mai termine niciodata. Dar ca in basme, ce este frumos, dureaza 3 zile…la noi nu chiar atat dar tot si-a pus treiul amprenta. pe 3 mai ne-am cunoscut, am stat mereu cate 3 zile impreuna, ne-am intalnit de trei ori…si….
    Chiar daca ne vazusem de putin timp, aveam impresia ca ne cunoastem de o viata si mai ales ca suntem impreuna de o vesnicie….timpul nu mai putea fi masurat. Traiam doar in prezent, doar pentru a savura la intensitate maxima acele momente de bucurie, acele momente de placere. Totul era minunat, totul era asa cum noi am sperat, asa cum am visat si ne-am dorit sa fie. A fost….dragoste la prima vedere, la prima intalnire. In acel moment imi doream ca secundele sa devina zile si sa putem sta cat mai mult impreuna. ..
    Dupa numai trei zile de stat impreuna am ajuns sa-l ador, sa nu vreau sa mai plec….si chiar daca ne-am vazut destul de rar, savuuuram fiecare minut petrecut impreuna. profitam la maxim de momentele in care aveam posibilitatea sa stam imbratisati. Dupa 3 luni mi-a propus chiar sa ma mut la el…ca eram tot ce-si doreste…dar eu am fugit..de teama ca voi lua o decizie gresita, ca aceasta dragoste va trece..si am renuntat la el…am renuntat la el pentru a ma intoarce la cel care-mi fusese alaturi 4 ani. Pur si simplu asa am zis ca e cel mai bine pentru toti. Dar a fost cea mai mare greseala din viata mea si ce amai mare invatatura pe care am primit-o de la viata. La doua saptamani dupa ce m-am impcat cu R ne-am mutat impreuna si apoi am fost ceruta in casatorie. am acceptat, nu stiu de ce, eram foarte confuza, inca ma gandeam la el, la C, dar incercam sa fiu cea mai buna pentru R, doar urmam sa-i devin sotie….si dupa numai 3 luni, i-am dat inelul inapoi …si am plecat. Am renuntat la el, pentru ca nu eram fericita, dacaatunci cand eram cu C, zqambeam in fiecare zi, cand m-am mutat cu R, ajunsesem s aplang in fiecare noapte…doua sfarsituri au dus la un nou inceput. Si am invatat s amerg mai departe, spre mai bine si sa ma indragostesc din nou, dar nu mai este aceiasi pasiune, nu mai pot iubi atat de intens si inima nu-mi mai bate atatde tare cum batea pentru C, dar am ajuns la o dragoste matura, o dragoste reala…am ajuns sa invat ceva din aceasta iubire de o vara…si am invatat multe de la cel care pentru 3 luni…mi-a fost suflet pereche…si varamane my soul mate…dar nu va mai fi langa mine. Orice iubire care se consuma trece prin mai multe etape, iar la noi s-a consumat…ne-am cunoscut, ne-am destainuit, ne-am dorit, ne-am simtit lipsa, ne-am despartit, am suferit…si am mers fiecare pe un alt drum..care poate nu se va mai intersecta niciodata

    • frumos si trist! acum ce faci? Care e continuarea povestii?

      • fiecare din noi s-a impicat intr-o noua relatie, mie imi este bine, el spune ca si lui, dar are momente cand ma cauta, momente cand imi espune ca ii lipsesc, momente cad ar vrea sa ma vada….stim ca ast anu se mai poate, pentru ca am face rau celor de langa noi…si mai stim ca distanta este un mare impediment..

    • Buna Dya, m-a impresionat mult povestea ta si coerenta cu care ai spus-o. Cred ca este greu sa te desprinzi dintr-o relatie de 4 ani si sa uiti complet de acel om. Tu stii cel mai bine motivele pentru care, desi erai indragostita de altcineva, ai ales sa te intorci la fostul tau prieten. Dar C., asa cum il descrii a avut un rol esential in viata ta, te-a facut sa simti din nou. Te-a ajutat sa vezi diferenta intre starea de spirit pe care o aveai cu R., prietenul tau, si bucuria pe care o simteai alaturi de el. Parerea mea este ca, desi acum vrei sa fii mai retinuta in privinta sentimentelor, relatia aceea de 3 luni pur si simplu ti-a deschis ochii si ti-a aratat ca poti sa iubesti din nou.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • intr-adevar ai inteles foarte bine ceea ce am simtit. da, c. a avut un rol foarte important in viata mea, m-a facut sa-mi dau seama ca se poate mai bine, ca nu trebuie sa ma multumesc cu o relatie care nu ma face fericita si ca pot gasi pe cineva care ma face sa radiez de fericire. Poate m-am intors la R. din simplul motiv ca ma simteam vinovata ca l-am facut sa sufere si voiam sa-i dau si o ultima sansa in ceea ce privest erelatia. Voiam sa-mi demonstrez atat mie ca si lui ca nu mai merge. ca nu suntem pe aceisi lungime de unda, ca avem perspective diferite. Si am avut mar edreptate. Chiar si acum dupa mai bine de jumatate de an de l adespartire ma cauta, imi repeta neincetat ca ma iubeste si regreta ceea ce a facut si isi dorest eenorm sa fim impreuna din nou…am facut o data o greseala, nu se va mai repeta. Chiar daca uneori imi vine sa-i mai dau o sansa, nu simt ca trebuie sa fac asta…. si da, mi-a deschis ochii, m-a facut sa-mi doresc sa ma indragostesc din nou si sa vreau sa fiu fericita, langa o persoana care ma accepta asa cum sunt, care imi ofera sprijin moral si care…nu ma critica cand gresesc ci ma ajuta sa-mi vad greseala si sa o indrept…cred ca fiecare a avut rolul lui in viata mea..si din fiecare experienta trebuie sa invat ceva…

  88. Draga Julieta,

    eu am fost intotdeauna un calator prin tinuturi pline de idealuri greu de recuperat in realitate, un nomad printre stari de visare si iluzii. Am invatat, astfel, sa regasesc entuziasmul si acea usoara naivitate care te face sa te increzi in orice context.
    Cu Elena nu m-am intalnit niciodata. Insa pe parcursul nostru, am hotarat sa dam plenitudine cuvintelor, si tot ce am facut a fost sa ne impartasim unul altuia idei. Dar gandurile ei, felul in care priveste viata, efectele actiunilor ei, o recomanda ca fiind o persoana lipsita de vanitati, cu o mare putere de sacrificiu. O fiinta care raspandeste dragoste, si care merita sa fie iubita. Motiv temeinic sa vreau sa-mi aflu identitatea alaturi de ea.
    As putea incerca s-o descriu prin circumstantele in care s-a intamplat de-a lungul vietii ei, insa am considerat totdeauna ca dragostea este demna si poate impresiona doar prin puterea sentimentelor care leaga doi oameni, nicidecum prin firea unor individualitati privite separat.
    M-a cucerit fara sa-mi fi propus sa ma las angajat in dualitate, m-a rascolit si m-a acaparat prin felul ei simplu de a da stralucire. De aceea am credinta ca atunci cand un om poate sa-ti devina muza, merita sa vrei sa imparti mult din fiinta proprie, sa lasi farame din tine in causul palmelor lui. Iata si poezia pe care a stranit-o in mine:

    Cautari neaflate
    Purtati de aleanuri intamplate-n noi in pustie,
    Captivi in idee,
    Inghiontiti de visare,
    Pasim.

    Te-ntrevad la capat de drum
    Curioasa.
    Zamislind hotare ce inca despart.
    Imaginarul mi-e ghid catre tine,
    Cand din tine alerg sa m-adap
    Dezgradit in iluzii, dezlegat in nuante.
    Esti fantezia ce-o caut,
    O forta potenta ce-n mine se zbate.
    Te caut cu murmur,
    Ecou cu palmele palnii la gura
    Si vreau sa merg si sa simt.
    Si-mi vinesa strig:
    Intinde-mi mana copila!
    Apari si-mplineste-ti conturul!
    Vino din tot ce te-nvaluie,
    Din taceri si din aburi de fum
    Si poarta-ma-n lumi ce-si dau ghes sa rasara!
    Ma-nfasoara-n descantec!
    Si du-ma!
    Cuvinte nespuse-si dea mana,
    Dantuind in priviri! Si sa ardem
    Impreuna in soapta.

    Apoi,
    Fagaduindu-mi treziri la ureche,
    Ma lasa! Acelasi.
    Ezitant in alegeri, sfasiat in raspunsuri,
    Imbatat de stradanii, imbratisat de iluzii.
    Si, fara tine, sters.

    Mi-a spus candva, intr-o doara, ca, daca ar fi posibil m-ar strange in brate si m-ar dori adulmecandu-i parul cu sete, uitand de tot ce ne inconjoara. Aceste vorbe au capatat greutate si s-au transformat intr-un imperativ, fiindu-mi motivatie sa nazuiesc si sa caut orice posibilitate pentru implinirea acelui moment si reazem sa ma aventurez in clipa.
    Apari tu, Julieta, simbol al izbanzii, al cutezantei si al invingerii oricaror piedici si te constitui in model pentru toti cei care au ales sa fie visatori. Vino, dar, si imbraca totul in vis!
    Povestea mea incearca sa se transforme in surpriza, pentru ca acolo eu pot sa culeg si sa analizez reactii. Mi-ar fi placut sa fi fost un caz disperat, sa strige dragostea in mine sufocand, insa nu avem deocamdata premise pentru asa ceva. As fi fost, poate, mai convingator, iar exemplul nostru ar fi devenit meritoriu.
    Totusi, chiar daca nu voi reusi in initiativa pe care o indrept spre tine, avand convingerea ca mai devreme sau mai tarziu ne vom intalni, ii sfatuiesc pe cei meniti sa plece si sa se bucure impreuna sa isi incarce trairile tot cu atata intensitate ca si mine si sa nu uite sa surprinda, pt ca „Atata vreme cat nu iesim din posibil, nu putem nici concepe, nici pretinde imposibilul.”

    • Dragul meu, iti multumesc pentru aceste randuri frumoase. Mi se pare ca esti foarte talentat la scris si, in mod cert, aceasta trebuie sa fie arma ta secreta. Nu cred ca exista vreo femeie care sa nu fie impresionata de sensibilitatea ta si sunt sigura ca orice Julieta se va considera norocoasa sa te aiba.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  89. draga Julieta:x Acum un an si 8 luni l-am cunoscut pe EL….un tip foarte simpatic…m-am indragostit la prima vedere…El era cu prietena in oras(Piata Sfatului)iar eu ma plimbam cu cea mai buna prietena.Dupa ceva timp…la inceperea noului an scolar l-am vazut din nou.Incepusem sa intreb prin scoala de el….in genul”auzi nu cunosti un tip brunet inalt…etc?”nestiind cum il cheama….Am incetat sa ma gandesc la el crezand ca nu e cu mine in liceu si ca nu o sa-l mai vad.Dar spre surprinderea mea l-am vazut din nou dupa 1 luna iesind din scoala(a avut practica de aceea nu l-am vazut atata timp pe la scoala).Am crezut ca innebunesc de fericire…imi venea sa sar in sus….aveam emotii peste emotii….nu stiam cum sa ma bag in vorba cu el asa ca m-am dus la un amic din liceu sa il intreb daca il cunoaste.Il cunostea.Si asa am intrat in vorba cu el….i-am cerut id si asa am inceput sa vorbim(pe mess ne ziceam deja bebe cum ne zicem si acum)….Dupa 2 zile ne-am intalnit am iesit in oras ne-am plimbat si asa a inceput relatia mea frumoasa:x….avem 1 an si 8 luni suntem fericiti si chiar nu am nevoie de altceva decat sa fim mereu impreuna….Am inceput sa vorbim chiar si de nunta….Chiar as vrea sa imi spui Julieta cum as putea tine mereu flacara dragostei aprinsa ca sa ajungem unde dorim ca uneori ne mai ciondanim si ne mai certam…..Multumesc…;;)

    • Buna Andreea, iti multumesc pentru scrisoare. Tu esti o fata norocoasa, care si-a gasit jumatatea si acum se bucura de toate aspectele unei relatii. Nici aici nu exista o reteta universala a fericirii, o combinatie magica menita sa va tina impreuna pana la adanci batraneti. Dar, din ce am aflat eu, comunicarea, sinceritatea si altruismul pot face ca lucrurile sa infloreasca de fiecare data. Sunteti tineri si aveti o viata frumoasa inainte, va doresc sa ramaneti mereu indragostiti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  90. Draga Julieta,il caut de foarte mult timp pe Romeo,dar fara succes pana acum.Am ajuns sa cred ca nici nu exista un Romeo pentru mine.Ce sfaturi ai putea sa-mi dai?Oare unde trebuie sa-l caut sau poate ar trebui sa-l astept pur si simplu fara sa fac nimic?

    • Draga Claudia, nu stiu daca exista vreo reteta pentru a-l gasi pe Romeo. Ar fi foarte bine daca as putea sa iti spun sa mergi in cutare sala de fitness, club sau terasa pentru ca acolo il vei intalni. Eu cred din toata inima in destin si cred ca daca anumite lucruri nu se intampla, este doar pentru ca nu le-a venit timpul. Si de asemenea mai cred ca trebuie sa te bucuri de viata cat de mult poti, sa iesi cu prietenii, sa vizitezi locurile pe care ti-ai dorit sa le vezi fara sa traiesti cu sentimentul ca esti intr-o permanenta asteptare. Niciodata nu stii unde sau cand ti-a fost scris sa il intalnesti pe Romeo.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  91. Draga Julieta,
    As putea spune ca pana nu de mult, nu imi mai doream mai nimic e la viata. Tot ce ma inconjura parca ma sufoca si ma intrista, nu loc de munca, nu o relatie, nimi… Eram trista si doar ce ma si operasem de fiere… pana, pana cand a reaparut un amic mai vechi care ma certat si mi-a zis ca exista mult motive pentru a trai si a crede ca se mai poate. Eu eram atat de suparata ca nici nu ascultam ce vroia sa imi zica, nu ma mai interesa absolut nimic asa cum spuneam… pana intr-o zi cand band o cafea impreuna imi zice ca o sa imi ghiceasca… zis si facut… nu-l credeam… imi zicea ca am sa cunosc un baiat la “un punct” cautamdu-mi de munca… ca este om de stat, ca nu e din localitate cu mine (Constanta) ci de uneva cu V, ca are aceleasi principii cu mine, ca e tau, berbec sau capricorn… Binenteles ca eu nu l-am crezut… credeam ca doreste doar sa ma scoata din starea aia depresiva si sa imi faca avansuri… M-am suparat si nu i-am mai vorbit, dar dupa o luna tot accesut pe internet diverse site-uri cu job-uri si deschizandu-mi si un cont pe unul din cunoscutele site-uri de matrimoniale ca sa mai socializez etc… am cunoscut un baiat…am vorbit… nu mult vreo 2 saptamani timp in car am aflat ca stiudiaza in orasul meu si e ultimul an, ca o sa lucreze la stat… Nimic din ce imi zisese amicul meu cel vechi cand mi-a ghicit in cafea nu imi mai aminteam in aceasta perioada. Iar eu am ajuns sa fac lucruri care nu imi stateau in caracter, adica la sfarsitul lunii decembrie am convenit sa facem revelionul 2010 impreuna… Nu stiu cum… simteam ca il cunosc deja… cand l-am vazut am avut o senzatie ciudata, parca se mai intamplase asta o data, parca il cunosteam deja… Stand 3 zile impreuna ne-am cunoscut mult mai bine si am constatat ca aveam caractere care se completeaza, ca aveam aceleasi idealuri… ce imi doresc eu isi doretse si el… parca stiam dinainte ce vrea sa zica, nu stiu… lucruri ciudate, mai ales ca amicul meu cel vechi imi zisese si initiala numelui lui “R”… Dupa aceste 3 zile a plecat la “scoala” si ne-am revazut la 2 zile… ma suna, se inteersa… Eu eram cam buimaca… ce se intampla?! Culmea el nu isi dorea relatie serioasa… dar, viata a luat o alta cale si acum dupa 5 luni suntem impreuna nedespartiti (ne-am mutat impreuna din prima zi cand ne-am cunoscut), am fost la el de Paste o saptamana, i-am cunsoct familia, culmea si familia lui e asemanatoare cu a mea… Totul e ok, famila lui ma place, mie imi place familia lui, familia mea il place, lui ii place familia mea. Suntem impreuna, dorim si vrem sa ne casatorim, dar mai intai dorim sa ne facem o baza… locul de munca momentan e important, eu sunt somera, poate din toamna nici somera platita, el locul de munca i se v-a dat poate imediat dupa ce termina sau din iarna-primavara, depinde de ce si cum v-a fi in tara, lucrand la stat si fiind criza nu se stie nimic sigur… Tot ce conteaza e ca ne avem unu pe celalalt si vom trece peste toate impreuna…
    Imi doersc sa ii fac o supriza placuta si poate, cine stie sa mergem imrepuna la Verona, imi doresc sa ii ofer o astfel de vacanta, merita, pentru tot ce ma face sa simt si sa ma simt…il iubesc si ma iubeste… e visul meu… facem lucruri care inainte nu l-am fi facut… e un vis…

    • ,,Tot ce conteaza e ca ne avem unul pe celalalt si vom trece peste toate impreuna…’’ sunt cele mai frumoase cuvinte. Ma bucur ca desi viata iti parea sumbra la un moment dat, s-a intamplat ceva deosebit care ti-a oferit o alta perspectiva. Ai intalnit un barbat potrivit, alaturi de el ai simtit dragostea, iar acum iti faci planuri de viitor. Acestea sunt ingredientele perfecte pentru o noua viata, una in care vei fi alaturi de Romeo al tau, la fel de indragostiti ca in prima zi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  92. Draga Julieta , povestea mea si a lui Guritza a inceput acum 2 ani si am siguranta ca e pentru toata viata!Ne iubim , ne iubim pe zi ce trece mai mult si desi e un tip mai realist si nu prea stie el cu ce se papa romantismul incearca mereu sa ma suprinda cu mici surprize . Ne sarbatorim in fiecare luna pe 15 , in fiecare luna primesc buchetul de flori si o mica atentie. Dupa 5 luni de relatie deja imi scrisese o scrisoare cu 100 de motive pentru care ma iubeste si m-a socat sa vad ca niciunul nu se repeta. Anul acesta a facut supriza suprema ,dupa ce a chibzuit si a strans banuti m-a dus in orasul unde imi doream sa ajung , respectiv in Paris si acolo , la ultimul etaj al Turnului Eiffel , in ziua cand implineam 2 ani de relatie ,m-a cerut de sotie. A fost un moment super pe care nu-l voi uita toata viata.Pot spune ca noi doi am descoperit reteta fericirii noastre impreuna si impreuna vom invinge tot.As vrea sa-l surpind si eu pe el si ma gandeam sa-l duc de ziua lui , care va fi pe 12 iunie intr-un weekend romantic peste hotare. Problema mea este alta , vremurile in care traim nu ne permit sa facem lucruri iesite de comun cum ar fi acest weekend romantic .. si am reusit sa pun deoparte ceva banuti . Ar fi suficienti cat sa facem o asemea calatorie si sa-i bucur sufletul ..insa mama trece printr-o perioada mai grea si vede acest lucru ca pe o risipa de bani ..si intr-un fel ma sfatuieste sa nu imi cheltui banutii pusi deoparte pe astfel de lucruri . Acum sunt impartita intre a-i respecta dorinta mamei (pe care o iubesc, apreciez si o ascult) si a face o surpriza iesita din comun omului pe care il iubesc si care merita .Tu ce ma sfatuiesti?

    • Draga Cristina, eu am o fire mai impulsiva si de cele mai multe ori am tendinta de a-mi asculta inima. Cele mai frumoase suprize sunt intr-adevar cele facute facute de persoana iubita. Si tocmai de aceea, nu neaparat supriza in sine este importanta, cat gestul. Faptul ca ai investit timp si daruire pentru a face ceva dragut. Din pacate, insa, mama ta are dreptate. Majoritatea trecem acum prin clipe dificile si resursele sunt mai putine, tocmai din acest motiv singura care poate lua o decizie in privinta excursiei surpriza esti tu. Eu iti doresc mult succes orice ai alege si cat mai multa dragoste alaturi de Romeo al tau.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  93. Buna Julieta! M-am decis sa va spun si povestea mea de dragoste pentru ca vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu si pe aceasta cale pentru tot ce mi-a dat. Nu sunt o persoana speciala, deosebita sau mai buna decat atii, nu sunt o vedeta, nu am foarte multi bani, nu am castigat niciodata nimic, sunt o femeie normala, cu o viata destul de banala si totusi ma consider una dintre cele mai norocoase persoane de pe acest pamant. Gandul acesta ma intampina in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma adoarme seara. De ce … nimic mai simplu, am o familie! “Suna a cliseu” … nu conteaza pentru ca asa simt eu, “au si altii” … le doresc sa-si dea seama si ei cat sunt de norocosi si sa nu uite niciodata care sunt adevaratele valori ale vietii. Familia mea este cel mai de pret lucru din viata mea si orice probleme as avea (crede-ma, am avut parte de multe greutati la cei aproape 33 de ani pe care ii am), sunt fericita pentru ca nu numai ca am trait si traiesc dragostea adevarata, dar am avut norocul sa ma implinesc si ca femeie, dand nastere la doi copii minunati (am un baietel de 5 ani si o fetita de 2 ani si jumatate).
    Ok, si acum, in special pentru cei care nu cred in destin, am o poveste de dragoste cu un baiat, o fata, cel mai loial si ascultator ciobanesc german de pe planeta si o frumusete de schnauzer urias negru.
    Doua persoane simple care-si traiau viata de zi cu zi si nici nu si-au dat seama ca in jurul lor fortele naturii unelteau ca ei sa ajunga sa se intalneasca, dar nu oricand, ci in locul si momentul perfect, atunci cand amandoi vor fi pregatiti. Chiar daca nu va vine sa credeti, asa s-a intamplat, dintr-odata am inceput sa fac lucruri pe care in mod normal nu le-as fi facut. Intotdeauna am iubit animalele, dar stand la bloc, parintii mei nu au vrut san ne luam un caine. Intr-o zi o colega imi povestea ca peste cateva zile cainele ei va face pui si mi-a aratat o poza cu schnauzerul ei, nu stiu ce m-a apucat dar din clipa in care am vazut-o pe Dodi, am stiut ca un puiut de-al ei va fi al meu. Peste cateva saptamani, la varsta de 20 de ani, stand tot la bloc cu parintii, am aparut acasa cu Joy, un puiut de schnauzer urias negru de 6 saptamani. Pe atunci nu mi-am dat seama ce nume potrivit i-am ales pentru ca ea nu a adus doar fericirea in viata mea (fiind cea mai buna prietena pe care am avut-o vreodata), ci si iubirea. Cand bunica mea a venit cu propunerea sa stau 3 luni in apartamentul ei, sa nu fie gol pana il viziteaza pe unchiul meu in Austria, bineinteles ca am spus da si de aici a inceput totul. Mutandu-ma acolo, a trebuit sa caut alt loc unde sa-mi plimb cainele si am gasit un loc superb cu aer curat, dealuri, iarba verde si brazi, unde-si plimbau cainii mai toti oamenii din acest cartier, la marginea orasului. Se pare ca acesta era locul potrivit, iar momentul potrivit s-a ivit intr-o dupamasa de vara, era foarte cald, ne-am asezat pe iarba la umbra unui brad si ii pieptanam parul lui Joy, cand am observat din departare venind pe carare un baiat cu un ciobanesc german. Mi-au sarit in ochi pentru ca acest caine se misca foarte ciudat dintr-o parte in alta, facand un semicerc in spatele baiatului, parca protejandu-l (a facut asta inca multi ani buni dupa aceea in spatele nostru cand ne plimbam imbratisati prin padure). I-am urmarit pana au ajuns langa noi, m-au impresionat la prima vedere ochii lui albastri, iar el mi-a zambit de parca m-ar fi cunoscut, apoi au disparut printre brazi. Peste cateva minute (aprox. 2) am pornit spre casa, in directia opusa decat baiatul si la nici jumatate din drum observ cu mirare ca iar vin spre mine. Nu mi-a venit sa cred, dar apoi mi-a explicat ca i-a placut asa de tare de mine ca a coborat pe o carare paralela cu cea pe care eram eu, a fugit in directia in care mergeam eu, apoi a urcat pe cararea mea si a pornit spre mine din nou, ca sa ne mai intalnim o data. “Dragoste la prima vedere?”, cum altfel poti sa-i spui, cand te apuca nebunia si intalnind o persoana despre care nu stii absolut nimic, incepi sa vorbesti cu aceasta si pur si simplu uiti de tot si de toate si nu te mai opresti decat seara pe la 11, dar nu inainte sa-i promiti ca veti continua a doua zi. Si de atunci nu ne-am mai oprit …
    Ce sa va mai spun, sirul intamplarilor ciudate a continuat, de exemplu, de craciun ne-am hotarat amandoi (fara sa stim nici unul ce vrea sa faca celalalt), sa ne surprindem cu telefoane mobile, si culmea culmilor ne-am intalnit in aceeasi zi, in acelas magazin, la aceeasi ora dintr-un oras mare, cum este al nostru, asa lucreaza destinul. Sa nu mai vorbesc de faptul ca am aflat cu uimire ca am fost 4 ani in aceeasi scoala si nu ne-am intalnit niciodata, nu era momentul potrivit.
    Acum, dupa 6 ani de curtat, 7 ani de casatorie, 2 copii superbi, din pacate fara cainii nostri (au plecat dintre noi), suntem tot impreuna la bine si la greu, iar aceea sclipire din ochii nostri care ne-a unit din prima clipa in care ne-am vazut, inca nu a disparut, mai mult decat atat, am ajuns sa ne intelegem din priviri si sa ne terminam propozitiile unul celuilalt.
    Intrebarea mea pentru tine, draga mea Julieta, este daca exista mai mare noroc in viata decat sa ti se intample asa ceva?

    • Sunt convinsa ca nu! Este incredibil cum destinul a facut ca voi doi sa va intalniti, mai ales ca ati fost colegi patru ani si nu v-ati remarcat niciodata. Ai toate motivele sa te consideri o femeie implinita si norocoasa, povestea ta este una dintre cele mai frumoase pe care le-am auzit vreodata. Ma impresioneaza sa vad cat de mult apreciezi toate lucrurile care ti s-au intamplat, uneori mi se pare ca multi oameni au tendinta sa uite cat sunt de norocosi si nu mai reusesc sa se mai bucure de viata asa cum o faci tu. Tu chiar l-ai gasit pe Romeo si va doresc sa va iubiti in continuare la fel de mult ca in prima zi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si iti doresc sa ai o viata plina de fericire, iubire si sanatate alaturi de perechea ta.
        Cu drag,
        Gabi

  94. Draga Julieta…

    Ma bucur ca am ocazia sa dezvalui poavestea mea d iubire cuiva…ma numesc lavinia si am 20 de ani…traiesc o frumoasa poveste de iubire d 2 ani d zile,dar parca ar fi din totdeauna!!!noi ne-am cunoscut cam asa…prima data ne-am auzit la telefon…eu eram in spital si el m-am sunat prin intermediul unui fost prieten comun:D…a fost o conorbire normala ca dintre doi necunoscuti!Dupa 2 3 saptamani ne-am intalnit la discoteca si asa ne-am cunoscut live..a fost dragoste la prima vedre din amblele parti.de atunci pot sa spun ca viata mea s-a schimbat complet.dar cel mai trist lucru a fost ca eu imediat dupa 2 sapt am plecat in strainatate pentru 2 luni d zile!mi-a fost foarte greu pt ca noi nu ne cunosteam asa de bine si mi-a fost foarte greu sa tin o relatie la distanta!dar Dumnezue a fost cu noi si ne-a tinut mereu aproape,asa cum suntem si astazi!am trezut si noi prin momente mai grele ca in fiecare cuplu…nu am putut sa facem relatia noastra publica pt ca parintii mei nu imi dadeau voie sa am prieten,pt ei prima prioritate era scoala!timp de 6 luni de zile ne intalneam pe ascuns si riscam de fiecare data cand ne vedeam.credeam ca el nu va ai putea rezista asa,fiind cu 4 ani mai mare decat mine,credeam ca el vrea sa fie mai liber.dar nu a fost asa,m-a inteles inca d la inceput si m-am sustinut tot timpul.si uite asa am reusit sa avem o relatie publica pana la urma..o relatie extrem de unita si fericita.tot ce imi doresc este ca Dumnezeu sa fie alaturi de noi mereu si sa ne indrume pe drumul cel bun mereu impreuna.vreau sa-ti spun ca sunt foarte fericita ca iubesc si ca sunt iubita!El este ,,Romeo” al meu si va fi mereu in inima mea!Multumesc

    • Draga Adina, iti multumesc ca mi-ai impartasit povestea ta frumoasa de dragoste. Se pare ca in ciuda distantei si a obstacolelor pe care le-ati intalnit, voi doi sunteti niste invingatori. Ati construit o relatie puternica, iar eu va doresc sa ramaneti asa pentru toata viata si sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  95. Draga Julieta…Ma numesc Gabriela si sunt din Bucuresti……as vrea sa iti spun si tie cum este povestea mea de dragoste care dureaza de 4 ani…Ne-am cunoscut cand am inceput primu an de liceu….el era cu o colega de la mine din clasa dar se certau mereu si se intelegea mai bine cu mine decat cu ea.Mi-a placut de el de la inceput.Am fost amandoi atrasi fizic la inceput unul de altul……dupa ce s-a despartit de colega mea, in luna mai pe 22 era campionat la fotbal intre clase si pana sa plece la campionat m-a intrebat daca vreau sa ies mai tarziu pe afara si i-am spus ca ies….ne-am intalnit dupa 2 ore si am iesit sa ne plimbam, am inceput sa vorbim de una de alta si dintr-o data s-a apropiat de mine si m-a sarutat.De atunci suntem impreuna de 4 ani si am trecut prin foarte multe obstacole, multi au intrevenit intre noi sa ne desparta dar nu au reusit,parintii mei nu l-au vrut la inceput….abea dupa 2 ani jumate au inceput sa se impace cu ideea ca sunt cu el.Acum nimic nu ne mai sta in cale sa fim fericiti avem planuri de viitor si speram sa se si implineasca.Ne dorim foarte mult sa mergem in Verona, Venetia sau alte tari doar noi doi.

    Ce-ti mai pot spune?!Asta este povestea mea de dragoste….

    • Gabriela,
      Daca tot ati trecut prin atatea obstacole impreuna poate era bine sa treci un pic si peste harta lumii. Doar asa…ca sa afli si tu ca Verona si Venetia nu sunt tari, ci orase.

      Succesuri!

    • Buna Gabriela, ma bucur ca totul s-a terminat cu bine si acum traiesti o poveste frumoasa de dragoste. Sunt sigura ca toate momentele dificile pe care le-ati depasit impreuna nu au facut altceva decat sa va apropie si va doresc sa ramaneti asa pentru toata viata.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  96. Draga Julieta,ma numesc Anne si am 17.Sunt indragostita de un baiat din clasa a 5.El este coleg cu mine.Uneori imi da impresia ca ma place,dar alteori nu.Imi zambeste,se uita tot timpul la mine,dar eu cred ca inca mai este indragostit de fosta care acum vrea sa se impace cu el.As vrea sa-l uit dar nu pot,si nici nu stiu daca vreau sa-l uit!Te rog mult da-mi niste sfaturi!

    • Draga Anne, multumesc pentru scrisoare. Am inteles ca tu ai 17 ani si esti indragostita de un baiat mult mai mic decat tine. Din pacate aceste povesti nu sunt prea bine percepute de societate si mai mult de atat, diferenta de varsta dintre voi va aduce multe momente dificile. Tu esti deja pe drumul spre maturitate in timp ce el este inca un copil. Poate ca ar fi mai bine sa iesi in oras cu prieteni de varsta ta si cu siguranta vei intalni un baiat care sa devina Romeo al tau.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  97. Draga Julieta,
    sunt indragostita de un baiat care este cu mine in clasa!il vad zilnic!lui i-a placut de o fata care este tot colega noastra,iar acum el zice ca nu ii mai place de ea si am auzit ca ii place de mine,dar acum colega respectiva a inceput sa il placa pe baiatul respectic.mereu se duce la el la banca mereu sta cu el cum pot sa il uit?

    • Draga Ana, tu te bucuri acum de cele mai dragute clipe, primele scantei de dragoste. Insa nu reusesc sa inteleg ceva: daca tu esti indragostita de colegul tau si stii din surse sigure ca si el te place … de ce vrei sa il uiti?

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  98. Draga Julieta, numele meu este Alexandra, am 19 ani si vreau sa ti spun in detaliu marea mea poveste de dragoste. De 2 ani si jumatate sunt cu un baiat pe care il iubesc si ma iubeste foarte mult. Relatia noastra a intalnit foarte multe obstacole dar pana a ajunge la el sa incep cu inceputu’… cum ne am cunoscut…amandoi eram in acelasi liceu el in clasa a 9a iar eu a 10a…prima data l am vazut la Balul Bobocilor si de atunci ma gandeam in continuu la el…mereu knd il vedeam prin liceu simtem mii de fluturi in stomac, pana am inceput sa vorbim…incepuse sa ma invite in oras, batea diferite apropouri de noi doi dar, niciodata nu il luam in seama credeam ca doar vrea sa rada de mine plus ca aveam si o problema in familie(mama mea abia descoperise ca este blonava de leucemie…:( )nu doream ca eu sa ies sa ma distrez si pe ea sa o las singura… La un moment dat el se plictisise sa ma tot invite, sa vorbeasca cu mine si chiar eram foarte dezamagit (mai mult de viata)…Cand mama mea, la nici un an dupa ce aflase de boala a decedat (aqm 3 ani) am zis k poate atunci imi pot da o sansa…viata mergea inainte iar ceea ce mi se intamplase parca imi daduse curaj sa ma gandesc la o viitoare relatie cu el…NU stiam cum sa ma bag in seama cu el, cum sa l fac sa ma invite iar in oras, etc… Am rugat o colega, care stia ceea ce simt eu pentru el, sa-i vorbeasca…aceasta i a spus ca mi place foarte tare de el doar ca nu am indraznit sa i spun…i a povestit si de mama si ca mai mult de aceea nu doream sa ies etc…In urmatoarea zi la scoala (planificasera ei, ca el sa ma ia prin surprindere si sa ne intalnim “intamplator”) am mers undeva mai retars am vorbit putin iar apoi, pentru prima oara m a sarutat…eram in al 9-lea cer, simteam ca visez…fusese cea mai fericita zi de pana atunci…el,dragostea lui m a ajutat tare mult sa trec peste aceea tragedie…au urmat zile minunate alaturi de el pana in vacanta de vara trecuta cand relatia parca se racise putin, simteam ca este ceva cu el…eu simteam ca l iubesc la fel de mult dar parca la el nu mai simteam asta…am crezut ca mai este alticineva in viata lui…tragand aceea concluzie gresita, dintr o mare prostie si inconstoienta l am inselat eu…eram disperata si dezamagita ca el imi face una ca asta, cand ii ziceam ca e ceva cu el tot timpu se enerva, tipa si se comporta ciudat…l am inselat 2 saptamani (respectivu’ tine foarte mult la mine si practic ma refugiam in bratele sale…mereu knd eram cu el nu mi pasa ca l ranesc sau nu dar ii vorbeam si ma plangeam de fiecare data de ceea ce imi zice,face adevarata mea iubire) dupa care am zis ca mai bine lasa ca nu sunt oricine si ca n are rost sa i fac una ca asta…[toate acestea s au intamplat la tara… eram aproape, ne desparteau doar cativa kilometrii] Intamplator el aflase de la o “prietena” ca l am inselat, nu a vrut sa mi spuna timp de 2 saptamani…iar, pe 13 Septembrie 2009 seara, ma intorceam din provoncie…ma suna si imi zice…absolut tot de respectivu…eu negam,eram disperata nu stiam ce sa fac…pana la urma i am zis adevarul…i am explicat si motivele…el mi a jurat in momentul ala (pe ceva sfant) ca nu ma inselase, ca nu facuse nimic rau…urmatoare zi…inceput de an am mers la liceu (eu absolvisem in vara anului respectiv, el mai avea un an…am incercat pe cat posibil sa l evit, nu puteam sa l privesc, n aveam puterea nici sa ma uit dupa el atat de rusinata de faptele mele eram…M am intalnit cu mama lui in ziua respectiva (eram in relatii foarte bune) pentru a-i povestii tot…aceasta m a incurajat, mi a zis ca nu i nimic grav, ca au fost doar niste saruturi(chiar nu a fost ceva mai mult), ca v-a vorbii ea cu el… Am mers la el acasa…si am incercat sa i vorbesc , nu a vrut sa ma asculte ma simteam foarte rau nu ma puteam tine pe picioare…cand m a vazut cum arat mi a zis “spune-mi de ce ai facut-o”…i am explikt…apoi am plecat…mergeam pe strada si imi veanea sa fac orice numai sa nu mai traiesc…nu stiu cum am ajuns acasa…dupa cateva zile ne am impacat(nu m a iertat doar a vrut sa mai imi dea o sansa) era foarte dezamagit de mine, nu se astepta…nu mai era relatia aceea aprinsa, minunata totu se rupsese…simteam ca sta cu mine doar din mila, de frica sa nu fac vreo prostie… .Dupa ceva luni a vrut s-o terminam, mi a zis ca nu poate sa treaca peste, ca este ranit si ca nu mai poate sa tina la mine…ca nu merit sa sufar atat, ca e mai bine pentru mine…i am spus sa se mai gandeasca, sa nu faca asta…dar in zadar…ne am despartit (Decembrie 2009)…am mers la tara…cel cu care il inselasem ma mai cauta…nu am vrut sa mai vorbesc deloc cu el, am incercat sa l evit…nu ma interesa cum nici nu m a interesat vreodata…In timpul acesta mai vorbeam cu “bebe”…el zicea ca ne intelegem mai bine ca amici…dar eu nu simteam asta imi era tare dor de el…sincer incercasem de multe ori sa mi iau viata….nu mai suportam sa continui fara el…eram constienta de gresala dar park totusi era prea multa suferinta…Pana cand, de Revelion (cand eu am revenit in Bucuresti ca stabilisem sa l facem impreuna…asa ca amici) aflu ca el avea o relatie de o saptamana cu o fata din liceu…simteam ca totu se prabuseste in jurul meu…nu mai aveam nici o speranta….mi a spsus-o chiar el…statea cu ea doar asa de plictiseala…dar logik ca nu simtea nimic…si chiar asa era pentru ca imi dadeam seama din privirea lui ca tot la mine tine…dar totusi… De pe 31 decembrie pana pe 2 ianuarie am stat impreuna si zi si noapte…da, ne impacase…imi mai daduse o sansa…eram asa fericita incat nu mi pasa ca el e inca cu respectiva…eram impreuna in “secret”(bine stiau doar prietenii cu care petrecusem de Revelion…), asteptam sa gaseasca motiv pentru a se despartii de ea…am stat 2 saptamani asa…dar nu mi pasa stiam ca tot pe mine ma iubeste… Acum,dupa 6 luni de la acele incidente neplacute pot spune ca ne intelegem parca mai bine ca la inceput…ne iubim poate chiar mai mult si sper sa fie asa pentru totdeauna!!!😡

    • imi cer scuze dak mai sunt greseli in expunere dar, avand in vedre ora la care am scris o sper sa ma intelegeti… ms:*

    • Buna Alexandra, ma bucur ca povestea ta s-a terminat totusi cu bine. Ni se intampla tuturor sa gresim si celor mai norocosi dintre noi ni se intampla invatam din greseli. Iubitul tau ti-a oferit inca o sansa pentru ca in mod evident tine la tine, acum depinde foarte mult de tine sa il pastrezi. Si sper din toata inima ca ai exagerat in pasajul in care ai scris ca ai incercat sa-ti iei viata. Niciodata nu trebuie sa iti permiti sa gandesti asa, viata te incearca uneori dar tot ea poate fi si foarte frumoasa. Si avand in vedere ca nu avem decat una … eu zic ca merita sa o traim pana la capat.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Da…acum am grija la tot ceea ce fac, nu vreau sa i mai gresesc…si kiar nu am exagerat deloc…in mom alea eram disperata si nu ma mai interesa nimic!!! te pup

  99. Draga mea “JULIETA”….cu toate k imi doresc sa iti sp mai mult Dana

    Povestea mea e una atat de complicata din aceasta privinta am sa incerc un sfat si de la tine,e o poveste pe care nu am curajul sa o sp.o stie doar o pritena de a mea foarte buna,care nu m-a sfatuit in bunul meu plac…imi doresc foarte mult sa imi citesti randurile,nu mai sunt o pustoaica si nici nu vreau sa crezi k sunt o imatura,o sa iti povestesc in cel mai scurt mod ca sa ma poti intelege cat mai bine,sunt cu cineva de 1 an si jumatate cu toate k imi doresc sa se termine relatia tota lumea din jur ma preseaza sa continui si crede k persoana de e acum langa mine e cea mai potrivita,nu mai am puterea de a merge mai departe el e la facultate mult mai departe dect a mea,deci nu e in permanenta langa mine si poate atunci cand am nevoie cel mai mult de el,chiar daca nu il iubesc cu advevarat si eu sunt constienta k el daca ar fi langa mine mi-ar face bine….numai k problema e alta sunt inebuneste indragostita de o persoana care e la vro 1000 de km de mine,e mult mai invarsta cu vro 9 ani si toata lumea se opune acestui fapt,nu sunt sigura dar cred k si el ma iubeste pt k sunt niste sentimente interioare care ne atrag si care ne face sa ne aruncam unul in bratele celuilalt fara sa ne gandim la consecinte…apoi fugim unul de altul el pleaca si eu imi gasesc refugiul in persoana cu care sunt momentan….ma inebuneste iubirea asta de o port unui om care e atat de departe de mine si cu care vb rar,dar atunci cand vb mi se umple suftetul pt fiecare secunda in care am oftat…drumurile noaste sunt atat de paralele stiu si sunt constenta de faptul k niciodata noi doi nu vom fi impreuna cu adevarat si doar k o sa ne omoram dorul si iubirea si toata suferinta in niste clipe poate la un an ….nu ma pot intelege de ce…da-mi un sfat si sp cum e mai bine…ce pot face cu viata mea de aici inainte…cum sa ii fac pe cei din jurul meu sa ma inteleaga k nu mai vreau sa continui o relatie care merge mai departe doar de gura lor si doar k a aparut obisnuinat asta nenorocita care te apasa si la durerea mare crezi k chiar e potrivita langa tine…nu mai vreau sa traiesc intr-o viata atat de aiurea….sunt sigura k nu sunt doar eu omul care trece printr-o asemenea poveste…numai k vreau sa ma faci sa inteleg ce ar fi mai bine pt un om ca mine care iubeste nebuneste,mai mult decat orice pe lumea,decat viata,un om care e atat de departe de ea si care palpabil nu ii face nici un bine in afara faptului k e atat cat poate langa mine si k e constient k nu se poate nimik intre noi…si spre surprinderea mea imi face mai mult bine dect omul care e mult mai mult timp si la probleme langa ea….si care e impreuna cu un om pt care nu simte dect afectiune si obisnuinta ___Sp ce e mai bine pt mine te rog!!!!

    • dar la noua d ce nu ne raspunzi???????????????????????

    • Draga Eliza, am citit cu mare atentie scrisoarea ta. Inteleg ca situatia in care esti te intristeaza foarte mult, dar din pacate eu nu pot sa iti spun ce cale sa alegi. Raspunsul la toate framantarile tale se afla chiar in tine, tu stii cel mai bine cum decurg viata ta si relatia ta actuala. Stiu ca de cele mai multe ori familia si prietenii au o influenta foarte mare asupra deciziilor noastre, dar ca sa afli raspunsul la intrebarea ta va trebui sa te detasezi putin si sa incerci sa analizezi lucrurile la rece. Imi doresc sa te ajut, dar raspunsurile pe care le cauti, numai tu ti le poti da.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  100. Dragă Julieta,

    Nici măcar nu ştiu cu ce să încep. Aş începe prin a-ţi spune că eu nu trăiesc momentan nici o poveste de dragoste. Dar aş minţi prin aceasta. Eu zilnic trăiesc o poveste de dragoste. Numai că…singură. Şi cu visele. Acestea îmi alimentează inima. Aştept. Ce aştept? Acel ceva. Acel ceva care va apărea brusc în viaţa mea şi-mi va cuceri inima dintr-o singură privire. Sunt o absolutistă. Vreau totul sau nimic. Şi asta uneori mă poate duce pe drumul pierzării. Tu trebuie să ştii ce înseamnă dragostea adevărată. Ai trăit-o. Înţelegi de ce nu pot accepta orice dragoste ieftină şi comercială nu? Tu ar trebuit să mă sprijini. Să mă înţelegi. Dintre toţi, tu ar trebui să fii suportul meu.
    Nu sunt neapărat o visătoare. Dar ştiu ce vreau. Vreau o poveste de dragoste veritabilă. Lucruri trecătoare am trăit. Vreau… vreau acel lucru care să-mi aducă sclipiri în ochi, fluturaşi în stomac şi zâmbetul pe faţă. Mereu. Zilnic mă hrănesc din aşteptarea clipelor ce or să vină. Asta e povestea mea de dragoste. O poveste…care a început odată cu îndrăzneala de a visa şi se va termina odată cu NOI.

    A ta,

    Alina Ilioi

    • Stiu exact ce vrei sa spui. Si eu am crezut in … TOT. Imi doream totul sau nimic si intr-o zi am fost suficient de norocoasa si dorinta mea s-a indeplinit. Toata viata am tanjit dupa acel sentiment pur si ametitor, cand simti ca intreaga lume este la picioarele tale si, fara sa o stii, devii mai bun si mai frumos. Viseaza, simti, traieste si da-ti sansa de a iubi cu adevarat.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  101. Draga”Julieta”,

    Numele meu este Cristina si am 18 ani,povestea mea de dragoste a inceput acum 3 luni,nu stiu dak o pot numi o “poveste de dragoste” inca ,deoarece nu a trecut mult timp.Ne`am cunoscut in septembrie 2009 cand eu m`am tresnferat intr`o alta clasa si am devenit colegi,totul a decurs normal ne comportam ca doi colegi nici nu ma gandeam ca ar putea iesi o “relatie”vreodata.In martie 2010 ne`am intalnit la o petrece totul a fost bine si frumos,dar am observat anumite schimbari la el,era mai tandru,vorbeam mai mult,dupa cateva zile mi`a sp daca as vrea o relatie cu el,am acceptat desi nu simteam absolut nimic.Desi ma intreba daca am eu simt ceva pentru el eu niciodata nu am mintit cand i`am sp ca nu simt nimic,timp de 2 luni eram mai rece nu el nu vroiam sa i arat ca tin si simt ceva pentru el,deaorece am suferit in din cauza acestui lucru(o veche relatie cu un baiat,profitam de fiecare moment a sa ii arat cat tin la el si am ‘”sfarsit prin a fi inselata).Dar nici nu mi`am dat ca aceasta “raceala”va determina sfarsitul relatiei,in momentul in care el nu mi`a mai dat nici un semn si mi`a ca totul sa terminat am simtit ca cerul de “prebuseste”peste mine,si am incercat sa il intreb de ce? si ce as putea face ca sa ne impacam?…M`am agatat de un fir de “ata”pentru a salva relatia si am reusit dupa o saptamana de “confesiuni”sa ne impacam,acum suntem din nou impreuna totul este bine si frumos,dar nu suntem din acelasi oras,si imi este teama ca totul sar termina din “vina” vacantei de vara.ce ma`ti sfatui sa fac?…il iubesc si nu vreau sa il pierd:(….Multumesc!..o seara buna:).

    • Buna Cristina, iti multumesc pentru scrisoare. Cred ca oricaruia dintre noi i s-a intamplat macar o data in viata sa isi ascunda sentimentele intr-o relatie. De teama sau tocmai pentru ca am mai fost raniti si vrem cu orice pret sa ne protejam. Insa, de aceasta data, tu ti-ai negat sentimentele si ele au iesit la suprafata exact cand te asteptai mai putin. Ai facut foarte bine ca ai vorbit cu iubitul tau, sinceritatea este cel mai important aspect intr-o relatie si legat de vacanta de vara, eu cred ca ar trebui sa faci exact acelasi lucru. Fii deschisa, vorbeste cu el, impartaseste-i temerea ta si vezi ce parere are. Cine stie, poate veti reusi sa va faceti planuri impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  102. Buna Julieta! Poi…eu pot spune ca nu am nicio problema,ci doar o poveste frumoasa.Nu stiu cum sa incep,era o zi de vineri,venisem de la scoala,deschid calculatorul,intru pe mes…in fine trece ceva timp si intra pe mine un baiat,am facut cunostinta,se numea Cristi,era din Buzau (eu din Braila,relativ mica distanta),am vorbit pe mess,apoi dintr-o gluma mi-a cerut numarul de telefon,i l-am dat.Acesta a fost inceputul…mai tarziu a evoluat relatia noastra de prietenie,deja incepusem sa vorbim mai des la telefon,pe mess,si intr-o seara,vorbind la telefon,fosrte serios mi-a zis:”Uite,iti fac o promisiune,dupa ce dau de carnetul de soferi vin la Braila”!,eu prima data am crezut ca glumeste,pentru ca el avea 18 ani,eu 17,adica nu credeam ca va lua totul ata de serios incat sa parcurca 100 si ceva de km,doar ca sa ma vada pe mine.Dupa o perioada a dat si de carnetul de soferi,l-a luat si vorbind la telefon mi-a zis :”Iubita pe 29 noiembrie ma primestila Braila?”,va dati seama ca eu am ramas incremenita langa telefon,am crezut ca glumeste,nu stiam cum sa reactionez,si ma bucuram ca un copil,am mai asteptat aproape 2 saptamani pana a venit la mine,si in ziua de 29 noiembrie aveam niste emotii cumplite,pentru ca totusi vorbeam de 4 luni,dar nu ne vazusem niciodata,si poate va pare ciudat dar chiar ajunsesem sa tinem unul la altul,in fine a venit la mine cu trenul,pentru ca luase permisul de curand iar parintii lui nu l-au lasat sa plece singur atatia km,si i-am zis ca il astept in gara,l-am asteptat,tremuram toata,pentru ca tot timpul drumului noi am vorbit la telefon si ma simteam foarte ciudat,eram entuziasmata,nerabdatoare,nici eu nu ma recunosteam,si in cele din urma ne-am cunoscut,si cu mari emotii ne-am luat prima data de mana,si a fost o atractie intre noi de la inceput,apoi ne-am plimbat un pic prin oras si el a trebuit sa plece acasa,sincer in momentul in care s-a urcat in tren si a plecat am crezut ca nu se va mai intoarce niciodata,dar am continuat sa vorbim din ce in ce mai mult,si el a mai facut cateva vizite la Braila,le-am spus si eu parintilor mei de el,dar nu modul in care ne-am cunoscut,pentru ca uneori daca spui unei persoana ca iubesti la distanta nu-ti da nicio sansa,dar noi suntem imprena de 10 luni,si au fost momente grele,mai ales de sarbatori,cnd nu am putut fi impreuna,dar am trecut peste,ne-am facut curaj sa vorbesc eu mai intai cu parintii mei sa le explic situatia,si chiar acum de Paste l-am si prezentat alor mei,am fost si eu la Buzau,i-am cunoscut si eu parintii lui,insa…acum e un pic mai greu,pentru ca imi e din ce in ce mai greu fara el,si uneori cand vorbim la telefon,sau pe mess imi vine asa sa plang,dar incerc sa ma controlez,si cateodata il mai supar si pe el,si aici chiar as avea nevoie de un sfat,sa stiu cum sa ducem relatia asta mai departe,pentru ca un singur lucru stiu sigur ca ne iubim enorm de mult,si sacrificiile care le-am facut unul pentru celalalt ne-au ajutat sa ne demonstram asta,si am invatat ca distanta nu reprezinta un obstacol in calea iubirii,si pentru celelalte cupluri care se iubesc si apar unele impedimente in calea vostra nu le lasa-ti sa distruga ceva la care pui mult suflet si mai ales mulat dragoste.Multumesc

    • Draga mea, tu dai dovada de mult curaj. Dragostea v-a gasit intamplator si, din cate imi povestesti, nu este deloc simplu pentru voi. Insa, cred ca relatia voastra este foarte serioasa din moment ce v-ati prezentat parintilor. Daca voi credeti amandoi la fel de puternic in sentimentele voastre, eu cred ca va asteapta numai lucruri bune. Te admir sincer pentru taria de a nu lasa nimic sa stea in calea iubirii tale si va doresc o viata frumoasa impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  103. Draga Julieta,

    De ceva vreme traiesc o poveste minunata de dragoste. Totul a inceput dintr-o joaca. Mai bine zis dintr-o poza facuta de “Romeo” al meu. Dupa ce a facu poza, mai multi prieteni de-ai lui l-au intrebat cine e fata din poza (adik eu) s el a spus k este iubita lui. Atunci toti prietenii lui au vrut sa ma cunoasca si el m-a rugat sa merg cu el a un suc si sa ma prefac ca sunt iubita lui. Am fost de acord pentru ca mi-a placut de el. Cand ne-am intalnit a trebuit sa ne prefacem, asa cum stabilisem si cand ne-am sartat prima oara mi-a spus ca ii place la nebunie sa se prefaca asa. Si de atunci formam un cuplu minunat.

    • Buna Bianca, iti multumesc ca m-ai facut sa zambesc. Este minunat sa vad cum o joaca s-a transformat intr-o adevarata poveste de dragoste si cred ca sunteti doi tineri foarte norocosi. Eu va doresc sa va bucurati din toata inima de clipele petrecute impreuna si sper sa ramaneti indragostiti pentru totdeauna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  104. draga Julieta,o sa incep povestea mea de dragoste…!Ne-am cunoscut in urma cu 2 ani si 10 luni in Spania,era vara si tocmai ce ajunsesem aici o noua viata.Dupa 2saptamani ce ne-am cunoscut ne tineam de mana,o saptamana mai tarziu era ziua lui de nastere si eram foarte emotionata parca il cunosteam de o viata,au trecut luni in care ne-am cunoscut mai bine,el inca mai avea o iubita in tara,dar nu ma interesat si am luptat pentru el ceva imi spunea in sufletul meu sa lupt pt el.Am scapat si de foste iubite,mici minciuni..au urmat altele..!Dupa un an a trebuit sa plece in tara sa isi scoata carnetul de conducere era prima oara cand eram departe unul de celalalt,dar am continuat sa vorbim in fiecare zi la telefon sau pe internet.De majoratul lui nu am putut fi alaturi,dar am trecut si peste asta.In septembrie 2008 eram din nou impreuna in Spania totul bine si frumos pana cand in noiembrie s-a hotarat sa se intoarca in tara sa isi termine liceul..:(..pana in prezent este tot acolo,adica suntem la 3000 de km departare o inima de alta care se iubesc,care comunica in fiecare zi.Asta de aproximativ 2 ani de zile…Sunt mandra sa spun si am incredere in dragostea noastra ca Ne Iubim:D!chiar daca suntem departe..!Asteptam sa ne terminam liceele…eu vreau sa ma intorc in tara pentru el..el vrea sa dea la Academia de Politie sa avem un viitor cat de cat si o meserie buna.Cateodata ne este greu si ne mai ciondanim,dar e frumos:D,ne dam seama ca este stresul..Atunci cand suntem impreuna este totul prea frumos si intodeauna profitam vacantele de o saptamana cand vina in SPania sa ne dovedim cat de mult de iubim.Totul consista in dorinta de a iti dori foarte mult o viata fericita alaturi de persoana iubita si noi 2 ne dorim asta foarte mult si abea asteptam sa prindem nunta de aur:D!
    …:)

    • Imi place sa vad o fata atat de hotarata cum esti tu. Crezi in dragostea ta si chiar daca iubitul tau este foarte departe, tu esti dispusa sa il astepti. Aproape ca a trecut ce era mai greu si dupa doi ani de asteptare va urma o perioada frumoasa in care va veti bucura unul de celalalt si veti recupera toate zilele in care nu v-ati vazut. Ai mare dreptate cand spui ca este esential sa iti doresti o viata alaturi de persoana iubita, iar eu va urez de pe acum o nunta de aur fericita.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  105. e o poveste de dragoste a unei alte persoane …o colega de serviciu …dar daca as putea castiga un premiu mi-ar placea sa fie pt ea!

    iata titlul unei scrisori scrise de ea si o imaginatie super :
    “multe raspunsuri si intrebari fara raspuns”.
    ce urmeaza e creatia ei. am ramas surprins!
    ce a simtit ea chiar e dragoste!

    Ilie ..de foarte mult timp as fi vrut sa iti spun multe…… niciodata dar niciodata nu ai avut timp pentru a te intreba si pentru a raspunde……mereu ai spus ca de ce imi complic viata…… cu attaea mii de intrebari……..acu daca stau si ma gandesc la rece ..daca stiam de atunci raspunsurile nu se ajungea aici!!!!!! Dar…… mereu am considerat ca nu am nici un drept sa te condamn pentru acest lucru……. avand in vedere situatia mea…. De femeie casatorita……..

    As fi vrut tare mult sa stiu raspunsurile la intrebarile pe care am vazut ca ti/au trecut prin minte…..ca de ex :

    smecherie: unde ar trebui sa te clasez pe tine ce rol ai tu in viata mea?

    Raspunsu tau……

    smecherie: cine esti tu ?

    Raspunsu tau……

    smecherie: ce vrei de la viata mea ?

    Raspunsu meu:…..

    De la viata ta …as fi vrut…. Multe ilie …. Pentru ca ..dupa cum ti/am mai spus de fff multe ori mi/ai schimbat viata…… m/am gandit ca din moment ce tu te comporti asa cu mine si tu simti la fel….. de aceea am asteptat raspunsuri la intrebarile mele dar din pacate tu ai considerat ca e mai bine ca eu sa cred ce vreau si tu sa faci ce vrei……

    smecherie: ce insemni tu ptr mine ?

    Raspunsu tau……

    smecherie: ce crezi ca este intre noi?

    In momentu de fata nu mai cred nimic……

    smecherie: ce este?
    smecherie: ce ar trebui sa fie ?

    raspunsu tau…….

    …………………………………
    smecherie: cum ar fi sa fie bine ?

    raspunsu tau…….
    smecherie: si alte zeci de intrebari

    smecherie: ce as putea eu sa fiu ptr tine ?

    In mintea mea si in sufletul meu tu insemni foarte mult pentru mine…si acum si pentru viitor chiar daca ……. Tu ma vei uita……….ai fost singura persoana din viata mea care mi/ai aratat ca poti fericit si iubit cu ffff putine lucruri si fara a avea nevoie nici de resurse financiare…… acolo unde am simtit ca este intradevar IUBIRE. Eu ti/am mai spus si am sa iti mai repet……. TE/AM IUBIT SI INCA TE IUBESC dar mi/as dori sa nu ajungi sa ma urasti asa cum le urasti pe celelalte…..de aceea mi/as fi dorit sa imi fi spus ca nu simti nimic pentru mine.. ca ceea ce a fost a fost doar pentru ati arata tie ca poti oricand sa faci ce vrei din viata femeilor din juru tau……. Asta am simtit de mult…….dar m/ai facut sa ma indragostesc ilie de tine …astfel incat sa nu ma gandesc decat la tine..sa nu mai pot fi eu si sa fiu mereu cu gandu la tine.. la clipele petrecute impreuna………clipe care vor ramane mereu in sufletu meu…. Si nu mi le va putea fura nimeni…………Tii minte cand te intrebam……. ILIE CE FACEM NOI??? Atunci era un moment bun sa imi fi raspuns…… imi bat joc de viata ta……… pentru ca involuntar probabil tu nu iti doresti asta… dar darul de a cucerii inimile femeilor si de a le frange …sentimentu asta ti/l da………

    Nu cred ca am fost persoana care sa fi profitat de bunatatea ta …care sa fi profitat de banii tai…….mereu am achitat carburantu daca am mers pe undeva cu tine si sper ca nu am ramas datoare la tine cu ceva….. si ma rog sa ma intelegi ca de cate ori am vrut sa merg cu tine a fost pentru a mai petrece alaturi de tine cateva clipe…….m/ai facut fericita……. m/am simtit apreciata…. m/ai facut alta…….. ilie de cand am fost noi doi traiesc doar din amintiri…amintiri ce ma rascolesc si imi dau in momentul de fata un sentiment de vinovatie……..

    smecherie: ce as putea eu sa iti ofer
    smecherie: ?

    Ai fi putut sa imi oferi asa de putin…..dar….

    smecherie: si alte acteva zeci de intrebari
    smecherie: oare este firesc sa ma gandesc eu la asa ceva ?

    Da e foarte firesc!!!!!

    smecherie: ceva as vrea sa stiu
    adina: ce ai vrea sa stii?
    smecherie: CE SUNT EU PTR TINE?

    Tu de asta vara ai reprezentat mult pentru mine…daca iti amintesti la inceput te rugam eu sa fim doar prieteni……. Dar tu nu te/ai lasat…… iti aduci aminte in noaptea cand trebuia sa plec la bucuresti cum am stat in fata consiliului judetean si am mancat o inghetata si era trecut de miezul noptii….. iti amintesti ca in aceea noapte mi/ai trimis zeci de mesaje??? Incepand de acolo… tu ai fost persoana din viata mea pentru care as fi dat totul……dar as vrea si raspunsul tau daca vrei ……. la aceasta intrebare …. \

    Ce ai considerat ca reprezinti tu pentru mine……???????

    Raspunsul tau………………….

    Dincolo de faptul ca am fost si foarte buni colegi …..eu asa as vrea sa cred……

    Da ILIE ..ma tulburi ….pentru ca m/ai facut sa ma indragostesc….. pentru ca si acu tremur cand ma gandesc la cum mai sarutat prima data si la acel sentiment ciudat din stomac…….

    smecherie: ce ai vrea sa facem de acum in continuare ?

    nu pot decide eu…..indiferent ce as vrea eu nu e compatibil cu ce vrei tu…….

    smecherie: cum ai vrea sa fim

    Stiu ca tu vrei sa fim buni prieteni….eu voi incerca sa fim cei mai buni prieteni……..desi iarsi imi pun o intrebare care e ca de obicei fara raspuns…….. de ce ai mers pana aici daca asta ai stiut de mult ca nu ne potrivim…… ca noi nu ne potrivim si sunt multe diferente….. astea nu le/ai vazut de ieri……. Tii tu minte cand iti spuneam ca se va termina proiectu si imi vei da papucii…… ca obiectivu tau a fost realizat si GATA? Radeai si ai considerat ce mai vrea si proasta asta de la mine…….. ai fost politicos si nu mi/ai dat papucii pe 1 dec……
    Ilie as vrea sa ma crezi ca nu caut vinovati dar as vrea sa iti explic doar cateva dintre intrebarile si raspunsurile pe care mintea mea le are de atata timp……..

    smecherie: stiu ca sunt foarte schimbat
    smecherie: stiu si motivul

    Esti schimbat…da ….Este foarte adevarat ca daca e dragoste este si schimbare……si te inteleg chiar daca imi este foarte greu si chiar daca din nou mai iau un bobarnac de la viata…… Dar oare ti/ai pus intrebarea cum m/am simtit eu atunci cand stiam ca ai putea pleca si eu nu te mai vad……si cum imi era sufletul cand iti spuneam sa faci ceea iti dicteaza sufletu sa fii aproape de cine consideri tu ca ar trebuii…….atunci in noaptea cand eu cica invatam pentru sesiune …… As vrea sa cred ca mereu ti/am fost un prieten adevarat… sin u ti/am tradat prietenia…..si am luptat pentru prietenia noastra………. ILie vreau sa intelegi inca o data ca nu te condamn pentru deciziile tale ceea ce fac eu in momentul de fata este sa iti arat viziunea mea si vreau sa inveti pentru viitor sa pretuiesti si sa tii cont si de ce vor cei din jur ca uneori e fffff important……

    Din toata discutia din seara asta stii ce am inteles eu….. ca TREBUIE sa accept sa fim prieteni si colegi……dar as vrea sa iti mai spun cateva lucruri…….. te/ai intrebat oare ce as fi vrut eu???

    Iar in ceea ce priveste dorinta ta de ati intemeia o familie….. eu nu te opresc ilie….si nici nu voi avea puterea sa te orpesc vreodata ……. CREDE/MA CA VOI FI ALATURI DE TINE SI ITI UREZ SA FII CEL MAI FERICIT DIN LUME…..cu man ape inima iti spun……

    DAR…ce e ciudat …. Este ca tu mereu vrei…… ca TOTU SA SE INTAMPLE CUM VREI NUMAI TU…….

    smecherie: vreau sa te am aproape
    smecherie: poate tu nu vrei
    smecherie: nu stiu nu stiu
    smecherie: cum

    Cum vrei sa ma ai aproape???? De ce vrei sa ma ai aproape?

    Raspunsul tau………………………….

    ILIE….. consider ca am facut o gramada de compromisuri /….. ma invinovatesc pentru faptul ca m/am indragostit …pentru faptul ca eu efectiv te/am iubit…………pentru ca mi/am dorit sa ajung in patul tau…… si pentru faptul ca pentru o clipa cu tine as fi facut orice……. Nu iti inchipui ca de fiecare data cand plecam undeva cu tine…… mereu ma gandeam cum sa fac sa stam cat mai mult impreuna…..tu nu ai vazut lucrurile astea…….mereu aveai alt program care nu ma includea sip e mine…… eu am fost probabil relatia pentru “serviciu” …… relatie care pe undeva cineva o considera ca si cum tu ai incercat sa iti atingi scopurile….. desi eu nu am considerat niciodata asa…..
    Ca si chestiune la care ar trebui sa te gandesti si pentru viitor esste ca daca consideri ca persoana de langa tine nu e ok……. Nu lungi povestea …ca gresesti….si doare si pentru tine ca tie greu sa explici de ce …. Si pentru persoana de langa tine…….. Tu esti un om cu un suflet mare …. Si prin caracteru tau, prin gesturile tale…. toate femeile ti le lipesc de suflet ……. Tu din gluma mai mult te JOCI cu cuvintele…… dau un exemplu……..” nici macar nu stii cum te vei numi …….” Fraza daca stam sa o analizam …..se traduce stii tu cum…… Sau ‘ce vrei sa iti pregatesc……. Vreau un bebe…….. “ si multe altele…. Mi le/am adus acu aminte pe cele mai importante………ca au fost cu galeata …. Cuvinte pe care tu le/ai lasat la interpretat….

    Pentru ce am scris aici nu as vrea sa ma condamni…e scris din suflet ceea ce am simtit in noaptea asta … de 03 martie 2010….. o noapte alba ca multe altele……..sunt constatari si amintiri din ultimile luni ale mele….luni schimbate radical de TINE…

    Tii minte ce frumos a fost la manastire la Putna???
    Iti mai aduci aminte ce frumos a fost cu telegondola???
    Cum am stat si m/ai prins de maini acolo sus si ne/a vazut mihai?
    Cum m/ai sarutat in telegondola?
    La cate manastiri am fost impreuna in 2009?
    Cat de mult mai ajutat tu pe proiect si cat de obositi eram ??? si cat de mult ma urai…….
    Oare am fortat eu lucrurile? Oare am vrut sa vad ceva ce de fapt nu era……???? Oare de ce esti in mintea mea mereu???? Oare de ce citesc mesajele tale aproape in fiecare zi?????

    Poate ca pentru tine clipele acestea nu au foast importante si deja le/ai si uitat ca au venit unele mai noi si mai frumoase….dar ce pot sa iti spun e ca nici nu ai luptat sa vezi cum as fi putut fie u altfel decat in fata biroului la service……

    Probabil pentru tine DRAGOSTEA e ca si o carpa….. o arunci cand consideri ca ai folosit/o de ajuns……

    DAR PENTRU MINE AMINTIREA IMI VA RAMANE VESNIC IN SUFLET…….SI STIU CA IMI VA TRECE …….

    • Draga Marius, iti multumesc ca mi-ai impartasit aceste randuri. Imi pare rau sa vad ca este totusi o poveste de dragoste neimpartasita. Colega ta s-a indragostit cu adevarat de acest barbat si a scris acolo toate lucrurile pe care nu a avut curajul sau ocazia sa i le spuna. Cred ca stim cu totii cat de dureros poate fi sa vrei sa ii spui iubitei sau iubitului tau ce simti si sa nu poti. Sau sa ii spui, dar lui (ei) sa nu ii pese. Eu ii doresc din toata inima colegei tale sa treaca cu bine peste aceasta experienta si sa-si intalneasca adevaratul Romeo.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  106. Salut.ei bine acum o luna mam despartit de un baiat care pana acum 2 luni imi era doar un simplu amic.si nici nu ma`s fi gandit ca vom fi vreodata impreuna.adica totul a mers bine pana cand au interventi anumite persoane .incerc sa mil scot din inima dar nu pot si incerc sa il inlocuiesc cu altcnv dar parca nimeni numi mai e pe plac…as vrea totusi sa fie ca inainte dar nu cred ca mai e vreo sansa.tu ce crezi.:-s

    • Buna Maria, din cate inteleg eu relatia voastra a durat destul de putin. Daca lui i-a fost atat de usor sa fie ,,razgandit” de niste prieteni binevoitori, ar trebui sa te intrebi daca iti doresti sa mai patesti asta. Pentru ca este foarte posibil sa se intample din nou dupa ce te impaci cu el. Oricum, nu este o idee rea sa vorbesti cu al tau Romeo si sa vezi ce se intampla. Eu iti doresc sa fii fericita!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  107. Priveste-mi emotia,simte-mi gandurile in buricele degetelor, ,canta-mi in mi bemol bataile inimii tale,caci fara ele as fi ca un mac in mana necrutatoare a destinului si doar razele lunii mi-ar readuce roseasa in obrajii tremuranzi. Imi impletesc degetele in parul tau si simt ardoarea gandurilor cum ma patrunde si-mi reda speranta,desi mi-am apus steaua in amintiri amare,soarele abia acum rasare,nu mai am nevoie de stele,de luna,de azi pentru mine nu mai exista decat zi, obloanele au fost inchise definitiv in acea parte a sufletului meu, prin crapaturi cresc flori si unde odata a fost un piedestal acoperit cu pulbere de stele,sta o raza rumenita de zambete trufase.
    Ma enervez enorm ca nu pot descrie euforia asta ce-mi cuprinde intreaga fiinta cand te imbratisez,cand suntem unul, trupul meu nu mai exista,ma integrez cu totul in tine,ma plimb prin venele tale ,admirandu-ti energia, respirand iubire.. in caderea a 7 stropi de sudoare ,sunt una cu razele soarelui,cu petalele florilor,iar tu…esti poarta mea catre un rai tangibil…

    • Draga Cristina, iti multumesc pentru scrisoare. Iti doresc numai clipe frumoase alaturi de un Romeo la fel de romantic si sensibil ca tine.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  108. dimineata imi deschide o lume noua cu lumina ce imi trece peste pleoapele inca inclestate de somn, dar stiind motivul clipelor ce urmeaza trag pentru a purta lupta inca o data…sunt purtat cu pasi repezi catre pranzul care pare sa medieze o viata uneori dar in ochii mei nu face decat sa inaintez si mai aprig spre telul din aceasta viata, ma lupt cu secundele care infiorator de greu se transforma in minute ce lente precum o boala care vrea sa te macine inainte sa te nimiceasca, se fac ore, dar eu continui si ma uit in urma bucuros ca s au scurs, acum parca repede…si acum, vine momentul care, parca, mi a fost faurit ca o mantie a vietii, momentul pentru care lupt in fiece clipa pana la ultima, cea in care, in sfarsit, sunt cu tine… dar, tu ma vrei oare pe cat te vreau eu?

    • Scrisoarea aceasta o va face sa viseze pe EA, la fel de usor cum m-a facut si pe mine. Sunt sigura ca daca ii marturisesti ce simti, a ta Julieta te va dori la fel de mult cat o doresti si tu.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  109. Buna Julieta,imi doresc foarte mult sa ajung in Verona,cu iubitul meu … suntem impreuna de 5 ani si am avut si momente frumoase si momemente mai putin frumoase …..dupa un an de relatie prietenul meu mergea la lucru in Italia …. in imprejurimile Veronei la parinti lui …. eu ne avand posibilitatea sa merg lam asteptat cam 3 luni ….. iar cand a venit mi-a aratat pe camera Verona …. ce filmase el in timpul liber …. in timp ce admiram Verona pe tv ….. de la sub baconul Julieteti prietenu meu intoarce camera spre el si imi zice te iubesc,a fost unul din cele mai frumoase moment in care mi-a zis te iubesc.

    • Esti norocoasa, prietenul tau a facut un gest foarte romantic. Iar asta demonstreaza faptul ca te iubeste si cine stie ce iti mai rezerva destinul? Poate veti putea chiar sa va bucurati impreuna de frumusetea Veronei.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  110. Nu vreau sa te plictisesc cu o lunga insiruire de evenimente din timpul relatiei mele care inplineste 2 ani jumatate in cateva zile…asa ca iti prezint prima mea ”creatie poetica” care i-am scriso prietenei mele dupa aproape 1 an de relatie…zic prima pentru ca i-am mai scris cateva dar sunt mai intime;))…pare lipsita de maturitate dar am ales-o pe aceasta pt ca este cea mai inoceta.sper sa iti placa.

    Încep prin a-ţi spune
    Că poezia n-are un nume
    M-am gandit la ceva frumos
    Dar toate îmi ieşeau pe dos.
    Şi aşa am început
    Să scriu versuri scurte
    Dar gandul îmi fugi iute
    La un sărut de al tău pe frunte.
    Nu sunt eu prea romantic
    Dar dacă mi-ai cere aş înota tot oceanul Atlantic.
    Acum te-aş muşca de nasuc,
    Dar sigur nu o să mai apuc,
    Fiindcă mi s-a făcut un dor enorm
    De a te săruta usor.
    Închid ochii şi Îi mulţumesc
    Că am ajuns să te iubesc,
    Că pot în braţe să te cuprind
    Şi sa te alint …
    Te iubesc enorm de mult
    Dar asta o ştiai demult
    Aşa ca iţi spun ceva mai bun
    Te iubesc ca un nebun!

    • Draga Iulian, m-ai dat gata! Sunt sigura ca a ta Julieta te iubeste si ea ca o nebuna. Esti un barbat sensibil si inventiv dupa care oricarei femei i s-ar aprinde calcaiele. Felicitari, iti doresc o iubire ca in povesti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  111. merg grabita spre casa prin ploaia deasa ce imi spala si prespala gandurile..pe umerii mei apasa povara unei zile grele, imbaxita cu griji si probleme, cu ganduri si sperante, deziluzii si minciuni. drumul spre casa imi pare atat de lung si totusi il parcurg mecanic…pas dupa pas, picatura peste picatura si un siroi de ganduri ce se scurgea de pe pletele-mi ude odata cu apa. la trecerea de pietoni intalnesc o batrana pe care doresc sa o ajut sa traverseze, insa imi arunca o privire plina de suspiciune si imi adreseaza cuvinte grele, crezand ca vreau sa-i fur banii…ce lume! totul e pe dos…orice lucru este imbibat in rautate si vorbe grele…imi continui drumul in speranta unei zile mai bune. inima incepe sa-mi bata tot mai tare…simteam in suflet mirosul unei furtuni ce urma sa se apropie..telefonul imi suna..e mama! imi simt corpul cuprins de un amalgam de simtiri.oare de ce…? raspund fara a spune nimic…”bunicul a murit…” in rest simteam cum cuvintele trec pe langa mine fara a se face auzite, cum picaturile musca bucati mari din mine, cum norii se strang doar deasupra mea pentru a ma devora. ma asez pe marginea trotoarului murdar de atata rautate si ud si astept…astept ceva…ceva…simt cum lumea se invarteste fara mine, cum eu sunt puncut de frecare maxima care incetineste miscarea de rotatie. nimic nu mai are sens..timpul trece fara mine, ploaia imi spala ochii inlacrimati,iar din mixul de apa si lacrimi vad cum in poala mea creste o stalactita, cum lumina dupa lumina se dizolva pe strada ingusta, cum musuroaiele de umbrele par giganti a caror viteza ma ameteste…si astept… pierd notiunea timpului.. la un moment dat, mi se deschid ochii deschisi dar in acelasi timp inchisi. in fata mea sta intrebator si crispat de neintelegere un chip.in momentul in care ridic privirea ma scufund intr-o liniste profunda…intr-o privire calda, in acel albastru infinit al ochilor lui. simt cum totul se opreste, cum timpul ingheata si totul din jurul meu se pietrifica. acei ochi…acea privire…te cuprinde, te invaluie, te ridica deasupra toturor simtirilor, gandirii…pur si simplu te afunzi in marea linistita din spatele lor si nimic nu mai conteaza. o mana calda imi mangaie obrazul brazbat de siroaiele de lacrimi. nu spune nimic…el…el strainul linistii mele. inima imi tresare ca si cum 380 de volti mi-ar fi strapuns sufletul si sangele alearga derutat prin vene cautand o cale afara. ma arunc in bratele lui…totul se sfarsise, gasisem pentru prima data raiul…caldura trupului lui imi incalzea pielea decolorata de hipotermie, respiratia lui topea suflul meu inghetat, bratele-i cuprindeau trupul tremurand si lipsit de vlaga, iar privirea fixa ochii mei plansi. ploaia ne topea trupurile ce sub picaturile-i reci se transformau in unul singur..eu eram el si el era eu…un noi singular..silentiozitate strazii transformata in rau, jelitul picaturilor transformat in susur lin si caldura emanata de el, toate mi-au spus-acesta este jumatatea lipsa a sufletului meu…speranta care anuleaza deziluzia din mine, linistea care alunga furtuna din mine, caldura care topeste gheata din sufletul meu…
    deodata de pe buzele lui zboara cateva cuvinte… “totul a trecut…” cuvinte ce au rasunat puternic in ecoul dinlauntrul meu..asa era…

    • Buna Andreea, iti multumesc ca mi-ai scris. Este foarte frumoasa povestea ta si cred ca noi toti ne dorim sa intalnim acel inger salvator. Indiferent daca este vorba de un Romeo sau de o Julieta, dragostea este cea care ne da curajul sa mergem inainte. Iti doresc sa ai parte de tot ce e mai frumos alaturi de ingerul tau.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  112. Totul a inceput intr-o seara innorata , putin se vedea stralucirea timida a lunii care incerca sa se strecoare cu finete printre norii ce umpleau cerul , pe coasta marii , eu eram pe plaja singur… intrucat eu venisem cu cativa prieteni , nu erau cei mai straluciti sau privilegiatii din societe , dar erau ai mei de o viata.
    Intunericul din jurul meu imi oferea spatiu sa gandesc , si sa meditez , incepeam sa imi amintesc de trecutul meu , de timpurile cat ma maturizam si faceam prostioare , prostioare din care am invatat , intrucat sa gasesc raspunsul la intrebarea …”oare dece ma blestema destinul sa ma ocoleasca orice fata”… insa nu mi-am dat seama cu adevarat niciodata pana atunci ca eu ma purtasem foarte vulgar cu toate.
    Timpul trecea, timpul avea rabdare cu mine , imi dadea voie sa gandesc insa destinul avuse alte planuri cu mine. Plimbarea mea era mecanica , toate simturile mele faceau loc pentru gandire , erau momente profunde pentru mine , incercasem si eu sa imi gasesc raspunsul mult cautat. Incepuse sa se vada splendoarea lunii , lucru ce ma hipnotiza , simteam ca vreau sa o am pentru mine simteam ca trebuie sa ajung la ea si incetul cu incetul incercam sa o ajung. Pierdut in spatiu cum eram , m-am izbit usor de o tanara foarte gingasa si draguta. Repede am intors privirea si am vazut-o , era cea mai draguta fata , ma pierdusem in ochii ei albastrii si tot odata simteam ca si ea simtea ceva. Intr-o liniste neconditionata , simteam amandoi ca comunicam unul cu celalt , atent analizand fiecare parte din caracterul nostru printr-o simpla privire. In sfarsit simteam ceva special , si incetul cu incetul am luat-o de mana , usor timid , nici macar nu ii cunosteam numele insa simteam ca o cunosc de o viata. Cu un glas sincer mi-am cerut scuze , si dintr-o data I s-a iluminat fata , parca ii cantam. Era un moment atata de intens ca nu pot sa exprim complexitatea ei in cateva cuvinte. Destinul mi-a suras in acel moment , ea dorea sa vina cu mine , sa atinga luna ca si mine. A fost mult prea perfect, si ne apropiam incetul cu incetul de luna , cel putin asa credeam noi , iar drumul parcurs era martor pentru iubirea noastra , fiecare pas si fiecare sunet pe care il faceam , fiecare miscare si fiecare gand capatase alt sens. Nu mai eram doar eu , nu puteam sa analizez nimica si nici sa ma gandesc decat la ea , eram noi. Cu mare atentie si placere o tineam de mana , nici nu mai simteam frigul doream doar sa ii dau ei totul si cu tandrete i-am oferit sfeterul meu , usor punando pe ea nu cumva sa ranesc pe cea care imi era alaturi. O mangaiam ca si cum ar fi fragila , o alintam ca si cum ar fi o zeita , ii zambeam ca si floriile surad cand vad lumina soarelui , o iubeam … pur si simplu.
    Parea sa nu se mai sfarseasca povestea noastra , momentele acelea , mi-as fi dorit sa continui drumul meu catre luna alaturi de ea pentru totdeauna. Insa destinul intoresese partea , astfel incat ea a fost luata de langa mine de catre parintii ei… era momentul ca ea sa plece… era momentul sa facem un final povestei noastre. Clipa aceea cand mainiile noastre s-au despartit simteam ca sufar cu adevarat cum nu am mai suferit niciodata , si printr-o ultima privire in ochii ei , ne-am luat larevedere … puteam sa vad in ochii ei acelasi sentiment ce simtisem eu… nu se putea sa se intample asa ceva. Si fara nici o vorba a plecat… m-a trezit realitatea… luna isi pierduse sensul.
    Am fost cuprins de o nostaligie nemaiintalnita.. un an intreg m-am tot gandit la ea… un an intreg am incercat sa o intalnesc , eu nici macar numele nu ii stiam. Destinul ma abandonase…
    Trecuse un an… si din nou ma aflam pe coasta marii… contempland despre momentele de perfectiune care le avusesem in acelasi loc. De data asta cerul era limpede… stele zburdau de fericire iar luna isi rasfira razele asupra pamantului. Totul era de vis… mai lipsea o singura parte.. cea mai importanta parte.
    Incetul cu incetul ma plimbam pe poteca… de data asta contempland la intrebarea “daca exista? dece nu pot sa ajung la ea?” si priveam luna… incercam sa ma apropii de ea… incercam sa recreez situatia. Paseam pe urmele mele , insa… drumul meu se lungea prea mult… incepeam sa imi pierd sperantele si intr-un final mam asezat pe o bancuta care imi impartasea tristetea , cu o privire lunga catre marea infinita ma infundam tot mai mult in amagire.
    Intr-un moment se aseaza o tanara langa mine… eu… eram pierdut printre ganduri si nu o vazusem deloc. Pana cand domnisoara m-a luat de mana si parca incepeam sa imi revin . Incet intorceam capul , cu frica sa nu fiu dezamagit , si era ea… mi s-a iluminat fata. Zambind mi-a spus numele ei :
    – Buna , eu sunt Julieta , imi pare rau ca nu ti-am zis inainte… eram… parca pierduta in momentele acelea.
    Din momentul acela stiam ca ea este aleasa , si in timp am reusit sa pastram legatura , ne-am dus la aceeasi facultate si incetul cu incetul ne-am intemeiat familia. Si chiar si acuma la batranete simt ca toata viata mea mi-am traito precum acele momente. Cu fiecare rasarit de soare retraiesc momentul cand am cunoscut-o , si de fiecare data cand ma uit la luna ma simt coplesit de acea iubire netarmuita pe care o am pentru ea.
    Se pare ca destinul nu m-a abandonat niciodata , destinul mi-a facut cea mai frumoasa surpriza.

    • Foarte frumoasa calatoria ta. Pe mine m-a convins, iubirea te gaseste intotdeauna, chiar si atunci cand nu mai ai nicio speranta. Sau poate cu atat mai mult atunci cand nu mai ai nicio speranta. Iti multumesc ca mi-ai scris si iti doresc numai clipe fericite alaturi de Julieta ta.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  113. Ce pot spune, eram tineri, de fapt,mai tineri ca acum,eram clasa a 8-a, ea mi-a fost prezentata de catre verisoara ei,colega mea la examenul de baclaureat, amandoi,intrati in sala de examen, vorbeam intre noi,era dragoste la prima vedere, inca mai tin minte ce mi-a aratat,ea stia rusa,invatase la scoala,imi arata cum se scrie numele meu in limba rusa,si fiindca nu aveam inca vre-o foaie,imi scria direct pe mana,mi s-a parut atat de romantica acea clipa. Apoi,dupa examene,ne-am mai telefonat,am mai vorbit,dar din pacate a trebuit sa plece in Spania,si am ramas singur,totusi, tin legatura cu ea si sper ca intr-o zi sa revina la mine :X Si inca de atunci,nu mint,este o intamplare reala,fiecare fata ce incep sa o cunosc mai bine este nevoita din nu stiu ce motive sau din pura vointa,ele pleaca in tari straine,se intorc,cate unele,si eu le astept cu drag,astept viitorul sa vad ce se mai intampla,dar totusi raman la prima mea fata de care am fost si as putea spune ca inca mai sunt indragostit,pe nume Mirabela. :X:* Nu mi-e frica de adevar,si recunosc asta in fata oricui😉

    • Dragul meu, poate ca le-a fost scris sa plece. Prima iubire, ce-i drept, nu se uita usor. Dar nu poti sa stii niciodata ce ti-e destinat, s-ar putea ca motivul pentru care toate fetele pleaca sa fie tocmai … EA. Julieta ta.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  114. Oricum nu avea rost.. PLECASE ! Oare chiar plecase, sau doar pentru o perioada de timp ? Nu-mi pot da un raspuns ….
    Cum a plecat ? Dar cum a venit ? Aici stiu .
    Cred ca era toamna tarziu cand l-am observat : baiat simplu,modest, nu iesea cu nimic in evidenta; poate ca de asta mi se parea asa de special . Mi-a intrat in suflet odata cu zapada si nu s-a mai topit. Si totusi a fost o vara la mijloc . CIUDAT .
    Dar , nu a fost nimic. Niciodata nu a fost nimic, a fost doar un ‘ Insemni mult pentru mine !’ . Da, nu a fost nimic. Nu iarna, nu primavara, nu vara . A fost toamna .
    Da toamna, cand totul trece, cand natura trage de viatza sa reziste, cand pasarile pleaca, cand ploua, cand ti-e frig. Si totusi pentru mine totul venea, totul incepea . Eu nu plecam nicaieri, eram acolo pentru el, eu nu ma temeam de ploaie, dar mi-era frig. Mi-era frig si plangeam… si-atunci a venit el si ma ridicat de la pamant.
    Ma luat in brate, mi-a redat echilibrul …… dar pentru o scurta perioada de timp, caci am cazut din nou.
    Si de ce ? Revin ‘ Cum a plecat ?’ . Pauza . A fost doar un ‘ E pentru tine ! ‘
    Si era toamna. A venit totul, a-nceput totul. N-am plecat, am ramas langa el, nu m-am temut de ploaie dar m-am temut de inghet, nu m-am temut ca voi cadea, m-am temut ca nu ma va ridica nimeni de la pamant, nu mi-a mai fost frig caci am ramas rece, nu am mai plans caci ma dureau ochii . Sfarsitul toamnei mi-a furat glasul, mi-a furat povestea .

    Si, oare chiar a fost pentru mine ?

    • Povestea ta imi place si ma intriga. Esti foarte talentata la scris si ai o fire sensibila. Mi-as dori sa stiu ca iti vei urma aceasta chemare si poate, intr-o zi, imi vei scrie o poveste depre alt Romeo. Un Romeo al tau pe care l-ai cunoscut intr-o primavara.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  115. Julieta Draga,

    Iti scriu aceste randuri pentru ca sunt intr-o situatie care pe cat este de placuta, pe atat este de complicata …

    Sunt mai mult decat indragostit de prietena mea cu care am o relatie de aproape 3 ani de zile si avand in vedere ca ea este studenta la Cluj-Napoca si eu sunt student in Bucuresti, aceasta realtie are un oarecare farmec care cu greu poate fi redat intr-un simplu comentariu pe blog.

    Intr-o relatie la distanta, multi spun ca sentimentele se dilueaza sau ca ochii care nu se vad, se uita.

    Eu personal nu cred ca acest lucru exista, cel putin nu ca regula si de aceea sentimentele mele au crescut in timp fata de iubita mea si sunt ferm convins ca este un lucru reciproc.

    Este o placere anume in fiecare intalnire de-a noastra pentru ca nu exista timpi morti in nici un punct al relatiei noastre, fapt pentru care fiecare moment impreuna e de multe ori de pus in rama.

    Dilema mea in aceasta situaite, avand in vedere ca totul merge atat de bine este faptul ca anul acesta amandoi terminam facultatea, iar ea va veni la Bucuresti la master unde voi ramane si eu …

    Stiu, poate parea ca in sfarsit, dupa 3 ani de trenuri, telefoane, mesaje si intalniri in diferite orase nu va mai sta nimic in calea unei fericiri absolute, dar problema mea este daca va fi vreo problema aceasta trecere de la o distanta de 500 de km la una de un sarut …

    Julieta, din punctul tau de vedere, ce consideri ca ar trebui sa facem, sa ne mutam impreuna sau sa stam separat pentru a evita o trecere prea brusca?

    P.S. Nu astept neaparat un raspuns, cat de mult astept o parere …

    Multumesc,

    De la un mic amorezat,
    Ce poarta numele de Vlad.

    • Am zambit cand ti-am citit mesajul. Sincer, eu cred ca dupa acesti ani in care distanta v-a separat, va datorati unul celuilalt o relatie normala. Probabil ca apropierea brusca te sperie, poate ca si iubita ta simte acelasi lucru … este un sentiment normal. Te simti ca si cum ai plonja intr-un lac, fara sa stii cat este de adanc. Romantica incurabila din mine crede ca ar trebui sa aveti o discutie sincera in care sa stabiliti noua forma de convietuire, in functie de ce va doriti amandoi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  116. Draga Julieta,

    Este normal sa devii sceptica atunci cand o relatie se leaga pe internet. Dar ce spui de o legatura in urma unui anunt dintr-un ziar? Mai rau…Da, asa credeam si eu acum 14 ani, cand am dat curs unei astfel de intalniri, crezand ca va fi doar o aventura.

    Insa m-am inselat. Nu a fost prima dragoste, nici dragoste la prima vedere dar, in timp am ajuns la concluzia ca el este dragostea vietii mele, este omul care stie sa ma respecte, sa ma aprecieze, sa glumeasca, sa ma faca fericita. Astfel ca pe 8 mai am sarbatorit 11 ani de casatorie.

    • Da-mi voie sa va urez La multi ani! Probabil am mai spus deja, ca povestile ca a ta ma emotioneaza cel mai mult! Este adevarat ca multi oameni sunt sceptici in privinta intalnirilor virtuale, dar nimeni nu poate sti unde isi intalneste sufletul pereche. Cel mai important este sa crezi in el cu toata inima.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  117. Doua relatii esuate…
    Doua relatii in care nu eram altceva decat un exponat.
    Doua relatii in care am acceptat sa-mi pierd propria identitate de frica sa nu raman singura.Asta intelegeam eu prin dragoste.
    Au fost doua una dupa alta…nu stiu de ce! Asa a fost sa fie!Poate asta am cautat, sa fiu doar o prezenta fara emotii, pareri sau ganduri. Au trecut…si ma bucur!
    Nu am incetat sa cred in acea iubire de poveste, in iubirea care iti da fluturi in stomac, care nu doare, care te face sa razi …nu sa plangi.
    A aparut el…nu ma asteptam. Totul a fost spontan si fara sa ne gandim de 7 ori la ceea ce vrem sa facem.
    Este frumos, destept, glumet, este tot ceea ce imi doresc.
    De data aceasta nu ma mai simt ca un exponat…eu sunt comoara lui, el este comoara mea.
    Poate unii cred ca am o relatie obisnuita, ca toti ceilalti, dar stii ce?Eu cred ca relatia mea este unica. Ne respectam ideile, ne iubim defectele, ne alintam, ne adoram.
    El este jumatatea mea si nu pentru ca este a2a persoana din cuplu ci pentru ca ma completeaza.Ma bucur ca nu am incetat sa cred in iubire si am gasit barbatul alaturi de care vreau sa imbatranesc.
    Este frumos sa te gandesti la nunta, la cum sa-ti amenajezi casa,la copii, dar cel mai frumos este sa te gandesti la toate acestea in doi.
    Stiu…simt ca el este barbatul vietii mele, stiu ca intr-o zi imi va fi sot, stiu ca vom avea doi copii cu ochi mari si caprui -ca tati- stiu…simt toate acestea.
    Ceea ce traiesc alaturi de el ma face sa ma simt frumoasa, desteapta, puternica…ma simt iubita.
    Este frumos sa iubesti, dar este si mai frumos cand esti iubit.

    • Ma bucur mult pentru tine. Eu cred foarte mult in dragoste. Si de asemenea cred ca toate relatiile din trecut, toti oamenii pe care i-am avut aproape la un moment dat au insemnat ceva pentru noi. Sunt experiente din care inveti si care te ajuta sa stii ce doresti de la persoana iubita. Iar acum, odata ce l-ai intalnit, sper sa ramaneti indragostiti pentru totdeauna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  118. Iubirea este ca si vantul,nu o poti vedea ,dar o poti simti este cel mai frumos dar de la Dumnzeu,atunci cand iubim,dorim intodeauna sa fim mai buni decat suntem. M-am indragostit “cu adevarat” intaia oara in liceu… de o imagine. Era imaginea unui barbat frumos, insa numai atat, o fotografie. Era scuzabil pe atunci, pentru ca eram doar un copil si gasisem ca fiind normal ca eu sa ma indragostesc de un necunoscut dintr-o poza in timp ce prietenele mele iubeau artistii din postere. Ele insa au crescut si au depasit pasiunile adolescentine. Eu am ramas cu gandul la barbatul din poza, caruia ii construisem in mintea mea o personalitate perfecta. Nu am putut iubi niciun altul pentru ca realitatea este imperfecta in timp ce imaginea poate atinge absolutul.

    Soarta a facut astfel incat peste ani de zile sa imi intalnesc intamplator iubitul din fotografie… atunci cand l-am cunoscut intr-un final, in realitate, nu am dormit o noapte intreaga… din cauza entuziasmului si fluturasilor in stomac. Stiam ca este “el”, acela, unicul si mult-visatul, barbatul visurilor mele, sufletul pereche si aveam semnul divin de care aveam atat de multa nevoie. Mi-am spus ca odata ce l-am gasit nu voi intampina nicio dificultate in a-l pastra fiindca viitorul ne era deja scris in stele… eram atat de fericita.Am inceput cu intalniri in parc,iesiri in oras, fiecare zi era una noua… noi idei,noi lucruri,monotonia-cuvant strain,iubire ca in filme…suntem exact ce mi-am dorit… si acum ne iubim nemaipomenit de mult….suntem indragostiti peste masura…emanam dragoste prin fiecare por…si ne dorim ca dragostea aceasta sa nu moara,avem 6 ani de cand suntem impreuna si la anul o sa ne casatorim este cel mai frumos dar avem tot ce ne dorim unul de la celalalt,respect si incredere.Doamne,si cat il iubesc…nu-mi doream nimic….si mi s-a oferit totul…am parte de o dragoste de vis…cine nu crede in povesti cu Fat Frumos pe cal alb rau face…pentru mine baiatul acesta este “toate visele devenite realitate”…este aerul de care am nevoie zi de zi ca sa traiesc,este soarele ce-mi lumineaza tristetile,ingerul ce ma pazeste,lumina care-mi vegheaza calea….este cea mai dulce dorinta devenita realitate…este TOTUL…si nimic nu il poate inlocui…nici macar o alta viata…ubi mi-a dat puterea de a crede in vise,de a spera la mai mult,de a fi mandra de mine,de a zambi chiar daca sufletul imi plange….mi-a dat curajul sa ating stelele si sa le tin in palma mea…cate ganduri frumoase le-am spus…poate le vor tine minte pe toate si le vor duce acolo Sus,iar El va binevoi sa sfinteasca aceasta dragoste tot mereu,sa-i dea viata vesnica,sa nu-i franga aripile ci sa i le intareasca spre a zbura tot mai sus. Inca nu s-a nascut acea femeie care sa-l faca sa te reindragostesti…Daca inainte de a se inventa iubirea, eu deja il iubeam….
    Nici iubirea dintre Romeo si Julieta nu a ajuns sa fie asa de mare…Jurnalul meu contine povestea a doi indragostiti Eu si El.

    • Draga mea, daca nu ma insel am mai primit o scrisoare de la tine. Esti cu adevat indragostita! Ramai asa pentru ca este cel mai frumos sentiment.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  119. Draga mea Julieta,
    Nici nu stiu cum sa incep!De cand te-am vazut nu pot sa imi mai iau gandul de la tine!Dimineata ma gandesc la tine,dupa-amiaza ma gandesc la tine,seara ma gandesc la tine,noaptea te visez…chiar nu stiu ce sa mai fac!Simt ca nu pot sa traiesc daca nu te am aproape!
    Sa nu crezi ca prin aceasta scrisoare vreau sa iti cer ceva…prin aceasta scrisoare vreau sa iti declar dragostea mea fata de tine si sa iti spun ca eu fara tine nu insemn nimic!Te iubesc foarte mult si as vrea sa imi fii aproape mereu!

    • Buna Gabriel, sunt de-a dreptul flatata de aceasta declaratie. Desi nu te cunosc, iti multumesc frumos si sper ca iti vei gasi si tu cat de curand o Julieta … reala.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  120. Buna Julieta. Eu nu am de ce sa ma plang in acest moment, am avut multe momente in care eram disperata dupa iubire si credeam ca nu am sa fiu fericita niciodata daca nu eram in momentul respectiv, alaturi de persoana la care visam atunci. Insa, uite ca viata iti ofera multe surprize si iti ofera si bucurii. Am un iubit care imi este tare drag, il cheama Ionut. Ne cunoastem de 4 ani si am vrea ca la anul sa facem nunta numai ca nu stim de unde sa apucam cu pregatirile si tot amanam. Ne-am luat apartament impreuna in decembrie anul trecut si acum ne bucuram de viata in 2.Suntem f fericiti si ne dorim de cand ne cunostem sa ajungem la Viena. Eu v-am scris de bucurie ca am pe cineva alaturi care imi impartaseste sentimentele.Te pup si iti doresc sa ai parte de multa dragoste!

    • Buna Cristina, ma bucur ca mi-ai impartasit fericirea ta. Tu esti o persoana cu adevarat fericita si care stie sa aprecieze lucrurile frumoase. Ai invatat din greseli si stii prea bine ce inseamna dragostea adevarata. Sa ai o viata frumoasa alaturi de viitorul tau sot.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  121. Imi cer scuze pentru greselile ce le-am facut,nu mi s-a mai intamplat pana acum,dar durerea mea nu stie acest lucru.

  122. Buna, Julieta! Nu il caut pe Romeo, pentru ca el este al tau. Eu caut doar sa-mi spun povestea de dragoste; reala.🙂
    La sfarsitul anului trecut l-am cunoscut pe el; evident, prin intermediul internetului. Ne-am intalnit si a fost un fel de blind-date, deoarece ne vazusem doar prin intermediul fotografiilor. Am fost placut surprinsa, dar si el, dupa reactia pe care a avut-o. Adica m-a luat in brate.🙂 Am mai iesit de cateva ori la o cafea, la o plimbare.Cu toate ca poate nu crede nimeni, nu s-a intamplat niciodata nimic intre noi, nici macar nu ne-am sarutat…De Craciun am fost impreuna, am avut parte de un Craciun de vis. Am dormit impreuna, uitandu-ne unul la altul si tinandu-ne de mana. A fost ceva de vis, Craciunul este cu adevarat magic. Nu pot spune ca avem o relatie, deoarece de atunci nu ne-am mai vazut, ci doar am comunicat prin intermediul sms-urilor. Uneori chiar rautacioase. Dar acum nu am mai putut sa tac si i-am trimis un mesaj in care i-am spus tot ce aveam pe suflet. Mi-a raspuns, spunandu-i ca si lui ii este dor de mine. Oare a vorbit serios? Ma tot intreb…Cu toate ca unii spun ca nu exista decat in basme, el este Fat Frumos al meu. Dar eu nu sunt nici pe departe Ileana Cosanzeana. De ce? Pentru ca sunt maritata si am un copil, pentru ca sunt mai mare decat el cu cativa ani…pentru ca frumusetea mea nu se compara cu frumusetea lui. Singurul lucru care mi-a ramas este speranta. Speranta ca voi fi fericita, in sfarsit.

    • Speranta este cea mai puternica motivatie pe care o avem. Din pacate eu nu pot sa iti spun mai mult de atat. Tu stii cel mai bine care este situatia si numai tu poti lua o decizie. Uneori fericirea este mai aproape decat credem, sper sa o gasesti si tu.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  123. Draga Julieta,
    Povestea mea de dragoste poate seamana oarecum cu cea a lui Romeo si a Julietei,dar nu are acel final tragic din poveste.Va avea poate un final tragic pentru noi,dar nu in sensul acela foarte grav.Totul a inceput intr-o zi de martie,ziua cand ne-am cunoscut.Ne-am vazut,ne-am placut ce ramane de facut…,dar nu m-am gandit in vremea aceea la consecinte,nu-i cunosteam familia si nu credeam ca o familie forte stricta in acest sens.Familia lui saraca,iar familia mea destul de instarita in aceasta zona.Am incetat sa nu ne mai vedem pentru parintii mei,dar inimii nu-i poti poruncii asa ca nu a durat foate mult despartirea noastra.Cand am terminat liceul si a trebuit sa merg la facultate la Bucuresti,dupa un timp a venit dupa mine.De multe ori nu avea unde sa stea,pentru ca pana la o anumita ora mergeau autobuzele intr-o localitate din apropierea Bucurestiului de multe ori nu avea unde sa doarma,mai gaseam cunostinte si se mai ducea sa doarma la ele,dar nu mereu gaseam si mai dormea prin metro-uri,asta afland eu mai tarziu pentru ca nu putea sa-mi spuna asa ceva.Dupa un timp mi-am luat inima in dinti si am zis ca am sa risc tot pentru el,primindu-l la mine in camera dupa ce adormea fratele meu(pentru ca stateam cu fratele meu si cu iubita lui intr-un apartament luat de parintii mei).Fratele meu l-a sunat pe iubitul meu ca sa se intalneasca cu el si sa vorbeasca la un suc,spunandu-i sa ma lase-n pace sa mai cunoatem si pe altii si ca-i mananc banii pentru ca iubitul meu muncea,iar parintii mei nu-mi mai trimiteau bani.Dar pentru ca ma iubea mi-a spus tot si mi-a promis ca nu-l va asculta.Desi aveam atatea probleme din cauza relatiei,relatia noastra mergea foarte bine,ne intelegeam de minune,eram fericita cu el.Relatia mea cu fratele meu se deteriora pe zi ce trece mai mult facand si aluzii la faptul ca nu paltesc nimic,iar mama le-a dat dreptate,pana intr-o zi pana cand nu am mai putut si am hotarat sa plec cu iubitul la el acasa,foarte departe de Bucuresti,lasandu-mi facultatea.Un timp ne-a mers bine,ne-a gasit parintii mei si a trebuit sa accepte relatia noastra vrand-nevrand si m-au convins sa ma inscriu la facultate din nou pe care o continui si acum si o voi termina cu siguranta.Parintii afland unde sunt cu “bunele intentii”ale unei persoane pe care o credeam o foarte buna prietena si care m-a tradat intr-un mod foate urat,desi am ajutat-o foarte mult si acum nu mai am incredere in nimeni.Dar cum atunci cand ai bani toti sunt prietenii tai,iar cand nu ai toti te uita.Dupa un timp poate ca si influenta celorlalti l-a determinat sa se schimbe.Incepuse sa ma minta,sa se rasteasca la mine,sa ma dezamageasca din ce in ce mai mult.Chiar si acum se comporta asa,cand ne-m mutat in curte cu parintii mei,dar in alta casa pe care ne-a mobilat-o parintii mei,pana si ei au observat ceva.Sper sa-si revina si poate ca escapada asta daca o vom castiga ne va ajuta sa ne intarim relatia,sa ne fie mai bine,fara nimeni care sa ne influenteze,sa intervina intre noi.Desi nu am castigat niciodata,poate o sa castig acum,pentru ca de asta poate baza relatia noastra sa nu se destrame.E pacat sa se duca pe apa sambetei o relatie de 5 ani si de 2 ani de convietuit impreuna in concubinaj.Dar am sa-mi dau toata silinta sa nu se termine asa relatia noastra!

    • Draga Crina, imi dau seama ca esti o adevarata luptatoare. Tu si prietenul tau ati trecut prin multe greutati si poate un pic prea devreme. Dar daca tot ati reusit sa ramaneti impreuna atatia ani, poate ca acum este momentul sa incepeti sa va bucurati unul de celalalt. Vorbeste cu iubitul tau, afla ce il framanta, pentru ca doar asa puteti sa rezolvati lucrurile. Iti doresc sa il recastigi si sa traiti in continuare povestea de dragoste care v-a unit.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  124. Buna Julieta,
    Eu il am pe Romeo al meu,dar l-as vrea pe cel sanatos.Cel care,candva ma facea sa rad atat de mult incat nu mai exista tristete pe lumea asta.Ne-am potrivit ca doua picaturi de ploaie si inimile noastre cantau impreuna la fiecare apus de soare.Dar acum fiecare rasarit e negru.Mi-e atat de dor de plimbarile nocturne cand linistea noptii era martor al iubirii noastre.Tanjesc dupa fericire asemenea unui pui dupa mama lui.Dar speranta exista si iubirea va fi medicamentul,calmantul,antidotul lui si datorita inimilor noastre atat de pure,sublime si incarcerate in viciul dragostei,vom izbuti,vom trece peste tot…iar apoi totul va fi al nostru.Cerul,stelele,copacii imbatraniti,adierea vantului,miresma noptii,pudoarea diminetii vor devenii protectorii nostri si noi ne vom continua povestea de dragoste cum alta nu exista.
    Asa sa ne ajute D-zeu.

    • Buna Alexandra, ma bucur ca mi-ai scris. Citesc printre randuri faptul ca nu esti in cea mai roz perioada a relatiei tale. Uneori se ajunge si aici dar numai de voi depinde ce se va intampla in continuare. Sa nu renunti la sansa ta, chiar daca uneori simti ca a devenit prea greu. Un zambet, o surpriza, un moment poate sa va aduca din nou bucuria de odinioara.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  125. Fiecare poveste de dragoste este o calatorie.Inca nu s`au inventat cuvinte care sa descrie ce simt eu pentru el,vocabularul nostru,al tuturor este prea sarac in astfel de cuvinte,dar totusi voi incerca sa exprim cu ele,asa putine cum sunt,ce simt pentru acest Om, Barbat, Iubit, Suflet-Pereche ce este pentru mine.
    Este in viata mea de prea putin timp, Doar 6 ani au trecut de cand ne iubim si in fiecare zi o facem cu o mai mare pasiune ca ziua precedenta.Va doresc tuturor sa aveti parte de o astfel de iubire….nemuritoare. Cum este el? Hmmm….ca adierea usoara a vantului care o simti mangaindu`ti corpul,ca ploaia calda de vara care se transforma in furtuna cand e prea puternica,ca un clown care te face sa zambesti cand simti ca nu mai ai motive nici sa te ridici din pat dimineata, este altfel in fiecare zi…. este EL.
    Este secretul meu,este adevarul meu, este as putea spune fara sa mint, ratiunea mea de a trai.Nu`mi imaginez viata fara el,ar fi prea monotona, prea sumbra.El este vinovat pentru zambetele mele, pentru lacrimile mele,pentru ceea ce sunt.IL IUBESC si IL VOI IUBI mereu,nici moarte nu ne va putea desparti! Totul se traieste cu o intensitate si bucurie prea mare.Facem parte din categoria oamenilor care inca se tin de mana pe strada,care sunt impreuna si cand unul e intr`un capat al orasului si celalalt in partea opusa, stim ce gandim, ce simtim, suntem UNUL.Stie sa ma faca sa ma simt femeie,stie sa ma rasfete, sa ma atinga, sa ma faca sa vibrez si cel mai important stie sa ma faca sa Rad ….foarte mult chiar:) Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă sa iubesc si sa diu iubita.Barbatul acesta merita ca viata sa`i dea tot ce are ea mai bun si mai pretios,pentru ca este un barbat care merita asta,este un barbat care stie sa faca o femeie sa se simta femeie,sa fie fericita.Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!EL este pentru mine adevaratul Romeo iar eu ma simt chiar Julieta lui,o poveste frumoasa cu printi si printese unde toti sunt fericiti.DRAGOSTEA ESTE CA SI VANTUL NU O POTI VEDEA DAR O POTI SIMTI…THE END!

    • Nici eu nu as fi putut sa o spun mai bine: ,,dragostea este ca si vantul, nu o poti vedea dar o poti simti’’. Iubirea este un drog, este drogul suprem care ne transforma in oameni mai frumosi. Si in interior si in exterior. Cred ca iubitul tau este unul dintre cei mai norocosi barbati.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  126. Bună!

    Sincer? Nici nu ştiu cum să îmi încep povestea, asta după ce am citit toate poveştile de mai de sus….
    Ce să spun? Nu credeam că o să mi se întâmple vreodată să întâlnesc pe cineva care să ţină la mine aşa cum ţine el, şi nici că acest băiat va fi exact aşa cum mi-am închipuit, aşa cum mi-l doream. Am aşteptat ceva până să apară, dar merită!
    Locuiesc într-un oraş nu foarte mare, cu doar două parcuri😀. Era vacanţa de vară, tocmai terminasem liceul, cu emoţii în aşteptarea vieţii de cămin în Bucureşti, dorinţa de a cunoaşte persoane noi, noi stiluri de viaţă.
    Aveam obiceiul de a ieşi la plimbare, seara, împreună cu cea mai bună prietenă a mea (mai mică decât mine cu doi ani, dar asta nu ne împiedică să fim pritene foarte bune :D), şi cu încă câteva prietene. Într-una din seri, prietena mea “prinde” drag de un tip care se plimba cu rolele. Eu îi tot ziceam: “Ce îţi place la el nu vezi ce urât e? Şi în plus este mai mare decât noi.”
    Zilele de vară s-au scurs, între timp părerea mea s-a schimbat şi a început să îmi placă şi mie de acel băiat. Îmi plăcea că se înroşea în obraji de fiecare dată când alerga cu rolele, şi era misterios pentru noi, deoarece nu se uita nici măcar o clipă în direcţia noastră.
    Îmi aduc aminte şi acum când ne plimbam în acelaşi parc, eu şi prietena mea şi îi spuneam că acum tot ce putem face este decât să aşteptăm să vedem pe care dintre noi o va alege “roller-ul”, după cum îi spunea ea. Bineînţeles că noi eram conştiente că el nu va alege niciodată pe una dintre noi, dar speram.
    A venit şi noiembrie, am început facultatea, plecând de acasă cu gândul că nu mă va mai interesa vreodată vreun băiat din oraşul meu. Între timp am avut un prieten cu care am stat doar două săptămâni, pentru că m-a minţit.
    Când am venit la facultate am avut posibilitatea să intru pe internet mai mult decât acasă, şi astfel am început să caut persoane cunoscute din oraşul meu, pe un site de socializare. Am introdus numele DANIEL, pentru că doream să găsesc pe cineva de care fusesem îndrăgostită cu câţiva ani în urmă. Însă, destinul a făcut să găsesc alt Daniel. Un Daniel pe care astăzi nu l-aş da pe nici un alt băiat, pe care îl iubesc din toată inima şi ştiu că si el mă iubeşte la fel de mult. Un Daniel de care am fost apropiată într-un fel în care numai fusesem cu nimeni, în sensul că lângă el am mai mult curaj, mai multă încredere în mine, el m-a învăţat să iubesc şi NICIODATĂ să nu spun NICIODATĂ!
    Dar ce este special la povestea mea?!? Păi nu v-am spus totul😀. Acel Daniel, este chiar băiatul care nu îmi închipuiam că va dori vreodată să fie cu mine, mai ales să mă iubească aşa cum mi-a demonstrat de multe ori. Nu credeam vreodată că îmi voi întâlni jumâtatea pe internet, dar s-a întâmplat.
    Ne-am întâlnit după două săptămâni de vorbit la telefon şi pe internet, şi am sărbătorit 3 ani de când suntem împreună anul acesta, şi tot atunci 1 an de logodnă :X :X :X.
    Noi sperăm să rămânem împreună toată viaţa, aşteptăm să termin eu masterul şi să ne mutăm împreună, să facem copii şi să îmbătrânim frumos! Asta dorim la toată lumea.
    Dragă Julieta, nu stiu cât de bine am expus povestea noastră, şi cât de atrăgătoare este pentru alţii, dar eu ştiu ce emoţii simt şi acum când îmi aduc aminte, şi câţi fiori mătrec atunc când îmi aduc aminte de primul sărut, pe care pot să spun că abia i l-am furat, la câte emoţii avea!
    Vă las! (Mă duc să scriu pentru licenţă, că la 6 vine Mitzu de la muncă şi numai o să mai am chef de scris.)

    Îl iubesc!

    • La câte emoţii am, recitind ce am scris am realizat că am uitat să specific… Ne-am întâlnit pe 14 februarie :X

    • Draga Cristina, imi place foarte mult ca esti o fata hotarata. Povestea ta este simpla si la obiect. Si de ce sa nu fie asa? Se vede ca te bucuri cu tot sufletul de momentele frumoase pe care ti le ofera viata. La fel ca tine si eu imi doresc sa imbatranesc alaturi de iubitul meu si sa fim fericiti, ca in povesti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  127. Imi aduc subit aminte de un citat din George Orwel: „Intr/o epoca a inselaciunii universale a spune adevarul a devenit aproape un act revolutionar”. Hm! Si inca o data, hm! Am mintit, am inselat, am furat, am tanjit dupa dulceata buzelor unui om care/si dura viata in alte brate, am comis toata gama de pacate capitale si inca altele pe deasupra. Nimic nu m/a facut insa mai puternica. Dupa fiecare minciuna am realizat cat de indreptatita am fost sa mint omul care ma facuse sa mor incet in turnul de gheata pe care il cladise in jurul sufletului meu. Inselam diabolic sperand ca durerea cu care fusesem daruita generos sa se rasfranga inzecit asupra celui care, la randul sau, inselase dureros inocenta inimii mele. Am furat din fericirea noastra potentiala si tot ce simteam era nu regret ci voluptate pe masura ce potentialul devenea imposibil. Climatul meu interior a fost devastat de uragane mai puternice decat orice furtuna nimicitoare de pe glob iar eu… am pornit a ma construi dupa fiecare dezastru, mai puternica, mai ipocrita, mai neiduplecata si mai cruda.
    Da, am mintit! O spun cu un soi de mandrie temperata numai de nevoia politicoasa de a fi modesta. E un pacat capital? Fiat Voluntas Tua! Minciuna devine un ingredient necesar atunci cand iubitul tau a facut din ea un mod de viata. Imi era interzis sa il intreb ceva. Comunicarea noastra se derula intre extreme: el numai intreba, eu numai raspundeam. De fiecare data, dialogul era un fel de interogatoriu sumbru, cu lumina lampii proiectata in ochi. „Unde ai fost?”, imi rasuna in urechi glasul in care octavele o luau razna din cauza furiei. In primii ani, raspunsul era inocent si plat. La serviciu, la mama, la Florina, prin magazine. Intre paramentrii astia se derula anost viata mea. „Ai curajul sa ma minti?” Nu reuseam sa procesez acuzatia. Adevarul era unul, credeam eu, si tocmai il rostisem. Minutele erau inamici neinduratori, a caror secure imi decapita demnitatea. Urma sa simt si fizic efectele acuzatiei. Era ca un ritual. Dupa raspunsul nesatisfacator, urma corectia. Intai morala. Sunt o mincinoasa, il insel cu nerusinare, stie ca nu poate fi singurul barbat din viata mea, sunt frumoasa dar, din pacate pentru mine, sunt proasta, pentru ca el nu va accepta niciodata sa il insel. Revolta lua locul calmului, creierul meu incerca din rasputeri sa inteleaga cu ce am gresit. El era iubitul meu, si nu de azi, ci de ani, de secole, de cand eram minerale, am crescut cu el, am fost copilul, amanta, frumoasa, desteapta, minunata, viitoarea sotie. Si intreaga poveste se fractura undeva, de unde incepeau ingrozitoarele sale temeri. Eram frumoasa si foarte tanara iar el era… bogat. In loc sa ne completam, frustrarile ridicau ziduri imense intre noi iar cea care trebuia sa sufere eram eu. Ii auzeam pasii, perdeaua de lacrimi imi intuneca privirile. Ii vizualizam gesturile, ii anticipam furia necontrolata, ii ghiceam reactiile. Pleca maturand totul in calea sa. Cobora in crama, auzeam pocnetul bilelor care se loveau impinse precis de tacul neindurator. Juca un timp apoi furia reizbucnea cu si mai mare intensitate iar tacul se transforma in lance a justitiei cu care impartea, in viziunea lui, dreptatea. Stiam sfichiuitul inconfundabil al batului rotit prin aer, auzeam cum lemnul plesnea pielea, simteam cum carnea crapa violent, in locul loviturii itindu/se o dunga rosie/violacee, ca o gura sinistra si nesatula. Picioarele erau preferatele lui. Imi spunea ca picioarele mele ii innebunesc pe barbati (unde era culpa mea?, mai aveam puterea sa ma intreb incercand din rasputeri sa rationez) si ca tot ele se desfac primindu/l in culcusul cald pe cel cu care era convins ca il insel. De aceea meritau pedepsite aspru. Cand considera corectia suficient de dureroasa pentru a fi eficienta, se oprea plangand. Lacrimile mele erau demult amanetate. Nici un strop umed nu imi mai cotropea fata, zambeam, imi placea sa/l privesc, neputincios si temator.
    A doua zi, la usa apartamentului meu rasareau zeci de buchete de flori. O plata firava pentru spectacolul din ziua ce se scursese umilitor pentru amandoi.
    Il uram. Cu toata forta, revolta, umilinta, dragostea. Il uram. Si il dispretuiam. Am invatat sa mint. Minteam cu nerusinare, cu nesat, cu furie la fel de intensa ca frustrarile sale. Adevarul mintit parea a fi singurul acceptat de iubitul meu. Descoperisem reteta fericirii. Lui. Nu ma mai pasiona jocul asta. Am plecat. Gestul s/a consumat simplu, fara drame false. Si de atunci, acest om incearca sa/mi demonstreze necontenit cat de mult m/a iubit. Si cat de mult m/a pierdut.
    Asta a fost intr/o alta existenta. De atunci am invatat ce inseamna cruzimea. In stare pura, nemaculata de pareri de rau, de vibratii potrivnice, ca un drog. In filmul vietii, am tras multe cadre. Unele intitulate „Barbati frustrati”, altele „Barbati poftind”. Le/am eliminat la montaj. Nu marchez succese, nu inregistrez vanitos recorduri. Faptul ca reprezint vremelnic obiectul atractiei (uneori demente) unui barbat nu ma face mai umana ci mai indarjita.
    Si asta era intr/o alta existenta. Pentru ca am intalnit (in sfarsit) un barbat. Ce simplu si ce vibrant! In clipa in care nu mai credeam in nici unul dintre miturile care alimenteaza mintile si sufletele betege ale femeilor, cand consumasem traumatizant fiecare dintre asa/zisele povesti de dragoste, l/am intalnit. Fascinant, fermecator, urat, gras, capricios, frumos, spiritual, distept, nesuferit, alintat, alintator, special, ticalos, senzual, tandru, ascuns, invingator… nesperat de al meu. Si ce daca nu era pentru mine? Si ce daca ma parasea in fiecare ora pentru a ma iubi in fiecare minut, si ce daca nu locuia numai in sufletul meu? Era ceea ce eu nu puteam spera mai mult si de aceea il iubesc nu cu pasiune ci cu incrancenare, cu nerv, cu revolta, cu draci, dar iubesc pentru prima oara si nimic nu va schimba asta. Niciodata…

    • Impresionant cat talent in expunere!

      • Multumesc, Anca!

        • Incredibil cat de pur romaneste au actionat unele dintre cele care au postat pe aici. Rating down something they did not get the point of! Sunt femeie, dar detest femeile de genul asta cu toata fiinta mea. Daca as putea le-as sterge buzele cu o radiera magica, sa isi inghita in sec veninul pe care ar vrea sa il scuipe.
          Magda, ar trebui sa scrii o carte. SENZATIONALA POVESTEA!

          • Multumesc, Cristina! Destinul nu/i o usa, sa opintesti a o indrepta cu umarul, am trait si istovit. Inregistrez cu uimire “thumbs down” dar nu oftez, caci exista oameni ca tine. Se pare ca nu calitatea scriiturii ci diabetica poveste (scrisa cu greseli multe, ingredient necesar) primeaza. Fie!

          • Aceeasi reactie am avut-o si eu, si a fost si motivul pentru care am postat comentariul.

    • Am citit randurile scrise de tine fara sa respir. Nu-mi dau seama daca este personala, dar povestea asta chiar este un uragan. Cu siguranta este povestea multor tinere care se feresc sa recunoasa o realitate trista. Nu pot decat sa te felicit pentru ca ai depasit o conditie pe care oricum o dispretuiai si acum iti traiesti visul.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  128. Jumătăţi cu secret

    Încerc să îl sfidez, dar el insistă. Se chinuie să-mi intre în piele şi să-mi modifice pigmenţii, însă tot ce reuşeşte să facă este să mă indispună. Nu are doar şapte raze aşa cum îl desenam eu la cinci ani ci doar una care face cât toate celelalte la un loc. Transformată de acest monstru într-o fiinţă gata de evaporare simt cum forţele îmi sunt neutralizate.
    Mă gândesc să mă îndrept spre casă pe un drum mai scurt şi umbrit de castani. Îmi pierd gândul în toiul fierbinţelii unei după-amiezi uitate. Dacă în urmă cu o jumătate de oră eram înconjurată de zeci de feţe acum totul e pustiu. Cred că m-am rătăcit. Mi se fură şi ultima picătură de răcoare, sunt lăsată în canicula vieţii… totul se transformă în deşert. Casele înghesuite unele în altele, de o parte şi de alta a străzii, îmi par străine şi vulgare- ceva mă respinge. Simt cum în urma mea se opreşte timpul, în faţă totul îmbătrâneşte înainte de vreme.
    Observ o casă ce mă atrage cu o impresionantă decoraţie în piatră. Aş vrea să fiu ca ea, să imprumut şi eu din farmecul ei. Are porţile larg deschise, vreau să mă împrietenesc cu ea aşa că intru. Îmi pare un monument de arhitectură- totul e artă, totul este istorie. Îmi iau papucii în mână şi îmi răsfăţ picioarele pe covorul de iarbă. Un fir de iarbă care creşte în sălbăticie după propriile reguli, asta vreau să fiu, sau o picătură de ploaie. Un petic de umbră mă cheamă. Cu paşii mărunţi mă îndrept spre el. Sub copac mă simt mai firavă decât un fluture, mai slabă decât o furnică, dar mă hrănesc cu idealuri.
    Soarele pare că-şi pierde din intensitate. Şi simt cum totul se scurge pe lânga mine,cum nu mai pot să pipăi fericirea sau să gust din anumite clipe. Simt cum timpul fuge de mine, iar eu în urma lui îmi plec capul. Dorinţa mea de a trai într-un univers în care nu există timp e nebună, vreau să fiu înainte de nefiinţă, vreau să fiu eu increatul. Vreau să ma joc cu timpul: el să alerge după mine, eu să mă ascund dupa planete; el să mă caute mereu, dar să nu mă găsească niciodată; să mă privească o eternitate, dar să nu mă atinga. Cel care a creat anotimpul a creat timpul-a număra rasariturile şi apusurile soarelui şi a nota perioadele de caldură şi de frig, pentru a se organiza, in ani. Numerele dau urmare timpului şi astfel dau calendare. Timpul este viaţa mea in valoarea unui banuţ, unicul pe care-l am în buzunar, mă întreb mereu ce pot să cumpăr cu el…
    Am ochii pe jumătate adormiţi şi gândurile amorţite. Îmi place această senzaţie; parcă aş fi drogată, mă cred pasăre şi prind aripi. O melodie trăznită mă scoate din starea de veghe şi mă trezesc la realitate.
    Şapte fete frumoase s-au prins într-o horă nebună. Mă îndrept către ele, soarele îmi face cu ochiul- eu număr norişorii. Totul se mişcă cu o viteză ciudată, din mijlocul horei un băiat vine spre mine. Faţa lui adăposteşte doi ochi albaştrii, zâmbetul îmi pare cunoscut, în mâini ţine o cană neagră.
    – Bea! Pe tine te-am ales.
    Beau din licoarea vieţii, îl prind de mână şi zâmbesc. Simt că sunt un nimeni şi am nevoie de el pentru a deveni cineva. Aş vrea să mă apropii cât mai mult, dar încerc să păstrez o oarecare distanţă, cred că până la urmă atracţia pe care o exerciţi asupra mea va invinge. Sunt sub presiunea a doua forţ, una ma atrage, cealaltă mă respinge.- aş vrea să fug. Încep din ce în ce mai mult să te îndrăgesc şi asta îmi slăbeşte rezistenţa. O să rămân aici- sentimentul meu e rebel şi nebunesc şi voi face totul nebuneşte.
    – Sunt Eduard, putem să ne aşezăm în micul tău cuibuşor?
    Ajungem sub copacul visurilor mele. Fetele au disparut.
    – Sunt Cosmina! Mă simt ciudat, cred că te cunosc.
    Întind mâna şi îmi odihnesc degetele în părul lui galben.
    – Nu te îngrijora. Hai sa ne combinăm gândurile, privirile, sentimentele şi să facem un dicţionar pentru limba aceasta! Dragostea, timpul şi răbdarea sunt singurele arme ale omului. La ce te gândeşti?
    – Am uitat de tot. Libertatea îmi respiră prin vene şi îmi este indiferent ce zi e atâta timp cât sunt cu tine. Inima mea e mai fericită ca niciodata. Mi-ai oferit un gand şi simt cum simţi şi tu ce simt şi eu. Bucuria şi fericirea bate la usă, iar eu îi deschid.
    – Cosmina, eu mă întreb mereu dacă am putea să găsim fericirea la farmacie, să ne ducem cu o reţetă şi să o eliberăm. Aşteaptă!…
    Paşii lui se duc spre căsuţă şi îl pierd în zare. Sunt singură şi simt lipsa lui, eu sunt o umbră şi mă ascund în umbra mea. Nu vreau nimic şi totuşi vreau totul. În spatele meu Robert dansează alături de vânt în luna iunie. Îmi dă un buchet cu flori- frunze liniare, subţiri, şi flori galbene, aromate. Galbenul este intens şi pur, amplu şi orbitor ca un şuvoi de metal topit, fiind greu de stins el se revarsă mereu.
    – Pentru cea mai frumoasă. Sunt sânziene, e ziua lor- azi florile şi dragostea au puteri supreme.
    Mă droghez cu mireasma lor.
    – Mă gândesc la culoarea lor…atât de intensă, expansivă şi caldă. Când o privesc mă simt veşnică, bogată, divină, ca o împărăteasă. Sunt tânără, dansez alături de zei şi învăţ despre nemurirea divină.
    – Kandinski spunea: “Galbenul are o asemenea nazuinţă spre lumină încât nu poate să existe galben foarte închis. Putem spune deci că între alb şi galben este o afinitate profundă, fizică.”. Eşti atât de inocentă, atât de tăcută şi de fericită când mă apropi de tine. Când te iau de mână fiori, ca un curent electric, încep să treacă din braţul tău într-al meu.
    O lacrimă se sinucide în ochiul meu şi vreau să o salvez, dar nu pot ea se aruncă pe obraz, se scurge încet, apoi dispare.Mi-e dor de ea şi lacrimile mele încep să o caute pe obraz, dar nu o mai găsesc. Robert îmi pune în mana un galben, îmi sărută lacrimile- cântec de clopoţei.
    – Sunt vestiţii clopoţei din Foişor, sunt 40 şi probabil s-au gândit că ar fi bine să fie martorii iubirii noastre. Casa este numită Vila cu Clopoţei.
    – Eduard, iubesc fericirea, nebunia, credinţa mai mult decât te iubesc pe tine căci tu eşti în toate.
    Prin pletele noastre fuge vântul urmărit de idei trăznite şi ciudate. Mă scufund în braţele lui. O viaţă întreagă se reduce la o clipa, astfel clipa: ceva infim, adimensional şi atemporal… devine totul. Dar de ce nu ar putea o clipă să fie cineva? Pentru mine el este clipa mea: prin el respir, prin el simt, prin el visez, prin el traiesc. Este motivul pentru care zâmbesc şi pentru care imi doresc ca ziua de mâine să vină mai repede. Iar motivul declanşează clipa… din florile de aur încep să fac o coroniţă- trăiesc într-un real absolut…
    – Cele mai dulci amintiri sunt cele din tinereţe. Cele mai bune povestiri şi dezvăluiri de secrete sunt cele din adolescenţă. Dar nu spuse imediat după momentul în care le trăieşti, ci după caţiva ani.Treci printr-un moment foarte greu şi crezi că tu eşti unica persoana din univers care suferă, trece ceva timp şi uiţi de clipa de tristeţe. Atunci de ce ne consumăm atât, dacă avem în final să uităm clipele acelea? De ce suntem făcuţi să uitam? De ce suntem făcuţi să suferim?
    – Draga mea, poate că trebuie să gustăm şi din miere şi din venin pentru a ne da seama întradevăr de sensul vieţii. Poate că aşa este viaţa “simplă”, compusă doar din rău şi bine, din dulce şi amar, din bucurii şi tristeţi- din extremităţi. Ca să preţuieşti fericirea trebuie să gusti din tristeţe, ca să preţuieşti prietenia trebuie să aflii ce este singuratatea. Deci trebuie să aflăm ce este moartea penru a ne seama de adevăratul sens al vieţii.
    – Dar în cazul dulcelui şi amarului, al tinereţii si bătrâneţii, al bucuriei şi melancoliei ştim care dintre ele reprezintă binele şi care răul, în cazul vieţii şi al moţii nu ştim nimic sigur căci nu cunoaştem cealaltă extremitate. Trăim cu impresia că: să traieşti este bine, să mori este rău. Poate moartea este cel mai bun lucru, dar este doar un “poate”.
    – Dragostea mea e ca nicipurile mişcătoare eu te trag pe tine din ele, dar mă scufund eu tot mai adânc. Ai devenit aerul meu, iar acum eşti pretutindeni, deasupra mea, lângă mine şi în mine. Hai, să aruncăm coroniţa!
    Degetele lui se contopesc cu ale mele, picioarele dansează prin iarba rece. În faţa Vilei cu Clopoţei mă opresc, o admir şi arunc coroniţa peste ea, dar se loveşte şi cade. Eduard mă ia în braţe şi îmi spune:
    – Să nu uiţi niciodată!
    – Ce?
    – Că ai trăit o dragoste galbenă la Casa cu clopoţei de la şosea cu parfum de sânziene. Să mergem!
    – Unde? Mi-am uitat papucii.
    În faţa vilei se odihnesc papucii, îi strâng la piept ca un copil. Picioarele dansează în rouă, noaptea pare coborâtă dintr-o poveste- copacii au umbre ciudate. Eduard îmi strânge mâna şi o sărută:
    – Acolo unde mergem nu ai nevoie de ei.
    – Unde mergem?
    – Să facem o baie în mare- în noaptea de sânziene.
    Cu aceeaşi mână fugară îl ating, cu aceiaşi paşi ne îndepărtăm de casă, cu aceeaşi voce îi şoptesc la urechea stângă:
    Nu ştiu nimic din acest oraş
    Ce mă lasă rece şi mă transformă într-o fiinţă distantă.
    Dor de frunze, de nori, de mamă, de fericire… dor de tine.
    E noapte în paradis şi paradisul a murit.
    Oraşul e palid şi pare adormit.
    Străzile prăfuite dansează într-o horă haotică
    şi îşi aruncă sărutul pe ochii mei.
    Am tâmplele amorţite-
    gânduri oprite.
    Îmi las toată înţelepciunea în mâinile tale
    Mă sting acum şi poate mâine mă vei aprinde tu.
    Am trăit ca o sclavă într-o lume a regilor
    Dau mărturie şi-ţi las trupul ca dovadă.
    Cu mâna odihnită în pletele tale
    Scriu jurământul zilelor de apoi,
    Am degetele roşii de-atâta suferinţă
    Ramai cu mine, am uitat de credinţă.

    • Mi s-a parut foarte frumoasa povestea ta. Esti o persoana foarte creativa si probabil vei avea mult succes in aceasta directie. Iti doresc un Romeo pe masura.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  129. Noiembrie. Zgribuliţi, călătorii urcau în tren. Pe geamul de la vagon, imaginile se succedau cu repeziciune. La fel şi gândurile mele. Era o nouă provocare şi, ca întotdeauna, cu aceste prilejuri, îmi putea surâde şi şansa unor noi cunoştinţe ori a vreunei noi muze…
    Vântul adia cu putere scuturând rece şi tăios şi ultimele frunze ce se încăpăţânau să rămână suspendate în copacii goi. Gonit, parcă şi el, de frigul toamnei, trenul alerga cu repeziciune pe şine, slalomând ca un schior iscusit printre dealuri, grăbit parca, a mă aduce înaintea destinului şi a ei…
    Ajunsesem mai repede şi căutam să mă acomodez situaţiei… Invitaţii şi gazdele prinseră a socializa şi cu toţii păreau încântaţi şi curioşi…Ochii mei fuseseră captivaţi însă de o femeie tânără cu privirea amuzată şi uşor absentă.
    Mă uitam la ea, cum îşi aprindea, drăgălaşă, ţigara şi cum începuse a mă studia. Începuse un joc la distanţă între noi doi… Am încercat să o păcălesc şi pentru câteva clipe priveam amuzat la picurii de ploaie de pe geamul restaurantului…
    Participasem la un simpozion literar cu o lucrare de proză scurtă unde reuşisem să-mi fac noi prieteni şi să o cunosc pe Iulia.
    Ochii ei frumoşi, verzi şi trişti mă captivau. Cu un mic ajutor din partea organizatorilor reuşisem să-i aflu frumosul nume şi să schimbăm primele impresii. Când a aflat că sunt scriitor debutant, zâmbi melancolic şi îmi propuse, ca după ce-şi va termina ţigarea, să ieşim în ploaia maruntă. Cum era destul de cald în încăpere, am dat curs invitaţiei încântătoarei fete şi am răspuns provocării, dorind să ies un pic la aer curat şi să scap de privirile curioase ale celor din jur…
    Imi privi ceasul, vechi camarad, al cărui minutar se oprise la o ora matinală…
    In frigul toamnei până şi timpul îngheţa vroind parcă a păstra intacte şi unice acele clipe cu Iulia….
    Cum, până să înceapă simpozionul, apreciai că mai erau cateva ceasuri bune, ne-am hotărât amândoi, să hoinărim prin micuţa localitate de munte, şi să-i descoperim străduţele, totodată, descoperindu-ne unul pe altul…Ploua mărunt şi des…Iulia mă luă de mână şi, copilaroasă, îşi scutură parul lung, privind îmbufnată la cerul posomorât… “Dacă va mai ţine ploaia… va mai ţine!…asta e !” parcă vroia să-mi spună…… Îmi zîmbi făcându-mi şmechereşte cu ochiul, se ghemui la pieptul meu şi pornirăm la pas să ne plimbam…Imi spuse câteva secrete despre ea şi participarea ei la simpozion, eu am făcut la fel şi ne bucuram ca doi copii că, printr-un miracol, ni s-a permis, să ne aflăm în atare condiţii…
    Iulia era radioasă ca o rază de soare pe cerul mohorât de toamnă. Era basarabeancă ca origine, studentă în anul 3 la actorie şi venise aici cu mentorul ei, profesorul Cenuşe şi cu caţiva colegi, să susţină o scurtă reprezentaţie din Blaga…
    Cum ploua mai tare, ne adăpostirăm zgribuliţi sub o terasă, iar apoi, la o cafenea. Se distra, că nu fumez, reproşându-mi, că toţi scriitorii au câte o patimă, o meteahnă, un moft,o muză ceva care să-i captiveze şi încerca să mă descoase, să afle care este patima mea. I-am spus ca sunt la început de drum şi deci şi patimile înca nu ma cuprinseră,chiar aşa, cum şi-ar fi dorit sau imaginat… Provocatoare, şi dorind să mă incite, mi-a oferit, atunci, amuzată, ţigara pe jumătate arsă. Am privit filtrul înroşit de rujul ei… Mă îndemna să răspund provocării… Am tras un pic şi, întrucât fumul m-a cam înecat, am tuşit încetişor. “Ţi-am spus, că nu mă pricep să pufăi !” i-am spus prinzându-i mâinile mici, căuş într-ale mele..Am râs amândoi de neştiinţa mea… Mă sărută aproape instantaneu, i-am simţit buzele moi, cedându-mi încetişor. Era atât de fragilă în braţele mele…
    Seara se lăsă peste oraş şi luna răsări pe cer venind grabită la întalnirea cu soarele. Ne apropiarăm de clădirea teatrului. Mâinile noastre împreunate se despărţiră încetişor şi ea alergă în culise pentru a pregăti, împreună cu colegii actori, scurta scenetă.
    Începu şi spectacolul. Privirea ei ma căuta înfrigurată între spectatori iar jocul ei era extraordinar. Nu-şi dezlipi ochii de locul unde stăteam… Am ieşit aproape de final şi i-am luat un trandafir roşu de la o florărie, care spre norocul meu o mai găsi deschisă.
    Am prins momentul final al scenetei şi privirea ei superbă , radiind de fericire. Am urcat cuprins de un elan nestăvilit pe scena şi i-am oferit în aplauzele asistenţei trandafirul… M-a prins între braţele ei şi şi le-a încolăcit de gâtul meu, sărutându-mă cu foc… Era teribil de bucuroasă…
    Urmă apoi decernarea premiilor iar eu câştigasem premiul întâi. Am privit-o de pe scenă cum îmi face grăbită cu mâna şi îmi lasă pe scaunul ei eşarfa ce o purta la gât. Ochii mei căutau cu insistenţă ochii ei. Imi mai trimise o sărutare de pe vârful degetelor, apoi ieşi în noapte…
    Eram triumfător dar nu eram cu ea. Ea nu mai era lângă mine spre a sărbători aşa cum trebuia…Am poposit din nou în localul unde petrecusem câteva clipe împreună, ţinând în mână eşarfa ei. Un parfum suav mă făcu sa închid ochii spre a-i vedea, fie şi-n vis, chipul drăgalaş…A fost ca un vis…In scrumiera stinsă găsi ţigara cu urmele rujului ei. Am zâmbit mohorât…
    A doua zi la ştiri, vestea unui groaznic accident de microbuz care curmă viaţa unor tinere talente în actorie, făcu înconjorul ţării… Ţineam în mână eşarfa ei, deasupra pământului rece şi mut, cerând printre lacrimi, un răspuns….

    • Pentru 10 povesti vesele exista si una foarte trista cum este aceasta. Dar, eu cred ca ar trebui sa nu uiti niciodata ca ai primit acel dar nepretuit: ai avut parte de un moment pur, cateva ore de dulce agonie cu o femeie de care fara sa vrei te-ai indragostit. Uneori se intampla lucruri care nu au nicio logica sau explicatie, iar noi trebuie sa pastram pentru totdeauna clipele in care am fost fericiti … si fara resentimente, sa mergem inainte.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  130. Draga Julieta
    Povestea mea poate iti va parea ciudat dar da incepe de la talpile mele goale usor gadilite de o raza de soare jucausa. Dormeam visand la ea, fata din povesti cand soarele satul sa ma vada cum ma odihneam intins cu cartea Romeo si Julieta sub capsor, in poienita aceea plina de flori mi-a trimis o raza si apoi inca una, pana ce gadilit de atatea incitari ale sale, mi-am deschis pleoapele incetisor. Inaintea mea mi se deschidea ca prin vis o poteca luminoasa si stralucitoare. Ghidat de un straniu instinct m-am ridicat iar talpile mele ca vrajite paseau pe acea cararuie luminoasa. Eram atras ca de susurul unei cascade de vocea ei. Ea canta si o facea in modul cel mai dulce si frumos cu putinta. Florile imi mangaiau talpile readucandu-ma duios pe poteca atunci cand din prea mare graba mea paseam pe alaturi. Un fluture multicolor imi aparu inainte si ca un ghid zbura falfaind din aripile-i usoare si tragandu-ma dupa el. Deodata copaceise rarira si padurea se termina deschizandu-se larg catre o plaja insorita. In fata mea duios marea mangaia malul insorit. Iar in spuma marii frumoasa sirena cu parul negru ca abanosul si pielea alba ca zapada. Vocea ei cristalina acoperita usor de valurile line ale marii ma chemau, ma ademeneau, ma atrageau. Paseam ca vrajit catre frumoasa faptura precum un supus catre regina Sa. Tălpile îmi ardeau îngrozitor la fel şi soarele, dar eu continuam să alerg pe nisipul de lângă mare atras de frumoasa straina care aparea si disparea in spuma marii…Pe mal gasi o esarfa… Adulmecai usor parfumul ei… Din mare simti privirea ei aidoma unei raze de soare…
    Ochii ei verzi ma priveau insistent şi ma pofteau alaturi de ea în mare…Priveam năucit în jur şi apoi în toate părţile… Imi venea sa ma ciupesc… Daca era numai un vis… Esarfa pe care o tineam strans in palma insa ma incuraja sa continui sa o caut…apoi ca vrăjite tălpile luară pulsul valurilor reci ale marii…
    „- Vino!!! Hai, vinoooo aici!!! auzi glasul străinei, indemnandu-ma, chemandu-ma…apoi vocea ei fu acoperită de mugetul valurilor… Dispăru şi ea o clipă, iar eu, temându-ma să nu o pierd, ma adânci şi mai tare în apă…Chipul ei reapăru,in secunda urmatoare, dându-mi curaj !!!
    „- Vino, iubitule, vino aici!!! o auzi din nou, parca mai de aproape, ca apoi, un val să facă iar dispărută imaginea frumoasei străine… O căutam speriat, inotand bezmetic cu bratele pe sub apa si ţinând strâns eşarfa ei în palmă. Inotam haotic privind si cautand-o în toate direcţiile…
    Străina dispăru înghiţită parcă de mare… Doar parfumul ei ma atrăgea tot mai adânc printre valuri contopindu-l cu marea spumoasă şi cu EA…


    • Pentru o clipa, chiar am ajuns si eu sa vad plaja frumoasa din povestea ta. Se vede de la o posta ca esti o persoana foarte romantica si sensibila. Iti doresc din toata inima sa o gasesti pe EA.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  131. Am inceput din nou sa scriu, cuvintele curg pe coala alba si nu se mai opresc, de fiecare data cand scriu ma gandesc la tine, la noi. Oricat as incerca sa te uit nu pot, fiinta mea revine la viata numai cand esti tu in preajma mea. Ne cunoastem de cand eram copii, practic am copilarit impreuna, insa totul a inceput in urma cu 5(cinci) ani in acel sfarsit de vara (19-August-2005), nu o sa uit niciodata seara aia, o seara de vara calduroasa cu luna plina, seara cand mai imbratisat pentru prima oara cand mia dat primul sarut,dau timpul in urma si am impresia ca totul se petrecea ieri, simti din nou emotia primului sarut, inca iti simt mainile in jurul trupului meu inbratisandu-ma, de atunci au inceput cele mai frumoase zile din viata mea, era o relatie ascunsa, si totusi o relatie frumoasa. M-am indragostit de tine din prima clipa cand mai luat in brate sau poate te iubeam deja si imi era frica sa recunosc, tot ce stiu e ca de cand m-ai sarutat lumea mea ai devenit tu, tu erai ochi mei, ratiunea mea, puterea mea de a merge mai de parte si de a iubi.Am avut o relatie frumoasa care a durat 4 ani dupa care pe 09 mai 2009 ne-am unit destinele.Nu am sa uit niciodata acea zi superba!!!

    • Buna Criss, recunosc ca am fost un pic derutata pentru ca ai folosit destul de des verbe la trecut, dar in final inteleg ca povestea ta este una foarte fericita. Te felicit pentru asta si sper sa ramai asa pentru toata viata.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  132. Buna!
    Pacat ca nu exista posibilitatea postarii unei poze. As fi vrut sa vezi cum dragostea in…3. Ei la ce te gandesti…
    Eu sotia si printesa noastra de 4 ani si 8 luni. Ai fi vazut bucuria sotiei mandria mea si inocenta micutei noastre balerine. Nu poti povesti in cuvinte o relatie.
    Verona ar fi locul ideal de a-i aduce fetitei o surioara…

    • Buna Cosmin, ma bucur ca sunteti o familie implinita si fericita. Verona este un loc perfect pentru a deveni 4 in loc de 3, dar eu cred ca orice loc este perfect pentru asta atata vreme cat va iubiti si va bucurati de fiecare moment impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  133. Dragă Julieta,
    Poate nu sunt Romeo al tău şi nici nu mă aflu în faţa balconului tău, dar am pentru tine o poveste de dragoste.Totul a început prin 19xx (nu ştiu exact data) într-o facultate normală şi austeră. Din pură întâmplare 2 oameni s-au cunoscut acolo: el şi ea.Amândoi timizi, însă inteligenţi, amândoi frumoşi, însă trişti şi trecuţi prin chinurile binecunoscute ale inimilor frânte. Dar facultatea i-a apropiat.Luni întregi de întâlniri, poate un sărut-două pe furiş (lumea nu mai e ce a fost o dată) şi dragoste din plin. Poate nu erau prinţ şi prinţesă, dar eu cred că iubirea dintre ei a fost destul. La vârsta de 26 respectiv 25 de ani (el era mai mic decât ea), s-au căsătorit.Ea arăta aşa de bine în rochia ei albă de mireasă şi un zâmbet euforic îi era lipit pe chip… iar el un gentleman în frac. Erau cuplul perfect. Când ea a împlinit 28 de ani, a apărut copilaşul, mai mult drăcuşorul. Timp de 15 ani plini de chinuri, suferinţe, aceştia au reuşit să îl crească până când a ajuns un om de care pot afirma că sunt mândri. În momentul acesta copila (da, e o ea) are şi ea un prieten şi ştie cum e să fi îndrăgostit peste cap, să vezi totul în jurul tău într-o altă lumină, să fi fericită doar în braţele lui. Ea şi el, părinţii, nu au avut niciodată parte de o excursie romantică doar pentru ei doi, iar ea adoră Verona.
    Eu sunt Cristina, copilul lor şi vreau pentru părinţii mei ce e mai bun deoarece ei mi-au oferit mie tot ceea ce aveau. Bătrâneţea îşi pune amprenta pe chipul lor blând dar iubirea dintre ei e nemuritoare.

    • Povestea ta de dragoste si gestul tau sunt intr-adevar superbe. Cred ca toti ne dorim sa traim o viata alaturi de persoana iubita si sa avem copii care sa fie mandri de noi. Si mie imi place sa cred ca iubirea este nemuritoare.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  134. Draga Julieta

    Povestea mea de iubire incepe acum…18 ani.ne-am cunoscut cand eram la bunici, am iesit impreun la un suc, si dupa un an si jumate ne-am casatorit. Am fost impreuna la bine si la rau-cum se spune, cu multa iubire, din care a si rezultat o frumoasa printesa care acum are 15 ani. Ce pot sa spun? ne iubim mai mult ca la inceput. asa cum se spune, primii ani impreuna cu cineva sunt un pik mai”agitati”, pentru ca pentru fiecare se schimba statutul..fata devine femeie, mama , iar baiatul devine cap de familie; dar cred ca daca exista iubire, intelegere , respect,si rabdare -pot spune ca acesta ar fi secretul unei relatii de lunga durata in care sa nu te plictisesti niciodata si sa nu te simti singur(a), sa nu te simti in plus.Trebuie doar ca amandoi sa-si doreasca cu adevarat ca relatia sau casnicia sa mearga.
    Acesta ar fi sfatul meu pentru toate tinerele si toti tinerii…poate exista dragoste ca in carti sau in filme, adaptata bineniteles la zilele noastre..
    a , si sa nu credeti ca sunt foarte batrana.. am doar 35 de ani..Dar iubesc ca la 18

    • Iti multumim de sfaturi, ca si eu sunt inca foarte tanara si imi doresc sa raman o viata langa omul de langa mine. Stii cum se spune: la inceput esti “indragostita” si abia mai tarziu, o data cu maturizarea relatiei “iubesti cu adevarat.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  135. Viaţa e un lucru ciudat şi greu de înţeles. Uneori sunt convinsă că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest pământ doar din cauză că se plictisea prea tare. Eu îl văd ca pe un fel de Martin Scorsese modern şi cu un teribil simţ umorului. Dar atunci când m-a creat pe mine, a fost total lipsit de imaginaţie, însă extrem de ironic. Până în acest moment viaţa mea a fost ca şi o comedie de cea mai proastă calitate, la finalul căreia publicul aplaudă totuşi din bun-simţ faţă de prestaţia actorilor. Însă, probabil nici în filmul despre viaţa mea nu aş primi rolul principal. Şi o să vă explic imediat de ce.
    Am 28 de ani. Tânără ar zice mulţi. Însă în aceşti 28 de ani nu am realizat nimic. Sunt cea mai nesemnificativă persoană pe care o veţi cunoaşte vreodată. Nu am prieteni, zilele libere mi le petrec doar în faţa televizorului sau cu nasul în cărţile mele de psihologie – facultatea pe care am şi urmat-o timp de doi ani – cu rudele nu prea ţin legătura, părinţii abia aşteaptă să mă mut din casa lor, nu îmi spun asta, însă o simt eu; dar îi înţeleg. Iar colegii de servici probabil nici nu ştiu cum mă cheamă. Sunt prea întunecată şi posomorâtă ar zice probabil cu toţii, în cor, dacă i-ai întreba ce părere au despre mine. Iar eu, nici măcar eu nu i-aş contrazice, căci ştiu că au dreptate. Aş putea începe acum să mă plâng, să vă spun că motivul pentru care sunt atât de nefericită este tocmai această ciudăţenie, această batjocură – recunosc, exagerez un pic – numită viaţă. După ce am pierdut cel mai important motiv pentru a trăi mi-am pierdut şi dragostea de viaţă şi am devenit o femeie ursuză, îmbătrânită înainte de vreme şi groaznic de nefericită. Ah, şi uitasem să vă spun care este cel mai mare defect al meu: sunt total lipsită de personalitate. Aş fi în stare să las pe cineva să mă calce de-a dreptul în picioare fără să suflu absolut niciun cuvânt. Din această cauză nu mă respectă nimeni.
    Însă, în apărarea mea, aş putea spune că nu am fost mereu aşa. Cândva, în urmă cu vreo 8 ani, eram cea mai fericită femeie din lume. Aveam absolut totul. Eram tânără, frumoasă şi mai presus de toate îndrăgostită. Îndrăgostită la nebunie de cel mai bun bărbat pe care îl cunoscusem vreodată. Numele său era Cosmin şi era cu doi ani mai mare decât mine. L-am întâlnit pe holurile facultăţii. Îmi amintesc atât de bine acea zi! E ciudat cum, un singur lucru, în aparenţă atât de nesemnificativ poate schimbă aşa de mult viaţa unor persoane. Dacă nu ne-am fi întâlnit atunci, oh Doamne, de nu ne-am fi întâlnit totul ar fi fost atât de diferit acum. Şi totuşi, poate că nu aş fi cunoscut dragostea adevărată, dacă nu ar fi apărut Cosmin în viaţa mea.
    La prima întâlnire, pe care trebuie să recunosc, am acceptat-o cu greu, deşi mă fermecase în totalitate, am mers la un film. Chiar nu îmi mai amintesc cum se numea filmul, dar trebuie să fi fost ceva romantic căci, dragul de el, încerca din răsputeri să mă impresioneze. Nu ştia el pe atunci că reuşise de fapt căci, în următoarele săptămâni nu mă mai puteam gândi decât la el. Cu prietenele mele, şi erau destul de multe în vremea aceea, nu mai exista alt subiect de conversaţie decât Cosmin. Erau convinse că în scurt timp o să ne căsătorim, dar viaţa ne rezervase cu totul altceva.
    După două luni l-am prezentat părinţilor. L-au plăcut foarte mult. Chiar şi-ar fi dorit un băiat însă, după naşterea mea, mamă a suferit nişte complicaţii, nemaiputând să rămână niciodată însărcinată. Aşa că îl considerau pe Cosmin fiul pe care şi l-au dorit, însă nu l-au avut.Mă bucuram mult când vedeam că sunt atât de apropiaţi, mai ales Cosmin şi tata. Mai tot timpul aveau câte ceva de meşterit la vechea noastră Dacie.
    Totul ne mergea foarte bine. În doi ani de zile nu cred că ne-am certat vreodată. Ne hotărâsem să ne căsătorim imediat ce terminam şi eu facultatea. El absolvise deja şi se angajase ca agent imobiliar. Chiar începuse să se descurce cu banii, nu mai depindea financiar de părinţii lui. Aşa că, atunci când am aflat că sunt însărcinată am fost convinsă că voi avea sprijinul bărbatului iubit. Mă gândeam că o să să închirieze un apartament pentru noi, şi că, de acum încolo vom fi pe cont propriu. Însă, când a auzit vestea cea mare Cosmin a avut o reacţie total diferită de cea la care mă aşteptasem eu. La început calm, mi-a zis că nu putem creşte un copil, noi fiind încă prea tineri şi neexperimentaţi şi că, să aduc pe lume un copil acum, în aceste condiţii ar fi o mare prostie. Cel mai bine ar fi, a zis el, ‘să avortezi copilul acum,cât e încă devreme. El nu va simţi nimic, nici tu’. Dar văzându-mi îndârjirea, pentru că eu nu aş fi renunţat la copilul meu nici în ruptul capului, s-a enervat îngrozitor, mi-a zis că sunt proastă şi că vreau să-mi distrug viitorul. Mult timp nu m-a mai vizitat Cosmin după acel episod. Eu m-am văzut nevoită să renunţ la facultate, căci îmi era foarte rău. Zilele le petreceam mai mult în pat. Părinţii mei sufereau foarte mult când mă vedeau atât de singură şi îndurerată. Şi eu sufeream la rândul meu, mai mult din cauza lui Cosmin care practic mă abandonase. Nu puteam să-i înţeleg egoismul.
    După vreo trei luni de suferinţă am primit şi primul semn de la Cosmin. Mă ruga să-l iert şi să-l primesc înapoi. A zis că regretă enorm ce s-a întâmplat şi că speră să reuşesc să trec peste cearta noastră. ‘Eram foarte speriat, ştiu că nu e o scuză, însă sper ca tu să mă înţelegi. Căci tu, în lumea asta, mă înţelegi cel mai bine’. Mi-a promis că va căuta un apartament pentru noi şi că imediat ce se întoarce acasă – era la Braşov pe atunci – ne vom căsători. Deşi iniţial nu am fost de acord, am acceptat totuşi cererea lui, mai ales din cauză că îmi doream un tată pentru copilul meu.
    Ziua în care el trebuia să revină acasă este şi probabil va rămâne cea mai urâtă zi din viaţa mea. O zi ploioasă şi mohorâtă de toamnă. Totul era trist în jur, parcă natura incerca să mă avertizeze, însă nu mi-am dat seama şi oricum nu puteam face nimic pentru a opri dezastrul ce avea să se întâmple. Nu dormisem deloc cu o seară în urmă, nu doar din cauza emoţiilor, deşi existau şi ele – căci aveam să-l văd pe bărbatul iubit după mai bine de trei luni – ci mai ales din cauză că îmi fusese foarte rău. Chiar şi dimineaţă mă simţeam îngrozitor de slăbită, cred că aveam şi temperatură, însă nimic nu mă putea împiedica să alerg până la gară în aşteptarea iubitului meu Cosmin. Am ajuns acolo cu 20 de minute înainte de sosirea trenului. Şi am aşteptat, cred că mai mult de două ore însă trenul încă nu ajunsese. Ceea ce la început părea o banală întârziere începuse să mă îngrijoreze. Am fost la un ghişeu să cer informaţii despre trenul în cauză iar operatoarea, o doamnă foarte amabilă mi-a zis că a fost un mic accident feroviar şi că nu au fost victime. Dar informaţia pe care doamna amabilă mi-o dăduse era cum nu se putea mai greşită. Accidentul fusese unul extrem de grav, în urmă căruia 50 de persoane, inclusiv Cosmin, îşi pierduseră viaţa. Lucrul acesta aveam să-l aflu mai târziu la ştiri.
    Vestea pierderii lui Cosmin m-a adus într-o stare letargică, din care mi-am revenit pentru ca, în scurt timp să sufăr o cădere nervoasă. Am încercat să mă sinucid, de două ori, înghiţind pastile, însă părinţii mei au chemat salvarea la timp. Viaţa mea fusese salvată, însă nu şi cea a bebeluşului. Am pierdut copilul după aproape şapte luni de sarcină. Regret enorm că nu am ştiut să preţuiesc singurul lucru care îmi rămăsese de la Cosmin. Acum e însă prea târziu….

    ***

    Şi aşa, dragii mei cititori, v-am spus pe scurt, povestea vieţii mele. Nu ştiu cât de frumoasă sau de romantică vi s-a părut, nu ştiu nici dacă este cea mai emoţionantă poveste de dragoste sau o adevărată dramă, nu ştiu dacă sunt o actriţă demnă de Oscar sau dimpotrivă aş câştiga Zmeură de Aur. Nu ştiu nimic din toate astea, nici nu îmi doresc să ştiu. Sper doar că v-am capturat atenţia pentru câteva minute şi că nu v-am lăsat un gust prea amar!
    Şi totuşi, aş avea şi o întrebare pentru Julieta, şi anume… “Draga mea Julieta, crezi că există dragoste şi dupa moarte? “

    • Draga Irina, chiar m-a emotionat scrisoarea ta. Nu vreau sa-mi asum rolul de terapeut sau mai stiu eu ce, vin doar cu un sfat care sper sa te ajute: Gandeste-te ca daca el te priveste acum de undeva si-ar dori sa fii fericita. Sa traiesti, in primul rand, sa-ti refaci viata, sa ai copilul pe care-l doresti, sa mergi mai departe. Sper ca cei din anturajul tau sa fie alaturi de tine in momentele astea si sper sa gasesti in tine din nou Femeia care are puterea de a da nastere altor vieti.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

    • buna!
      am citit povestea ta si mi se pare chiar emotionanta, dar si trista in acelasi timp. eu sunt de parere ca ar trebui sa incerci sa treci peste, si sa te bucuri din nou de viata. intr-adevar nu va mai fii ca inainte, pentru ca sufletul tau va dori mereu sa retraiasca ce a fost, dar incearca sa iubesti din nou. o sa vezi ca in lumea asta exista cineva care poate sa te faca sa zambesti, trebuie doar sa il lasi.

    • buna!!! m a impresionat foarte tare povestea ta sincer…si un singur lucru am de zis -nu are rost sa te inchizi in tine….daca Dumnezeu a vrut asa trebuie sa intelegi si sa te resemnezi…toate se intampla cu un scop si poate odata si odata vei intalnii iar adevarata dragoste iar aceasta v a ramane pentru totdeauna…tot ce trebuie sa faci este sa ai incredere in tine si sa speri…el sigur este dezamagit de tine cand te vede in starea aceea si cu siguranta ar vrea sa fie mandru de tine…trebuie doar sa ti demonstrezi tie ca poti trece si el se v a bucura!!!

    • Nu stiu ce sa zic, ca sa incerc ceva as vrea sa’ti stea mintea in inima cand iubesti, iar de la mine afla ca eu am o fetita de 11ani pe care o cresc, si este bucuria vietii mele dupa o relatie de 5ani esuata, si puterea, viata, este ea, mi’am dorit’o mai mult si a fost macar ingaduitoare(mama ei) si o cresc de la 1an si 3luni, daca n’ar fi fost nu stiu cum s’ar fi terminat povestea mea pe care n’as dori s’o scriu e prea urata si trista, nu cred ca ar interesa cu adevarat pe cineva, sunt sceptic si obisnuit cu tristetile incat cititorii n’ar fi incantati ci doar…..
      ……………………………………………
      Viata are farmec si rost daca esti cu cineva cu care sa imparti bune si rele frumoase si urate-zile, senine sau posomoratele seri ale unui om.
      Trebuie sa ai un (vis-a vis) viata de cuplu e totul, altfel trece greu

      • Vă mulţumesc mult tuturor pentru vorbele de suflet. Înseamnă enorm pentru mine fiecare încurajare. Am luat de ceva vreme decizia de a-mi schimba viaţa. Până acum nu pot spune ca mi-a reuşit în totalitate, dar cred că, încet încet voi reuşi să mă despart de un trecut atât de dureros şi voi reuşi să zâmbesc din nou, fără să pară că mă amăgesc de una singură.

  136. Draga mea Julieta, nu ma cunosti eu iti scriu pentru ca tu reprezinti cu adevarat iubirea.
    Povestea mea de dragoste incepe timid, cu cea mai mica flacara a iubirii si cu o sageata de’a lui cupidon ratacita in inima mea.
    Totul a inceput frumos, atunci cand l-am vazut prima oara. M-am uitat intens la el si am zambit cuceritor ca sa impresionez. Prima intalnire la socrii lui cumnatul locul unde m-am indragostit de el inca imi ofera prilejul sa-i fiu in preajma si sa ma bucur de prezenta lui. Atunci lucrurile nu erau chiar asa de clare si nici nu stiam ca-l plac cu adevarat, defapt nu prea simteam mare lucru. A trecut vara fara sa-i aud vocea tremuratoare sau sa-i simt bataile inimii. Nici chiar privirea lui nu mi se mai plimba prin minte,dar am auzit de la cumnatul ca plecase in armata,si spre mirarea mea am primit o scrisoare prin care scria cat de mult ma iubeste si lipsa mea.Dupa un an de relatie la distanta, am reusit si am adus-o langa mine, acum suntem impreuna, fericiti si parca ne iubim mai mult cu fiecare zi.Acesta este omul pe care il iubesc, omul a carui imagine imi tulbura inima si bataile ei,omul pe care il manipulez in imaginea mea , pe care il ajut sa existe si mai profund in mine.Si daca uitarea ar fi atat de prezenta in viata umana de ce nu pot uita pe cel ce imi schimba pe zi ce viata.

    • Draga Aurelia, marturisesc ca am fost putin derutata la inceput citind scrisoarea ta. O fraza pe care ai scris-o “M-am uitat intens la el si am zambit cuceritor ca sa impresionez.” Se repeta intr-o scrisoare mai jos, cu un alt expeditor. Apoi “Acesta este omul pe care il iubesc, omul a carui imagine imi tulbura inima si bataile ei,omul pe care il manipulez in imaginea mea , pe care il ajut sa existe si mai profund in mine. Si daca uitarea ar fi atat de prezenta in viata umana de ce nu pot uita pe cel ce imi schimba pe zi ce viata.” Acesta e un pasaj din alt mesaj, semnat de altcineva. Mi-as dori sa vorbiti despre voi,, despre relatia voastra existenta sau pe care o doriti. Nu conteaza cuvintele pe care le alegi, nu caut talente scriitoricesti, vreau sinceritate. Nu inventati povesti de dragul premiilor.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  137. Julieta, draga mea Julieta,
    Nu iti spun vorbe mari, nu vorbesc in rime, nu vreau sa iti trimit un roman ci doar vreau sa iti impartasesc minunata mea poveste de dragoste. Stiu ca toate fetele au scris povesti nemaipomenite si pentru fiecare povestea ei este cea mai interesanta…Pot sa spun ca nu tanjesc dupa premii sau mai stiu eu ce… altii au mai multa nevoie de ele…Dar sa nu o lungesc prea mult…Povestea mea suna cam asa…
    In urma cu doi ani am avut o relatie…cred ca eu eram singura care se implica in relatia respectiva…il cunoscusem pe net….a fost frumos..numai ca eu ramasesem tot timpul cu gandul la el chiar si dupa ce ne-am despartit…practic nu imi puteam face pe cineva pentru ca ma gandeam numai la el….eu eram in Iasi el in Brasov…eu am plecat in Spania, el in Miami..distanta ne-a despartit…eram decisa sa nu imi mai fac nici un amic pe net…nu mai aveam incredere..insa intr-o zi…pe cand vin de la munca, imi deschid laptopul si vad ca un tip imi cere id-ul de mess…..eram extrem de binedispusa in acea zi asa ca m-am decis sa i-l dau….in aceeasi zi am si vorbit ne-am vazut si la web si imediat mi-a cerut si nr de tel…totul se petrecea cam repede dar am zis…heiii si de ce nu??!!asa ca a doua zi m-a sunat….de atunci in fiecare zi ma suna de cel putin 2-3 ori…(tin sa precizez ca eu eram in Spania si el in Italia). Sapt urmatoare mi-a aratat biletele de avion si rezervarea la hotel( se decisese sa vina sa ma cunoasca); sincera sa fiu imi era cam frica, de-abia il cunoscusem…insa nu am zis nu…si eu eram curioasa…A venit , a stat 5 zile, 5 zile de vis pot sa spun….m-a facut sa ma simt cea mai fericita si frumoasa femeie de pe pamant…ne-am placut din prima clipa iar timpul pe care l-am petrecut impreuna a fost extraordinar..era ca si cum eram o familie….Dar a trebuit sa si plece…
    Dupa 2 luni de vorbit continuu pe mess si la tel deja nu mai rezistam unul fara altul si a zburat imediat la Madrid doar pentru 2 zile…cand a plecat i-am promis ca de Craciun il vizitez…asa a si fost…am stat la el 2 saptamani in care am vizitat Roma, i-am cunoascut pe ai lui si am ajuns sa-l cunosc si pe el mai bine…insa el imi vorbea de lucruri mai serioase, vroia sa ne mutam impreuna…si eu vroiam acelasi lucru in sinea mea…Ajunsesem, intr-un timp atat de scurt, sa il iubesc enorm, sa il iubesc mult mai mult decat pe fostul( pe care l-am uitat imediat cum am inceput sa vorbesc cu actualul meu iubit)…dupa sarbatori am fost in tara sa-mi dau examenele si imediat dupa examene m-am hotarat sa merg la el, sa ne mutam impreuna…asa am si facut…acum sunt cu el si sunt extrem de fericita, sunt extrem de norocosa ca am un asa baiat…sambata a cumparat deja verighetele…acum suntem logoditi….Sunt convinsa ca o sa am o viatza extrem de fericita alaturi de el chiar dak totul a fost foarte din scurt..
    Cam asa suna povestea mea…sper ca nu te-am plictisit Julieta, sper ca ti-a placu si mai sper ca si u sa ai parte de o iubire la fel de frumoasa, la fel de nebuna!!

    • Felicitari! Ma bucur ca v-ati logodit si nu cred ca mai exista repere in timp “prea putin, prea din scurt” atunci cand va iubiti atat de intens. Ma bucur ca va deschideti inima si ca imi scrieti povestile voastre, ca nu va e rusine sa le impartasiti celorlalti. Pana la urma, voi sunteti un exemplu!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  138. Ma trezesc si il vad pe el:parul ravasit ce ii acopera jumatate din fata,gropitele perfecte,un zambet ce imi arata ca si el s-a trezit si cei mai importanti,ochii lui de un albastru azur ce imi iau respiratia de fiecare data.Se apropie de mine incet,parca cersind un sarut pe care il si primeste la final.Desi se poate spune ca m-am nascut pentru a-mi contopi buzele cu ale sale, intotdeauna am aceeasi reactie: mi se taie respiratia cand ii simt buzele catifelate,nu pot sa ma gandesc la nimic altceva,intreaga lume a devenit o persoana.Sau o persoana a devenit intreaga lume.Totusi,vreau sa impartasesc si povestea mea.
    Putem spune ca ne cunoastem dintotdeauna:el a dormit in patul meu de nenumarate ori,iar eu in al lui,am plans,am ras,ne-am impartasit fiecare lucru cat de marunt a fost.El era singura persoana in care pot sa am incredere si singura de care aveam nevoie.In parc copiii nu stateau cu noi pentru ca ii ignoram,la fel s-a intamplat la scoala,si apoi in liceu.Ne-am imbatat pentru prima data impreuna cand am implinit 17 ani si am vazut marea pentru prima oara unul alaturi de celalalt.
    Credeam ca vom fi intotdeauna impreuna dar din pacate soarta a avut alt plan pt noi.La 16 ani a trebuit sa plec din tara cu familia din cauza serviciului parintilor.Nici nu mai stiu cate lacrimi am varsat impreuna atunci si cat am incercat sa ii convingem pe parintii mei sa ma lase sa ma mut la el pana sunt majora.Sigur, nu au fost de acord si odata cu plecarea mea am pierdut singura persoana care a fost alaturi de mine in toate momentele vietii mele.(asta credeam eu pe atunci).
    Totusi,dupa 3 ani,timp in care ne-am trimis mii de mail-uri,de mesaje si de scrisori m-a anuntat ca vine si el la Roma,noul meu oras.Acolo totul a redevenit perfect.Golul din suflet care devenea din ce in ce mai adanc pe zi ce trece mi s-a umplut,el a venit langa mine ca si cum nici nu ar fi lipsit.Ne-am plimbat,am ras,am privit apusul,am facut tot ceea ce faceam inainte pana intr-o seara.Iesisem la restaurant dar am plecat mai devreme pentru ca nu ne placea ambianta si am mers sa ne plimbam pe plaja.Totul era foarte bine,pana cand intr-un moment,de la o terasa alaturata a inceput melodia noastra,pe care nu o auzisem impreuna de 3 ani si atunci s-a intamplat ceva.Ma uitam la el si parca l-am privit pentru prima oara,degetele mele ii descopereau fiecara particica parca necunoscuta mie si totusi o parte a fost noua: buzele mele au descoperit buzele sale perfecte si intr-un moment perfect s-au atins.Nu imi venea sa cred ce faceam si totusi mi se parea perfect logic.De atunci nu i-am mai dat drumul.

    El a venit la facultate aici si de 2 ani suntem la fel de fericiti ca in prima zi;de fapt,la fel de fericiti ca in prima zi din care ne cunoastem.

    • Foarte draguta scrisoarea ta. O poveste de dragoste, care contrar greutatilor vietii, se apropie de perfectiune. Chiar va iubiti. Va meritati unul pe celalalt. E minunat, jur. Povestea ta n-are nimic vulgar, e ca o poveste dintr-un film, cand zici “to good to be true”. Si uite ca se poate!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  139. Draga Julieta, … nu nu. Taiem.

    Draga Marioara,

    Iti spun Marioara pentru ca “Marioara” e un nume mai de pe meleagurile noastre. Stii tu: tarancuta, in picioarele goale, manuieste grebla ca Bruce Lee nunceagul ( betele alea legate intre ele – stii tu ). Nu stiu ce sa-ti zic eu despre dragoste si chestiile de genul. Ma rog, respect ce zic dragii mei compatrioti, dar in acelasi timp dezaprob. Ca sa fie fenomenul asta de dragoste, tre sa iei totul ca o gluma. Stii tu, sa ai o relatie plina de nimicuri care-ti pipereaza viata.
    Ca “pipereaza viata” pentru mine inseamna sa-i manjesc nasul iubitei la McDonald’s cu inghetata sau sa-i bag nisip in slip cand suntem pe plaja, e alta poveste. Oricum, cam asta e ideea. Fii tampit, cu zambetul pe buze si o sa vezi ce sa iasa.
    Spor la iubit.

    Alex

    • Alex, poti iubi in o mie de feluri. Se vede ca esti un tip timid, care in spatele unor gesturi “nebunesti” (nisip in slip), are un suflet de nota 10.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  140. Draga Julieta,

    Totul a inceput intr-o zi obisnuita de vacanta. Chiar de la inceputul ei am inceput sa ma apropii de un baiat dragut pe nume Laurentiu, urmand apoi sa ma indragostesc de el. Ne vedeam afara in fiecare seara si ne petreceam timpul impreuna. Dupa cateva zile, o prietena ne’a facut cunostinta..dupa care i’a spus daca vrea sa fie cu mine! a acceptat..si eu la fel..deoarece stiam ca si el ma place mult pe mine.
    Totul a inceput ca un joc, dar s-a dovedit a fi altceva. La inceput nu a fost chiar o poveste de dragoste adevarata dar relatia a evoluat, treptat, ne-am spus primul “TE IUBESC” apoi “mi-e dor de tine”,”fara tine nu traiesc”. Timpul a trecut repede iar noi ne bucuram de fiecare zi petrecuta in 2, eram fericiti impreuna. Dar dupa un timp..mi’am dat seama ca parca nu ma mai simteam asa bine in compania lui deoarece devenea cam insuportabil! dupa cateva zile i’am spus ca nu mai vreau sa fiu cum el..a plecat suparat..si dupa cateva zile m’a intrebat care a fost motivul..nu i’am putut spune adevarul ca sa nu il ranes mai mult…el crezand ca din cauza verisoarei lui l’am parasit! si acum…cand ne vedem…simt asa..ceva pentru el..si cateodata mi’as dori sa pot fi cu el! cand sunt in apropierea lui..simt niste emotii..si totusi inca simt ceva pentru el! si probabil si ei pt. mine!

    • Doamne, complicata rau situatia ta. E clar ca nu stii ce vrei. Vrei sa fiu sincera cu tine? Cand iubesti cu adevarat, cand e iubire, nu ai cum sa te indoiesti de ce simti. Nu ai cum sa oscilezi daca da sau nu. Pur si simplu stii ca el e si n-ai curajul nici in joaca sa-l refuzi, sa-l alungi si apoi sa te intorci la el. S-ar putea ca inca sa nu fi trait acea mare poveste dragoste. Dar, daca el te face fericita, merita sa va mai dati o sansa. Dar tare mi-e ca altul e Romeo care te asteapta.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  141. Zilele astea se implineste un an de la prima mea dezamagire in dragoste.Eram foarte indragostita ca orice fata de varsta mea de un baiat,in secret deoarece imi era frica sa-i spun despre sentimentele mele ,dar cel mai mult imi era frica de respingerea lui.
    Si acum imi mai amintesc ziua de 21 mai zi in care am aflat adevarul despre ce persoana iubeam.Eram foarte trista si suparata si aveam lacrimi in ochi cand el a trecut impreuna cu gasca lui de prieteni pe langa mine.In loc sa ma consoleze sau sa ma lase in pace a inceput sa rada de suferinta mea.
    Vazand ca el nu da doi bani pe sentimentele mele am hotarat ca era mai bine sa-l uit.Din intamplare la 2 saptamani de la “deschidera ochilor mei” ne aflam amandoi in acelasi loc,in acelasi timp,doar ca eu eram cu o prietena iar el era cu o alta fata.Nu cred ca exista cuvinte care sa poate explica ce am simtit in acel moment.Prietena mea o cunostea pe insotitoarea lui asa ca am mers fara prea mare tragere de inima sa-i salutam.Cat timp prietena mea a vorbit cu acea fata el nu m-a scapat din priviri.Parca stia ca vroiam sa-l uit si incerca din toate puterile sa impiedice acest lucru.
    De ce atunci cand as fi dat orice pentru o privire de-a lui nu m-a bagat in seama?Aceasta este o intrebare la care nu voi avea niciodata un raspuns,o intrebare care ma bantuie la fel de mult ca acea privire de pe chipul lui,acei ochi caprui care parca ascundeau secrete.
    Stiu ca intr-o buna zi o sa apara Romeo al meu,jumatatea mea care o sa faca toate durerile pe care le-am simtit vreodata sa dispara,dar pana atunci cum o sa rezist?Te rog Julieta raspunde-mi la intrebari ca sa stiu daca a meritat sau nu tot ce am simtit pentru el.De ce Julieta nu a apreciat dragostea mea sincera?Nu a putut sa vada in sufletul meu ca sa-si dea seama cat de mult inseamna el pentru mine?Daca i-as fi spus ca-l iubesc altul ar fi fost finalul povesti mele de iubire?

    • Imi pare rau cand citesc ca tu, Lavinia, numeri zilele de la prima ta dezamagire in dragoste. Ma pui in dificultate cu raspunsul la aceasta intrebare. Intotdeauna incurajez indragostitii sa spuna ce gandesc. Dar, cred ca in cazul tau el nu e omul potrivit. Nu te merita, nu e capabil de o dragoste profunda si sincera. Trebuie sa treci peste. Nu zic sa-l uiti, ca asta nu se va intampla niciodata. Pastreaza sentimentele placute pe care ti le-a adus in suflet si deschide-ti inima pentru a-l primi pe adevaratul tau Romeo. Daca intr-adevar te macina gandul ca el era perechea potrivita si ca l-ai pierdut, vei gasi la un moment dat puterea in viata sa-i spui ce ai simtit pentru el. Dar la cum te trateaza acum, nu cred ca merita. Fruntea sus!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  142. Draga Julieta , prin tragica ta poveste unele dintre noi am invatat cum e sa spui cu adevarat un TE IUBESC din tot sufletul.
    Pe cand razele soarului inca mai sarutau cu pasiune pamantul straveziu si cand luna argintie isi facea aparitia insotita de cel caruia i-a jurat iubire eterna, lucefarul ce straluceste vecinic, umbra mea se plimba pe nisipul umed imbratisat de valurile spumegande ale marii d’un albastru orbitor. Scoicile in mii si mii de culori se asezau gratios la poalele intinderi de apa. Pe nisipul fin se zareau cativa pescarusi ce-si cautau aleasa. La capatul plajii stateau semeti cativa tei ce aduceau o mireasma imbietoare.
    Doi indrgostiti se grabeau sa-si tarasca barca la apa, sa plece singuri, nevazuti de lume. Nu stiau ce-i asteapta in marea ce devenea din ce in ce mai furioasa. S-au pierdut deja. I-au luat valurile, le-a curmat marea viata, s-au dus si nimeni nu va mai sti nimc, nu-si vor aminti de sufletele inghite de mare cea albastra.
    S-a linistit acum ca si-a inghiti portia… Mi s-a deschis mie si mi-a dat o perla. Cea mai stralucitoare pe care o avea a pastrat-o pentru mine. Dar chiar nu trebuie sa ma cred speciala, nu , pentru ca perlele marii sunt pline de spernatze, toate. Nu toate stralucesc, nu toate infloresc dar sunt de la ea si sunt speciale.
    Voalul rochiei simtea recele apei si tremuram o data cu ea la atingerea de gheata. Albul rochiei mele iubea mare. Mereu venea sa planga la ea, sa-i spuna tot, pentru ca Julieta era prea departe, dar marea mereu trimitea mesajele mele la tine si-mi raspundeai cu multa sinceritate.
    Breteaua alba ca spuma laptelui imi cazu incet de pe umar la reactia atingerii lui. Buzele lui le atinsera pe ale mele si le incalzira cu respiratia lui calda. Puterea muschilor fermi ma facura sa plutesc pentru cateva clipe apoi m-am trezit pe nisipul rece, cu vantul in plete si cu o lacrima sarata pe obraz. Am alergat cu disperare spre mare sa-mi clatesc ochii verzi ca apoi sa strig la ea, sa o invinovatesc pentru ca m-a lasat singura. ” De ce? De ce, l-ai luat? Tu, bruta! Faci cadouri oamenilor ca apoi sa le lasi sufletele singure, intristate, distruse, spulbertae, fara sperante? Vrei sa fie toti ca tine, singuri, sa n-aiba parte decat de o farama de fericire cand tu stralucesti si noaptea si ziua, pe tine te iubesc toti, toti , si nu stiu cat de mult se inseala in privinta ta, ei nu stiu! Spune-le adevarul! Spune-le!” Siroaie de lacrimi din ce in ce mai sarate imi acopereau obrajii si imi inundau ochii care nu mai puteau zari nimic acum. Abia am avut energie sa-mi misc pleoapele si am observat ca noaptea venise si cerul se transformase intr-un albastru puternic si aparura stelele ce dadeau speranta vietii in intuneric si ce se inecau in mare, singurele care reusesc sa se salveze in fiecare noapte. Dar ea ma indemna sa vin spre ea. Vroia sufletul meu, dar nu i-l voi da!!! Imi facea cu ochiul, ma facea sa cred ca cei doi indragostiti cu barca n-au murit, ca sunt acolo unde ma cheama ea si ca sunt fericiti dar eu vedeam lacrimile din obrajii lor ce-mi prevsteau tristetea. Mi l-a aratat si pe el, dar nu a avut curaj sa-l intoarca cu fata la mine, nu l-a lasat sa vorbeasca cu mine, sa-mi spuna ce sa fac, sa-mi dea un sfat. Ma imbia cu mii si mii de lucruri care pareau superbe la inceput dar care se stingeu asa cum preziceam. Si am rezistat! Am avut prezenta de spirit si am rezistat toata noaptea.
    Soarele o spulbera iar si ii infigea sageti in sufletul ei crud si nemilos si incerca sa o domine. Se urca sus, sus pe cer si lumina de acolo. M-a gasit uda pe plaja si m-a incalzit cu razele lui binefacatoare, apoi m-a transformat intr-o adiere de parfum si am urcat sus la el sa incercam impreuna sa-i rezistam marii si sa stam drept marturie la crimele ei…

    Multumesc JULIETA, multumesc ca m-ai lasat sa-ti fur timpul ca ai citit ceea ce-am scris si-ti urez succes in continuare cu toate scrisoriile. Pupici de la fani.

    • Ce poveste romatica…Am simtit mirosul marii citind scrisoarea ta si mi-am adus aminte de mine si de el, amandoi, pe nisip, privind valurile. Sper ca toate femeile din lume sa traiasca iubirea adevarata.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  143. Draga Julieta,

    Povestea mea de dragoste a inceput cam acum 4 ani si ma luat total pe neasteptate cand din plictiseala si din dorinta de a cunoaste si de a-mi face cati mai multi prieteni am intrat si eu pe chat.Acolo am dat de foarte multi baieti care imi vroiau adresa de mess printre care si el…actualul meu iubit.Acum 4 ani mi se parea ciudat sa-mi fac o relatie prin intermediul internetului si nici nu doream acest lucru vroiam doar sa socializez.Timp de aproximativ o luna am vorbit cu acest baiat vrute si nevrute apoi el a hotatat sa vina la mine in Brasov sa ma cunoasca,el fiind din Bucuresti.Zis si facut doar ca la intalnire am dat de un baiat foarte timid de la care de abea am scos 2 cuvinte.Asa ne-am vazut noi face to face pt prima oara….Dupa acea zi am continuat sa vorbim ca inainte pe mess ba chiar si la telefon bucurandu-ma de fiecare data cand vorbeam.La inceput am luat-o ca pe o joaca dar devenea totul din ce in ce mai serios imi doream sa vorbesc din ce in mai mult cu el sa-i spun cand sunt suparata sau bucuroasa.Incepusem sa-l cunosc dupa voce daca era suparat si el la fel.Cand se intampla sa nu vorbesc cu el o zi simteam ca mor si nu mai zic ca imi inebunisem toata prietenele vorbind tot timpul despre el…Cred ca ma indragostisem era un sentiment minunat atunci cand vorbeam cu el si incepusem sa ma gandesc tot mai mult la el.Dupa un an de zile de vorbit numai prin intermediul telefonului sau a messului am hotarat sa ne vedem.De data asta m-am dus eu la el,de fapt la parintii lui undeva pe langa Ploiesti.Intr-un fel mi-era teama ca poate in realitate nu e acelasi baiat cu care am vorbit eu atata timp si in care aveam deja incredere si chiar sentimente dorindu-mi chiar o relatie cu el,mi-era frica de o dezamagire,insa nu a fost asa…Ziua de 07.04 acum pt noi e cea mai frumoasa…a fost ziua in care in sfarsit ne-am revazut si am si ramas impreuna.Acele cateva zile care le-am petrecut impreuna au fost minunate simteam ca ne stim de o viata si ca lumea e numai a noastra,nu am fost deloc dezamagita ba din contra foarte fericita asta pana cand a trebuie sa ma intorc din nou in Brasov:(Apoi intr-un fel a urmat greul,nu ma mai multumeam doar ca vorbeam toata ziua la telefon,imi doream sa fiu langa el dar era mai complicat avand in vedere ca lucram amandoi eu avand un program mai ciudat pt ca aveam un week-end liber o data la 2-3 saptamani asa ca ne vedeam cand puteam de fapt mergeam eu la el in Bucuresti,parintii mei nestiind de el.Nu pot descrie cum ma simteam atunci cand eram cu el pt ca nu cred ca exista un lucru mai frumos pe lume decat sa fi langa persoana pe care o iubesti,simteam ca plutesc ca asi fi in alta lume,era ceva magnific doar ca din pacate trebuia sa ma si trezesc la realitate cand plecam inapoi acasa.Era asa de grea si urata despartirea iar acasa totul mi se parea asa urat si de trist asta pt ca nu era el langa mine.Dupa o perioada au aflat si parintii mei unde merg eu de fapt in week-end-uri si au inceput si cateva discutii pt ca nu prea erau de acord cu relatia mea la distanta.Insa asta nu a fost o piedica cum nici faptul ca la un moment dat vreo 2 luni el a fost plecat in Germania si pt mine a fost cea mai urata perioada din viata mea dar cand a venit ne-am continuat relatia din pacate tot la distanta…asta cam un an de zile pt ca apoi am hotarat sa ne mutam impreuna asadar de 2 ani de zile suntem nedespartiti unul de altul si suntem foarte fericiti pt ca in ciuda piedicilor ce le-am intampinat am ramas tot impreuna.Acum la final asi vrea sa iti multumesc draga Julieta ca mi-ai dat ocazia sa va spun si voua minunata mea poveste de dragoste…

    Cu mult drag,Lavinia

  144. Draga mea Julieta,
    Nici nu stiu cum sa incep!De cand te-am vazut nu pot sa imi mai iau gandul de la tine!Dimineata ma gandesc la tine,dupa-amiaza ma gandesc la tine,seara ma gandesc la tine,noaptea te visez…chiar nu stiu ce sa mai fac!Simt ca nu pot sa traiesc daca nu te am aproape!
    Sa nu crezi ca prin aceasta scrisoare vreau sa iti cer ceva…prin aceasta scrisoare vreau sa iti declar dragostea mea fata de tine si sa iti spun ca eu fara tine nu insemn nimic!Te iubesc foarte mult si as vrea sa imi fii aproape mereu!

  145. A inceput totul ca o discutie in care nu stiam cine suntem si nici de unde.Cand am aflat ca suntem la 900 km unul de celalalt era deja prea tarziu.Nu mai conta.Vroiam doar sa fim impreuna.Si pentru ca totul nu poate sa fie prea simplu, el a plecat de urgenta din tara si abia peste 6 luni ne-am vazut pentru prima data fata in fata.Atunci am hotarat sa nu ne mai despartim si drept dovada dupa ce am primit un inel ca in povesti am spus un hotarat “DA” in fata ofiterului starii civile.Inca e un vis totul din care nu vreau sa ma trezesc.Cand il vad imi dau seama ca e cel mai frumos barbat si e doar al meu si eu sunt doar a lui si ne iubim din ce in ce mai mult pe zi ce trece.Asta a fost posibil datorita unei discutii intamplatoare pe internet.Poate multi nu cred ca e posibil asa ceva,unii se feresc si nu au incredere.Noi am riscat si nu ne pare rau deloc.E drept ca nu am nici pierdut vremea :pe 20 februarie am vorbit prima data, pe 28 septembrie ne-am vazut prima data fata in fata si pe 21 decembrie am avut starea civila.A fost destinul sau a fost o intamplare?Nu mai conteaza.Am devenit datorita lui cea mai fericita femeie si fac tot posibilul sa fie cel mai fericit barbat.El e cel mai important pentru mine si il ador.

    • Uau, in mai putin de 1 an v-ati casatorit. Adevarul e ca atunci cand simti ca el e, de ce sa amani evenimentele?! Casa de piatra si sa ramaneti mereu la fel de fericiti!

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  146. Draga Julieta,

    Povestea mea de dragoste a inceput cam acum 4 ani si ma luat total pe neasteptate cand din plictiseala si din dorinta de a cunoaste si de a-mi face cati mai multi prieteni am intrat si eu pe chat.acolo am dat de foarte multi baieti care imi vroiau adresa de mess printre care si el…actualul meu iubit.acum 4 ani mi se parea ciudat sa-mi fac o relatie prin intermediul internetului si nici nu doream acest lucru vroiam doar sa socializez.timp de aproximativ o luna am vb cu acest baiat vrute si nevrute apoi el a hotatat sa vina la mine in brasov sa ma cunoasca,el fiind din bucuresti.zis si facut doar ca la intalnire am dat de un baiat foarte timid de la care de abea am scos 2 cuv.asa ne-am vz noi face to face pt prima oara….dupa acea zi am continuat sa vb ca inainte pe mess ba chiar si la tel bucurandu-ma de fiecare data cand vb.la inceput am luat-o ca pe o joaca dar devenea totul din ce in ce mai serios imi doream sa vb din ce in mai mult cu el sa-i spun k sunt suparata sau bucuroasa.incepusem sa-l cunosc dupa voce daca era suparat si el la fel.cand se intampla sa nu vb cu el o zi simteam k mor si nu mai zic ca imi inebunisem toata prietenele vb tot timpul despre el…cred ca ma indragostisem era un sentiment minunat atunci cand vb cu el si incepusem sa ma gandesc tot mai mult la el.dupa un an de zile de vb numai prin intermediul tel sau a messului am hotarat sa ne vedem.de data asta m-am dus eu la el,de fapt la parintii lui undeva pe langa ploiesti.intr-un fel mi-era teama ca poate in realitate nu e acelasi baiat cu care am vb eu atata timp si in care aveam deja incredere si chiar sentimente dorindu-mi chiar o relatie cu el,mi-era frica de o dezamagire,insa nu a fost asa…ziua de 07.04 acum pt noi e cea mai frumoasa…a fost ziua in care in sfarsit ne-am revazut si am si ramas impreuna.acele cateva zile care le-am petrecut impreuna au fost minunate simteam k ne stim de o viata si ca lumea e numai a noastra nu am fost deloc dezamagita ba din contra f fericita asta pana cand a trebuie sa ma intorc din nou in brasov:(apoi intr-un fel a urmat greul,nu ma mai multumeam doar ca vb toata ziua la tel imi doream sa fiu langa el dar era mai complicat avand in vd ca lucram amandoi eu avand un program mai ciudat pt k aveam un week-end liber o data la 2-3 sapt.asa k ne vd cand puteam de fapt mergeam eu la el in buc parintii mei nestiind de el.nu pot descrie cum ma simteam atunci cand eram cu el pt k nu cred ca exista un lucru mai frumos pe lume decat sa fii cu pers pe care o iubesti,simteam k plutesc ca asi fi in alta lume,era ceva magnific doar k din pacate trebuia sa ma si trezesc la realitate cand plecam inapoi acasa.era asa de grea si urata despartirea iar acasa totul mi se parea asa urat si de trist asta pt k nu era el langa mine.dupa o perioada au aflat si parintii mei unde merg eu de fapt in week-end-uri si au inceput si cateva discutii pt k nu prea erau de acord cu relatia mea la distanta.insa asta nu a fost o piedica cum nici faptul k la un moment dat vreo 2 luni el a fost plecat in germania si pt mine au fost cele mai urate zile din viata mea dar cand a venit ne-am continuat relatia din pacate tot la distanta…asta cam un an de zile pt k apoi am hotarat sa ne mutam impreuna asadar de 2 ani de zile suntem nedeslipiti unul de altul si suntem f fericiti pt k suntem impreuna in ciuda piedicilor ce le-am intampinat.si asi vrea sa iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa va spun si voua minunata mea poveste de dragoste

    • nu te supara pe mine ca iti spun, nu mi se pare foarte emotionanta povestea ta, dar mai ales nu imi place faptul ca nu stii sa te exprimi corect gramatical. nu te supara, dar cate clase ai?

      • …Speram sa nu fie oameni rautaciosi si pe acest site dar uite ca sunt.Intradevar nu m-am exprimat gramatical si imi cer scuze pt.acest lucru celor ce au citit povestioara mea.Vreau sa stiti ca tot ce am scris a fost din suflet fara sa tin cont daca am pus o virgulita sau nu.Iar pt.curiozitatea ta sa stii ca sunt in anul 3 de facultate.Cat despre povestea mea pt.mine e destul de emotionanta si mereu cand am ocazia povestesc lumii cat de fericita si norocoasa sunt ca iubesc si sunt iubita:)

    • De fiecare data cand aud ca doi tineri si-au inceput relatia pe internet, devin sceptica. De fiecare data cand aud ca doi tineri au o relatie la distanta, devin din nou sceptica. Dar am citit scrisoarea ta si am inteles ca se poate, ca exista! Exista doi tineri care sa se iubeasca atat de tare dupa 4 ani de relatie si mai ales dupa atatea complicatii. E minunat cum vorbesti despre el, cum nu ai uitat detalii de la inceputul relatiei. Va doresc sa ramaneti mereu la fel de fericiti, sa aveti intelepciunea si rabdarea (de care ati dat dovada pana acum) sa treceti si peste alte momente dificile care ar putea aparea la un moment dat in viata voastra. Sper sa-I scrii Julietei si peste 50 de ani ca sunteti tot impreuna si ca va viziteaza des nepotii.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Ma bucur enorm de mult ca mi-ai raspuns si ca mi-ai inteles povestea de dragoste.Asi vrea sa stii ca nici eu nu credeam in relatiile de pe internet sau la distanta,insa am invatat ca dragostea vine cand te astepti mai putin si nu bate la usa sa te intrebe daca o primesti sau nu.Iti multumesc pt.urarile oferite si eu iti doresc tot ce e mai frumos si sa fii la fel de iubita asa cum sunt si eu.

  147. Deschid ochii si privesc. Il observ stand usor napustit asupra mea. Este pentru prima data cand simt atata siguranta, atata devotament, cand ma simt pur si simplu dedicata pe de-a-ntregul unei singure persoane. Isi asterne o mangaiere calda peste obrazul meu si ma saruta lung. Are buzele fierbinti si simt cum toata caldura lui imi invadeaza trupul amortit. Raman uitandu-ma la el, negasind un cuvant atata de potrivit pentru a-i spune ce simt. Simt nevoia sa-i multumesc dar Doamne, sunt atatea lucruri pentru care ar trebui sa fac asta… Il cuprind in brate si ii urmez exemplul, incercand sa ii transmit macar putin din tot ce gandesc. Dupa al doilea val de caldura imi trage capul spre pieptul lui si taie tacerea cu o voce calda: “Te iubesc din suflet!”. Nu puteam sa tac. I-am spus acelasi lucru, cu toate ca eram sigura ca simt mai mult decat atat. Am ramas in bratele lui minute in sir, fara sa-mi mai pese de altceva, fara sa-mi dau seama cat de repede trece timpul.. Of, daca am putea sa-l oprim..

    Aceasta este, draga Julieta, o mica parte din tot ceea ce inseamna “NOI”, din tot ce inseamna “adevarata iubire”. Iti doresc sa simti si tu tot ce simt eu si sa nu regreti nimic din ce ti se intampla.

    Cu mult drag,
    Simona.

    • Cand am citit scrisoarea ta mi-am adus brusc aminte de o carte pe care am citit-o recent “Castele de carton” de Almudena Grandes. Am crezut pentru cateva momente ca ai redat un pasaj din carte, caci atmosfera, imaginea, senzatiile descrise sunt atat de asemanatoare. Daca n-ai citit-o pana acum, ti-o recomand. Si nu pot decat sa te felicit ca ai gasit in viata ce altii descriu in carti ca fiind idealul in iubire.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Nu, nu am citit-o, nici macar nu am auzit de ea, insa imi plac foarte mult cartile de dragoste si am sa tin cont de sfatul tau. Multumesc pentru felicitari, din pacate putini oameni apreciaza ce e bun si frumos, iar majoritatea aleg sa fie rai si egoisti.

        Simona.

  148. Draga Juleitta,

    Te-am vazut!Da,te-am privit prin sticla din fata retinei mele distorsionate.Ti-am vazut trupul imortralizat intr-o statuie perfecta,curbe fine si sanii rotunjiti.Multi iti atingeau trupsorul micut,iti puneau mana pe san,te imortalizau inca o data in fotografii reciclabile.Dar de ce nimeni nu se gandea si la ceea ce ai fi putut simtii tu?De ce oamenii erau asa barbari,impingandu-se sa ajunga la tine,precum s-ar inchina in fata unui zeu.Eu nu.Te-am privit cu jind.
    Am intrat Am pasit pe podeaua veche,dar rezistenta.Se simtea deja un aer demonic in acele locuri,ce te invaluia si se incarnau in tine,creand o senzatie placuta,de siguranta.
    Am urcat sus.Am simtit textura balustradei:lemn moale,dar subred,vopseaua imbatranita,ce se cojea. Era mirific.Iti simteam prezenta,erai langa mine,iti auzeam poalele rochiei ridicandu-se treapta cu treapta.Am intrat la tine in dormitor,incalcandu-ti intimitatea si asa zdrentuita de atatatia curiosi.Ma simteam prostesc sa iti ating asternuturile cand tu ma vedeai.Am incercat sa fac abstractie.Si am reusit.
    Inaintam prin casa.Nici nu mai simteam marea de oameni ce susoteau si misunau pe langa mine,precum niste gandaci.Ajunsesem:acolo era.Balconul tau.Acolo unde iubirea dintre tine si consoarta-ti Romeo s-a consolidat,loc magic al dragostei etrne,dainuind mult dupa mormant.Dar oare eram demna sa merg acolo?Eram oare destul de pura sufleteste incat sa imi revendic acest prilej?Nu,nu eram.Stiam ca nu eram,dar totusi,voiam.Voiam sa simt ce ai simtit si tu,voiam sa ma contopesc in tine,voiam sa lasi cicatrici pe pielea mea,sa iti impregnezi mirosul de iasomie in mine: parul,pielea si intregul eu.
    Da,te voiam!Voiam si vreau sa iti vorbesc.Tu esti zeul suprem al iubirii,protectoarea tuturor indragostitiilor ,femeia cu cea mai mare putere de sacrificiu in dragoste,frumusetea absoluta,mai ceva decat Afrodita,Hera sau alta zeita incandescenta.
    Te voiam,te vreau si te voi vrea ca exemplu.Iti sunt recunoscatoare ca ai avut bunavointa sa ma primesti in locasul tau fantezist.
    Esti bunatataea,suferinta,dragostea, inocenta, sacrificiul,tacerea,daruirea,esti un amestec omogen.

    Cu stima,
    o alta aspiranta la tronul tau.

    Dana,stiu ca ai foarte multe pe cap dar as vrea foarte, foarte mult sa imi dai un coment back si sa imi spui ce parere ai.Stiu ca nu povestesc foarte mult despre MINE,dar mi se pare mai interesant sa descriu ce am simtit cand am atins cu talpa pantofului pietrisul curtii Juliettei.Tu esti acum Julietta,ajuta-ma!

    • prea fantezist

    • Povestea ta e foarte sensibila. Esti o persoana romatica, sofisticata, dar inocenta in acelasi timp. N-am inteles exact din mesajul tau daca ai ajuns in Verona, in casa Julietei, sau a fost doar o calatorie imaginara, cu sufletul si mintea. Daca e asa, iti doresc sa ajungi acolo, candva, cu persoana iubita, care sper eu sa fie la fel de sensibila si atenta ca si tine.

      Dana Rogoz, Juleita Virtuala

  149. Draga mea Julieta, chiar daca nu ma cunosti eu iti scriu pentru ca tu reprezinti cu adevarat iubirea.
    Povestea mea de dragoste incepe timid, cu cea mai mica flacara a iubirii si cu o sageata de’a lui cupidon ratacita in inima mea.
    Totul a inceput frumos, atunci cand l-am vazut prima oara. M-am uitat intens la el si am zambit cuceritor ca sa impresionez. Scoala, locul unde m-am indragostit de el inca imi ofera prilejul sa-i fiu in preajma si sa ma bucur de prezenta ei. Atunci lucrurile nu erau chiar asa de clare si nici nu stiam ca-l plac cu adevarat, defapt nu prea simteam mare lucru. A trecut vara fara sa-i aud vocea tremuratoare sau sa-i simt bataile inimii. Nici chiar privirea lui nu mi se mai plimba prin minte.
    A inceput din nou scoala si cu asta totul, toata povestea mea de dragoste… Scoala a inceput bine, materia nu era foarte grea dar asta nu conteaza. Pentru ca eram colegi nu prea erau zile in care sa nu ne vedem.
    Toamna a trecut cu repeziciune si am intrat in decembrie. Intr-una din acele zile in care-l astepti pe Mos Craciun eram in clasa cu cateva colege si am inceput sa dansam rock, mai mult sa ne prostim. A venit si el la un moment dat, insa la inceput nu prea am vrut sa continui sa ma prostesc pentru ca sunt mai timida mai ales cand vine vorba de dans dar pentru ca toate , inclusiv el ma incurajau m-am lasat in grija muzicii. Totul era frumos, chiar il distram si ma simteam si eu bine. Una dintre colege a avut si ea curaj sa danseze dar amndoua nu prea stiam sa dam din fund, cum se zice, asa ca el s-a oferit sa o invete pe colega mea careia oricum i s-a parut ciudata oferta, eu cred ca o placea.
    La ora de informatica stateam la usa, asteptand profesoara:
    Eu: Iti place Anca?
    R: Nu, de ce?
    Eu: Ai vrut sa o inveti sa dea din fund!
    R: Si asta inseamna ca o plac?
    Eu: DA!!!
    Atunci ca sa-mi demonstreze contrariul mi-a dat una pe picior.
    La sfarsitul orei ca sa-i platesc palma i-am dat si eu una, intr-adevar cam tare pentru ca deja simteam ca-mi luase foc.
    R: Lasa ca vezi tu ce-ti fac!
    Urmatoarea zi era ultima de scoala, inaintea vacantei de Craciun in care eu n-am venit, deci nu mi-a facut nimic. Obsedata de mine i-a trimis sms-uri in care-l intreba ce face. A raspuns si mi-a spus ca e pe mess. Am intrat instantaneu (vai dar chiar ca-mi placea) si am reinceput dialogul.
    Am incercat eu o ceva care s-a transformat intr-o cearta, nu numai cu el ci si cu prietenul lui. N-am mai vorbit cu ei ceva timp si cand ajungeam la scoala inaintea lui si erm singura in clasa statea pe hol pana venea altcineva. Dar atunci aveam si eu orgoliul meu si credeam ca tot ce simtisem in ultima zi de scoala era o iluzie, dar s-a dovedit a fi un sentiment chiar foarte puternic care inca mai pulseaza sange contaminat in arterele mele.
    Intr-o zi frumoasa de iarna cand afara era destul de cald, cam 5 grade Celsius a inceput sa fulguiasca usor. Dar peste cateva ore de nins s-a depus un strat albicos pe care noi il asteptam de foarte mult timp si speram sa se depuna, sa nu-l topeasca soarele. Toata seara fulgi uriasi de nea am impanzit orasul de la malul marii. Era asa de frumos!!! Totul era acoperit cu un strat gros de vreo 14-15 cm de zapada care ne incanta privirile si inimile. Afara se racise , sub zero grade astfel incat sa ramana toata zapada depusa. Soarele se ascunzea dupa norii care inca mai trimiteau rafale de fulgi mici de zapada care contau si ei la stratul urias. La scoala nu a venit prea multa lume in prima zi dar distractia a fost maxima! Peste tot prin scoala era zapada iar colegii nostri au avut grija sa fim pline de zapada. Unele se plangeau, altele ca mine se bateau cu ei pentru ca ne placea zapada , iarna si mai ales bataia cu bulgari! A doua zi s-a mai depus un strat mai mic. Am dat o simulare de examen si am pecat afara la joaca. Ne-am batut cu totii si am venit uzi in clasa. A treia zi doar cei care terminau de rezolvat exercitiile aveau voie afara. Eu, el, inca un coleg si doua colege am terminat mai repede si am iesit la zapadaaaa!!!! Ne-am distrat de minune si fara sa stiu s-au facut si poze de care eu am aflat in luna mai, adica acum cateva zile.
    Unele dintre colege s-au plans profesorilor ca baietii aduc zapada in clasa. Ei atunci au zis ca lor le place cum ma comport eu pantru ca raspund la jocul lor. Era incantata ca m-au sustinut toti inclusiv el (macar asta imi mai ridica putin moralul).
    Zilele treceau necontenit si imi placea din ce in ce mai mult. Pana cand intr-o luni la ora de chimie am lucrat in echipa cu el, prietenul lui si inca o colega. Vineri, tot la ora de chimie mi-am facut curaj si l-am invitat la film. Langa el statea cea mai buna prietena a mea care mi-a martursit ca se incease cand m-a auzit si mi-a mai spus ca l-am facut sa roseasca. Eu oricum eram rosie ca focul si inima imi batea cu peste 333 de km la ora.
    Si-a gasit o scuza prima oara, a doua oara la fel, iar a trei oara am discutat cu el pe mess lucruri care i-am promis ca vor ramane secrete, oricum lucruri prin care-mi spunea pe cea mai frumoasa cale posibila ca nu-si permite o prietena in momentul acela.
    De atunci ne-am comportat normal pentru ca inainte nu prea ne vorbeam si ne bateam cu zapada. Prietena mea spunea ca-i cam faceam pe plac pentru atunci cand cerea ceva eu eram dispusa sa-i dau. Defapt chiar asa se intampla. Imi placea prea mult.
    Si acum imi place si inca simt fiori in suflet de fiecare data cand il vad si sunt atenta la feicare cuvant al lui sa nu-mi scape ceva…
    E asa de comlplicat cu dragostea asta. Sunt sigura ca sunt indragostita de el si poate voi mai fi.
    P.S. Draga mea Julieta sper ca ti-a placut povestea mea si astept cu placere un raspuns de la tine pentru ca povestile tale sunt atat de romatice si eu nu ti-am mentionat dar sunt o fire romantica.
    Sper sa-ti place povestea mea.
    Succes tuturor !!! :*

    • M-am gandit mult la scrisoarea ta si la ce raspuns sa-ti ofer. Nu vreau sa inteleaga nimeni ca le stiu pe toate. Vreau doar sa primiti inapoi aceste scrisori ca de la o fata tanara care iubeste sincer. Caci asta sunt eu. Mi-ai devenit din start foarte draga cand am citit fraza “M-am uitat intens la el si am zambit cuceritor ca sa impresionez.” Din ce am inteles in scrisoarea ta, esti clasa a 8-a ( sau poate ma insel si esti clasa a 12-a, asta din cauza simularii pe care ai avut-o). Tind sa cred ca esti inca foarte foarte tanara si imi inchipui ca treci printr-o perioada emotionala grea. Iubesti, dar nu esti iubita. Sau nu ai inca aceasta confirmare. Parerea mea este ca trebuie sa-i spui clar ca-I placi, n-are sens sa amani acest pas. In fata, nu pe mess sau alte cai. O sa vezi ce-ti raspunde. Poate chiar la urmatoarea petrecere cand va intalniti. Fetele sunt intotdeauna cele cu initiativa, oricat s-ar lauda unii barbati. Doar ca nu uita ca e inca prea devreme pentru o relatie serioasa, bucura-te de momentele pe care le-ai trait pana acum (pe care le-ai memorat cu atata precizie, probabil ca ai si un jurnal) si ia-o usor, pas cu pas. Timpul e de partea voastra.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Multumesc :*
        Sunt clasa a 8a
        Mulumesc mult
        :*

  150. Buna,

    Pe strada ingusta de piatra cubica, blocurile pareau in crepuscul niste ruine a unor vechi cetati medievale , printre maldarele de gunoaie aruncate de-a valma cainii isi cautau hrana. Mirosul intepator, ma face sa-mi afund nasul in tricoul larg, trec in pas grabit pe langa cafeneaua de unde se auzea in surdina muzica folk. La masa de la geam stateau cativa tineri, unul care canta la o chitara ii stransesera in jurul sau.

    Ajung acasa, cam pe la ora 23:00, imi arunc geanta pe masa, dau drumu la apa rece si intre timp ma duc sa-mi pun ibricul pe foc pentru ceai. Deschid larg usa balconului, iar aerul caldut de vara imi inunda camera, mirosul de tei predomina, invadandu-mi sinusurile si purtandu-ma cu gandul la locurile copilariei de la tara. Dupa dusul rece, imi beau ceaiul si trag draperiile cafenii, imi sting veioza prinvind inca odata spre tabloul celor ce mi-au fost odata parinti, si imi urez noapte buna.

    Pe la ora 6:30 ceasul m-a speriat de am sarit ca ars. Grabit ma trezesc imi iau sosetele in graba pierdute pe sub pat, camasa verde si pantalonii stateau aranjate in sifonierul vechi. La usa ma asteptau tenesii mei si pisoiul meu ce dormea linistit pe carpeta primita de la batranii mei de prin partile Vrancei.

    Cu pasi grabiti ma indrept la cafeneaua unde in fiecare dimineata servesc cafeau si painea prajita. Aflu ca vechiul angajat a fost concediat, fiind inlocuit de o fata. Ma asez la masa de la geam, si astept ca noua fata sa vina sa-mi ceara comanda.

    Dupa tejgheau roasa de timp, isi face aparitia o fetiscana cam pe la optsprezece ani, cu niste ochi albastrii care au facut ca inima mea sa tresalte si privirea sa-mi fie furata de aceasta fata cu chip angelic. Se indrepta cu pasi marunti spre masa mea, sfiioasa fiind, deoarece era prima ei zi de lucru din viata ei. Ii spun sa-mi aduca o cafea cu lapte si 3 felii de paine prajita.

    Era imbracata intr-o bluza albastra care facea ca ochii ei sa iasa in evidenta, purta pe mana dreapta o bratara de aceeasi culoare, iar la gat niste margele verzi. Blugii erau stramti pe ea, era incaltata cu niste balerini verzi, se intoarse spre bar cu aceeasi pasi marunti. Parul ii era strans si prins cu agrafe. O privesc cum se intoarce cu tava spre masa masa si imi ureaza pofta buna si imi zambi. Zambetul ei ma topi de tot , avea o dantura alba ca laptele. Ii multumesc si ma uit lung dupa ea cum se indrepta inapoi spre bar.

    Imi beau in graba cafeau si infulec cele trei felii de paine si o pornesc cu pasi mari spre atelierul unde imi castigam existenta. Toata ziua am fost cu, capul in nori gandul fiindu-mi numai la acea fata. Imi scot o foaie si un creion si incep sa zugravesc chipul celei ce imi framantase inima in aceasta dimineata de Iunie. Pe la orele 12:00 pe strada se auzea o batrana care vindea fragi, cirese,capsune. Ies fara ii intind batranei 3 lei pe un pahar de fragi si intru inapoi in altelier.

    Pe la ora 21:00 pornesc agale spre casa, dupa o zi nu prea grea, dar totusi obositoare. Pe aceeasi strada cu piatra cubica si murdara, trec pe la cafeneaua unde dimineata traisem cateva clipe placute, dar aflu ca Helen a avut program numai pana la ora 19:00.

    Pornesc putin cam posomorat spre casa, cu capul in pamant si privirea pierduta. Eram oarecum bucuros ca aflasem cum o chema pe acea fata.

    Imi caut prin colectia de placi, si scot o placa cu Phoenix si o pun sa cante, intins pe pat, sub aceeasi mireasma de tei adorm fara sa mai mananc, sau sa fac dus.

    Ma trezesc cam pe la ora patru, caldura fiind dusmanul care ma lovea din toate partile si ma facea sa ma intorc pe toate partile. Ies pe balconul stramt protejat de un grilaj din fier forjat si privesc spre Luna plina ce vechea peste cartierul nostru. Ma duc inapoi, inchid magnetofonul, si adorm cu gandul la Helen, asteptand cat mai repede dimineata.

    Acelasi episod ca in ziua anterioara, o pornesc spre cafeneau unde Helen citea o carte neavand clienti. Auzind usa a tresarit si si-a indreptat privirea spre mine cu aceeasi ochi superbi. Cu acelasi zambet ma face parca sa plutesc spre alte lumi, dar ma trezesc repede fiind intrebat ce as vrea!

    Ii cer o cafea , de data asta fara painea prajita. O invit la masa mea si incep sa o intreb cati ani are, unde invata si alte chestii. Mi-a raspuns ca are optsprezece ani si 4 luni, si ca s-a angajat aici pentru a avea bani de buznar, si ca este un mediu placut ei, fiind indragostita de muzica folk. Ma prezint ca fiind Laurent, ca lucrez la un atelier de pictura, pentru a-mi castiga existenta, si sa-mi platesc studiile la facultate si ca locuiesc singur, in cartierul cel vechi. Ii propun sa ne intalnim dupa ce termina programul. Sta putin pe ganduri si pana la urma accepta invitatia mea!

    Ajuns la atelier, numai la munca nu mi-a fost gandul. Aveam in gandul meu numai Helen, Helen si iar Helen. Plec la ora 19:00 de la atelier si pornesc spre cafenea. Pornim amundoi spre batranul bulevard strajuit de falnicii castani de peste o suta de ani. Trecand pe langa Palatul Culturii mi-a spus ca acolo ia lectii de chitara, zambesc si ii propun ca la sfarsitul saptamanii sa mergem in parcul din afara orasului si sa-si ia chitara. Ajunsi pe bulevard am poposit pe o banca si fara sa stau pe ganduri ma indrept spre ea si incep sa o sarut, buzele ei moi masand-ule pe ale mele, nu s-a impotrivit si am cazut intr-un abis al dragostei. I-am marturisit cat de indragostit sunt de ea. A zambit si ochii albastrii scanteiau in lumina felinarelor ca doua safire. Parul ii curgea rauri pe umerii goi, iar parfumul ei ma coplesea. Am condus-o pana la scara blocului , cu stupoare am aflat ca statea cateva strazi mai incolo de mine.

    Am plecat spre casa fericit, cateva picaturi de ploaie m-au facut sa ma grabesc, dar totul in jurul meu parca iradia de fericire iar eu pluteam usor spre casa mea, unde pe noptiera dainuia portretul ei. Am mai privit odata chipul acela ce ma fermecase inca de la prima vedere.

    Aerul rece si mirosul ploii inundau camera, unde din magnetofon se auzea Compact.

    A fost cea mai frumoasa zi din viata mea.

    Am continuat sa ma intalnesc cu ea in fiecare zi. Gandul imi zboara in fiecare secunda, minut, ora si zi numai la ea, si simt ca ma indragostesc de ea din ce in ce mai mult!

    Sfarsit…..

    • ce dragutz! :X mai ales ca e povestit de un baiat… foarte simpatica povestea…

    • Draga Romeo,
      Am citit scrisoarea ta si am interpretetat-o ca pe un scenariu al unei relatii perfecte. Vorbeste mult despre tine. Mai rar un barbat atat de romantic, idealist, modest. Sunt curioasa daca in realitate lucrezi intr-un domeniu artistic. Ti s-ar potrivi perfect. Sper sa-ti gasesti Julieta ta, dintr-o cafenea de pe o straduta ingusta cu piatra cubica.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Din pacate nu lucrez in domeniul artistic, dar pentru mine mai compun cate o poezie, mai creionez cate ceva. Multumesc mult de aprecieri!

  151. Buna Julieta,

    Au trecut ceva ani buni de la debutul frumoasei noastre povesti de dragoste. A inceput la 18 ani, intr-o seara cand el mi-a cerut permisiunea sa ma conduca acasa. In acea seara a vrut sa ma sarute (eram frumusica pe vremea aceea iar baietii se topeau dupa mine) si am intors obrazul pentru a nu fii un refuz total. Nu vroiam sa cedez, nu realizam ca e dragoste adevarata sau imi era teama de dragoste. Nu dupa mult timp am cedat declaratiilor de dragoste insistente si iata ca fiorii ma mai trec si in ziua de astazi cand ma gandesc cat de pura si sincera a fost dragostea noastra, dragoste care dupa 13 ani e la fel de puternica, sincera si plina de pasiune. Ne-am casatorit si vream sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Deja ne relatam pasaje din viata noastra de la varsta a treia, pasaje in care ne plimbam de mana in parc si ne sarutam. Offff…..este atat de scurta viata si daca a-si mai trai o viata tot pe el la-si iubi.

    • 13 ani de relatie! Felicitari din suflet. O iubire sincera si povestita cu candoare. Acum 13 ani cand baietii iti cereau permisiunea de a te conduce acasa…ce frumos. Pentru mine nu exista o imagine care sa ma emotioneze mai tare decat cea cu doi batrani care se plimba pe strada tinandu-se de mana. Eu i-am vazut – aveam in scoala o profesoara de matematica indragostita de sotul ei, doi batranei adorabili. Cand i-am vazut prima oara, mi-a fost rusine sa-I si privesc, mi se parea prea intim, prea frumos, sa nu stric ceva cu privirea mea curioasa. Asa imi doresc sa ajung si eu in viata, asa iti doresc si tie. De mana cu sotul meu prin parc, batrani amandoi.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  152. My love story: ( well…if it can be called like that )
    Ne cunosteam de mult timp si ne intelegeam foarte bine,mai ales ca eram si vecini.Fiind un baiat mai haios,nu-l luam prea in serios si,desi era un tip frumos,eu nu l-am privit niciodata altfel decat ca pe un bun amic.
    Pana cand,intr-o seara,cand ne-am strans toti afara C. a venit la mine si mi-a zis ca i-ar placea sa vorbim.A asteptat pana am ramas doar noi doi,si timid,si-a luat inima-n dinti si mi-a spus ca ma place tare mult.Am zambit si i-am zis ca si eu il plac..Dupa care a trecut direct la subiect si mi-a spus ca ar vrea sa fim impreuna,insa eu…l-am refuzat.Nu ma gandisem niciodata ca s-ar putea intampla asta si ma luase prin surprindere.Iar din seara aceea cand ieseam in fata blocului,el ma evita.Am decis sa nu mai ies o perioada ,deoarece nu vroiam ca el sa nu se simta bine din cauza mea.Cand a venit vacanta de iarna,am inceput iar sa ies.
    C. isi schimbase atitudinea: incepuse sa se reapropie de mine.Intr-o seara am ramas la discutii si iar m-a intrebat : ” chiar nu vrei sa fim impreuna?” Iar eu am zis “Nu.”.
    Totusi,imi cam intrase in suflet si simtea si el asta,asa ca pana la urma am zis ca macar sa incerc-desi stiam ca noi doi suntem facuti sa fim doar buni amici.Insa momentul in care in sfarsit ne-am cuplat,a fost magic,incat am uitat de toate temerile.Cred ca orice fata s-ar lasa vrajita de un baiat care ii da intalnire la patinoar,direct pe gheata,si ii apare in spate cu un trandafir albastru in mana…Dar la nici 3 zile,el a venit la mine si mi-a spus ca e cel mai bine sa ramanem cum am zis eu la inceput: doar prieteni.
    Vraja s-a spulberat exact cand incepusem sa ma indragostesc si eu de el.Asa se intampla in viata: ajungi sa constientizezi ceea ce ai numai in momentul in care il pierzi…

    • Cred ca ai un regret acum pentru ce ai fi putut face si n-ai facut, ca era mai bine sa…si nu sa…Dar nu te ajuta cu nimic toate framatarile astea. Eu cred ca toate se intampla cu un scop. Ca tu ai ajuns in situatia asta pentru ca el nu este facut pentru tine. A fost frumoasa intalnirea la pationar, o ai in suflet, te-a marcat in felul ei, acum mergi mai departe. Sunteti amici acum, iar daca intr-adevar ma insel si de fapt amandoi va iubiti ca “prostii” dar amanati lucrurile la nesfarsit, o sa fiti din nou impreuna.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  153. Buna Julieta,
    Povestea mea de dragoste este una obisnuita, nu scoasa sin nu stiu ce fantezie sau imposibila. Este ceva ce i se poate intampla oricui.
    Aveam un prieten de la scoala cu care m-am intalnit intr-o zi cand doream sa merg la cumparaturi. Langa prietenul meu mai era un baiat care, asa timid cum era, mi-a cerut numarul. Desi nu eram genul care sa faca asta, i l-am dat.
    Peste vreo 2-3 zile, imi da baiatul ala mesaj si imi zice ca imi vrea ID si ca ma place si ca ar vrea sa ne mai intalnim ca sa ne cunoastem mai bine. Am acceptat si chiar a fost ceva frumos(dupa mine) intre noi. Am mers in parc, ne-am sarutat, niciunul dintre noi nu avea niciun stres. Pana cand eu am aflat ca m-a inselat. Eram gata sa-l iert (dupa ce m-am gandit mult timp) deoarece am considerat ca ceea ce simteam pentru el era mai puternic decat o cearta asa ca i-am spus ca vreau sa ne intalnim in parc.
    Toate bune pana atunci, dar cand am ajuns in parc, m-a sunat si mi-a zis ca il doare undeva de mine si ca numai vrea sa ne vedem…eu ce era sa fac? I-am zis ca si eu simt la fel si ca oricum aveam de gand sa ma despart de el atunci…adica mai pe scurt l-am mintit.
    Acum el e cu prietena mea cea mai buna si sincera sa fiu ma cam doare sa-i vad impreuna si stiu ca daca i-as zice-o el ar rade de mine.
    Vreau cumva sa trec peste dar nu stiu cum…ma poti ajuta?

    • M-am intristat cand am citit scrisoarea ta. Asta e, nu te merita. Mergi mai departe cu inima deschisa. Exista pentru fiecare dintre noi undeva acea jumatate! O sa-l uiti cand te vei reindragosti, desigur, de altcineva. Si o sa ti se para penibil si o sa vezi cu alti ochi ca e complet diferit de ce iti doreai tu de fapt. Iar legat de prietena ta, in primul moment am judecat-o. Apoi m-am corectat si mi-am zis ca nu poti sa judeci niciodata pe nimeni in astfel de situatii. Nu stii niciodata ce e in sufletul ei, poate ea chiar il iubeste, asa cum l-ai iubit si tu, si este tratata cu la fel de multa indiferenta, eu nu am de unde sa stiu si cred ca nici tu nu poti stii astfel de lucruri. Doar ca pentru tine nu el era Romeo. Nu era suficient de profund sa simta adevarata dragoste.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  154. Dragă Julieta,

    Incep prin a-ti multumi ca ai creat acest minunat site prin intermediul caruia poti ajuta oamenii aflati la nevoie.
    Numele meu este Sbarcea Dragos-Alexandru si desi am doar 19 ani(fac 20 pe 10 iunie) :)) am o poveste de dragoste foarte complicata si cat se poate de reala:))
    Stiu ca esti o persoana ocupata asa ca voi fi cat se poate de scurt.
    Totul a inceput vara trecuta cand am venit in Bucuresti sa ma inscriu la Universitate. In acea perioada o vedeta de talie internationala trebuia sa sustina un concert in Romania.
    Da! Dupa cum probabil ti-ai dat seama era vorba de Madonna. Fiind un eveniment unic la noi in tara am decis sa merg. Fie vorba intre noi, dragul meu confident,nu a fost cine stie ce dar de… ma rog, e Madonna.
    La 2 zile dupa m-am intalnit cu cativa amici la un suc la “Carul cu bere”.Acolo ce sa vezi??? Spre marea noastra surprindere Marea Regina a muzicii era la 2 mese distanta cu impresarul ei. M-a enervat la maxim ca se holba la mine.Parca renuntase la maniere, nu-mi venea sa cred:)). Se uita prea insistent si ma gandeam: ma nene oare am ceva pe fata? Nu sunt imbracat cum trebuie? Ce Dumnezeu?
    Deranjat de acest aspect am decis sa-mi termin sucul si sa plec, insa ce sa vezi??? O chelnerita foarte draguta ma urmeaza pana in strada si imi cere numarul de telefon. Crezand ca este vorba doar de o simpla simpatie il ofer.
    Nici nu ajung bine acasa ca imi suna telefonul. Ma gandeam si eu ca omul ca e chelnerita draguta care vrea sa ne vedem la o cafea. Era Madonna Domn` le. Eeeee asta-i buna! Imi zice pe un ton suav ca ar vrea sa ne vedem a doua zi sa vedem poate putem ajunge la un numitor comun si poate voi face parte din staff-ul ei.
    Foarte mirat si chiar SOCAT:))) accept.
    A doua zi, sufletul meu, Julieta draga, ma suna nebuna:)))) si decidem sa ne vedem la o cafea pe Dorobanti. Mai pe scurt cand ne-am intalnit m-a curtat continuu, mi-a zis ca vrea sa fim impreuna si ca se gandeste sa renunte la actualul iubit. :))))
    Nu stiu ce sa fac. Marea complicatie e ca eu am deja o relatie de 2 saptamani cu Rihanna dar ma cam enerveaza sincer. E cam fitzoasa, cam rautacioasa dar s-a saturat sa o bata Chris Brown asa ca m-a ales pe mine.
    Eu am vorbit si cu prietenul meu adevarat Justin Timberlake (ca de… restul sunt imaginari) si mi-a zis sa iau legatura si cu tine.
    Stiu ca numele meu Dragos deriva din Dragoste dar oare chiar sa am atat noroc?
    Tu ce ai face??? Daca imi dai un sfat bun te iau cu mine in excursie. Fac eu cinste. Hai ca te las, sper ca ti-a placut povestea mea plina de picanterii si de glumite.

    Cu stima, te poooopa Jean!

    • Se descurca in romana ? Iarta-ma dar ai scris o mare porcarie,chiar as catalog scrisoarea ta drept o mare prostie si pt curiozitatea mea , imi poti spune si mie daca chiar ai 19 ani cum ai scris in scrisoare sau esti putin peste 15 ani si ti a fost jena sa zici ?

      • Scuza-ma dar ai fost cam rautacios. In regulament scrie clar ca povestea poate fi una fictiva. Scrisoare este produsul imaginatiei mele.Esti liber sa-ti exprimi parerea. Multa bafta!

        • ,,rautacioasa,, ar trebui sa mai pui un pic mana pe carte don Dragos

    • Am ras cu lacrimi citind scrisoarea ta. Vorbesc serios. Te-ai cam grabit pe final, sa-ti spun drept, putea fi si mai funny, dar oricum te felicit. Mi-e teama doar ca odata ce ti-am raspuns te vei lauda ca ai fost si cu mine🙂.

      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Scuze am uitat sa specific ca sunt din Braila. Ma bucur ca ti-a placut scrisoarea mea.Poti fi linistita nu ma voi lauda si in ceea ce te priveste :)) Multumesc pentru timpul acordat!

  155. A fost odata…ca niciodata….

    Un inceput de poveste…
    Totul a inceput pe un site care, pentru multi, a reprezentat poate cea mai mare schimbare din viata, in bine sau in rau. Venind pe acel site nu planuiam sa imi aduca vreo schimbare, sau cel putin nu doream asta. Mereu consideram ca nu mi-ar putea schimba cu ceva viata sau cel putin ordinea evenimentelor din viata mea, ceva virtual. Incetul cu incetul am inceput sa remarc oamenii de acolo. Si ca in orice comunitate (reala ori virtuala) caracterele oamenilor sunt diversificate. Insa mereu m-au intrigat persoanele cu un caracter mai impulsiv. Tocmai de aceea, atentia mi-a fost atrasa de un personaj impulsiv la prima vedere. Scria mult, si scria despre nedreptate. Acest lucru nu ma deranja, insa ma intriga faptul ca lumea era mereu in dezacord cu el. Nu am incercat sa trec dincolo de curiozitate si de a-l cunoaste, ci mi-am vazut de ale mele. Pana intr-o zi….. cand dintr-un motiv banal au aparut niste tensiuni intre fratele meu si acest domnisor misterios. Ambii scorpioni, nu lasau de la ei si se intepau unul pe altul cu replici ironice sau sobre. Eu, ca o sora buna ce sunt, am sarit imediat la gatul acelui domnisor si am si facut dansul bucuriei dupa ce a fost ‘pedepsit’ pentru ‘pacatele sale’.
    Ei bine, nu dupa mult timp s-au linistit apele si cu o oarecare ocazie, intru in discutie cu acest domn. Ma uimise teribil abordarea lui (total inofensiva si pacifista) si, mai mult, m-am uimit pe mine insami ca m-am imprietenit cu el. Dupa scurta vreme, ne apropiasem mai mult. Simteam fata de el o curiozitate mare, o atractie puternica si o nevoie de a descoperi ce este dincolo de niste randuri si de o voce ferma din telefon. Eu, fiind in preajma bac-ului pe atunci, teoretic, invatam. Practic, mai putin. Sau, mai bine zis, trageam de mine zicandu-mi: acum, invat; distractia, pe mai tarziu. Totusi, m-a sprijinit moral prin examenele care pentru mine veneau ca niste evenimente infricosatoare, m-a facut sa pasesc cu incredere inainte. Buuun, am luat examenele, vine alta problema: unde voi face facultatea. Era o decizie greu de luat pentru ca stiam ca datorita deciziei mele de atunci va evolua viata mea. Imi planificasem sa merg in Cluj. Luni de-a randul. Ei bine, el a stat pe capul meu o saptamana timp in care m-a intors la 180 de grade. Mi-am schimbat planurile. Ma duc in Bucuresti…
    Prima intalnire a fost speciala. Atunci ni s-au amplificat sentimentele, atunci am simtit ca este pentru mine, atunci am simtit ca locul meu este langa el. Si dupa asta, am stat departe unul de celalalt 2 luni, timp in care ‘am fost pusi la incercare’. La epuizarea timpului, am stiut amandoi: Ne vrem unul langa celalalt.
    Sa revenim in prezent….
    A trecut un an…nici nu stiu cand. Suntem impreuna, si prin bine, si prin rau. Am demonstrat ca dragostea sparge orice bariera, ca 470 de kilometri nu inseamna nimic in fata ei. Atunci cand iubesti, nu iti poti dori altceva. Am demonstrat si mai ales mi-am demonstrat mie ca o relatie frumoasa poate porni si de pe Internet. Ca daca o persoana iti e antipatica, asta nu inseamna ca asa si e. Trebuie sa faci un efort pentru a o cunoaste, ca altfel iti poti rata sansa vietii.
    Pentru mine el este cel ce ma ridica, cel ce ma face sa zambesc, cel ce ma ajuta neconditionat oricand am nevoie, cel ce ma iubeste. Si atat conteaza. Iar eu, la randul meu, nu pot decat sa fac tot ce imi sta in putinta sa il fac fericit si sa ii multumesc pentru tot ce inseamna pentru mine.

    • O poveste sincera de dragoste. Citind scrisorile voastre chiar mi-am schimbat aceasta prejudecata gresita cum ca “nu iti poti gasi dragostea adevarata pe net, ca e prea riscant s a m d…”. Dimpotriva, acum aceasta “cale” mi se pare cat se poate de fireasca pentru vremurile pe care le traim. Iti fac aceasta marturisire pentru ca nici tu in viata nu ai ramas la “prima impresie”. Ai cautat sa intelegi mai mult, sa vezi dincolo de masca si asa l-ai gasit. Ma bucur pentru voi si pentru ce traiti. E chiar emotionat sa citesti povesti atat de frumoase de iubire.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  156. draga julieta,

    m-am decis sa iti scriu si sa iti spun cum poti intalni adevarata dragoste acolo unde te astepti mai putin.dupa un drum de 10 ore de mers cu trenul,vezi pe peronul garii un chip care iti da fiori,te face sa simti pulsul inimii acelerat,cum sangele se incinta si simti fiecare strop in trup cum se nelinisteste si mainile iti transpira…eram asteptata fara sa stiu de catre EL si prietena mea cea mai buna.nici macar numele meu nu mi-l aduceam aminte,nici de unde vin nici cum a fost drumul.ca un cavaler adevarat imi ia din mana geanta de voiaj si se prezinta iar eu….eu nu mai stiam nimic. fiecare vizita a lui era un moment in care ii analizam fiecare gest,fiecare miscare,fiecare cuvant.dupa plecarea mea din orasul lui ma cautat sa imi spuna ca sunt deosebita.am inceput sa vorbim in fiecare zi,am inceput sa ne vedem,sa ne cunoastem familile.ne-am refugiat la o cabana simpla,singura intr-un camp pe care trecea un izvor limpede si cu apa rece,fiecare zi ne-o incepeam urmarind rasaritul soarelui intr-un balansoar in care ma strangea la piept si imi saruta fruntea.ne jucam pe camp,alergam eram liberi…faceam picnic langa izvor pentru a-i asculta susurul,serile gateam impreuna si ne mangaiam prin priviri.noptile in care ploua ma strangea mai tare la piept si imi mirosea pielea arsa de soare si ascultam jocul vesel al picaturilor de ploaie…exact ca intr-o poveste.
    avem ceva special.credem in noi.credem in dragoste adevarata.vrem sa le aratam si celor din jur ca exista acea dragoste curata si sa aiba incredere ca intr-o buna zi o vor cunoaste si ei.

    cu sinceritate,
    o alta julieta

    • In primul rand felicitari pentru ca ti-ai gasit jumatatea. In al doilea rand felicitari pentru gestul altruist de a incerca sa-I convingi si pe altii, prin exemplul tau, ca dragostea adevarata exista. Ma bucur pentru voi si va doresc o viata luuuuunga impreuna.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  157. Am destule povesti placute legate de viata mea amoroasa dar cum trecutul e trecut imi place sa vorbesc de prezent. Momentam imi caut pe printul pe calb alb (sau in ratb😉 ) si in ultimul timp nu am avut norocul sa-l gasesc. Dar nu o sa scape la infinit de mine😀. Ca povestea cu Romeo e romantica dar forte tragica si doresc un sfarsit pana la adanci batranete…..

    • Trebuie sa ai incredere ca exista acel Romeo, care, cum spui si tu, va ramane langa tine pana la adanci batraneti. Daca ai inima deschisa o sa-l gasesti sau o sa te gaseasca el pe tine.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  158. Draga Julieta,

    Povestile de dragoste sunt asemanatoare si totusi atat de diferite;diferite pt ca fiecare iubeste in felul sau…
    Totul imi aminteste de el…el e prezent peste tot: in muzica,in dans,in vise.Sunt a lui si vreau sa stau mereu in bratele ingerului meu,care imi da mereu putere sa ma ridic atunci cand cad,atunci cand imi e greu.El e cel care ma face sa zambesc cand sunt trista sau ingrijorata.Se spune ca “Oricine te poate face sa zambesti,multi pot sa te faca sa plangi,dar trebuie sa fie cineva cu adevarat special care sa te faca sa zambesti cu lacrimi in ochi.” Atat de sublim si atat de adevarat.El e acela care ma face cu adevarat fericita,ma face sa ma simt speciala si imi aminteste constant cat de mult insemn pt el.
    Cand pui pasiune in ceva,intr-o relatie ,o activitate toate ies atat de bine.Cand dansez,dansez cu atata pasiune pt ca el e cel pe care-l am in suflet cand dansez…si cand iti dai sufletul ,adica tot ce ai mai bun in tine,atingi sublimul.El ma face mereu sa ma simt libera,implinita,sa simt ca lumea e mea,ca nimic nu ma poate infrange definitiv,pt ca mereu va fi o lumina,o forta care ma va face atat de puternica,incat voi depasi tot si nu-mi va pasa de rautatile altora si acea lumina e el.Emana atata iubire incat ma face sa zambesc si sa ma invartesc de fericire doar uitandu-ma in luminosii sai ochi.Cu el am inteles ce e iubirea;poate iubirea nu e perfecta,nici mereu dulce,dar imi place asa cum e.Pentru ca il iubesc pe el asa cum e,cu imperfectiunile lui,cu calitatile lui,pentru bunatatea lui,pentru dovezile enorme de iubire aduse,pt intelegerea si inteligenta lui.Pentru ca e acolo cand am nevoie de cineva,pentru ca mi-a aratat ce inseamna vraja iubirii,la care doar visam.
    Dar cine mai vrea sa viseze,sa adoarma cand viata lui e mai buna decat orice vis?El ma face sa simt asta..si pentru asta ii multumesc ca exista,pentru ca simpla-i prezenta ma revigoreaza.Poate ca el e deocamdata doar o plasmuire,dar sunt sigura ca peste putin timp va fi realitatea pura.

    Georgiana

    Bucuresti.

    • Draga Georgiana,
      Se vede ca esti un om cu un suflet foarte bun si frumos. M-am regasit in descrierile pe care le-ai facut. Si eu apreciez aceleasi calitati la un barbat: imi doresc sa aiba umor, sa ma faca sa rad, sa-mi ofere un sentiment de siguranta, sa ma simt protejata si sa ma iubeasca, cum il iubesc si eu. Sper ca iubirea cea mare sa vina cat de curand in viata ta. Merita sa iubesti si sa fii iubita.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • multumesc🙂 chiar ma bucur cand aud ca se regasesc si alte fete in povestea scrisa de mine…

  159. Draga Julieta

    am trait o poveste ca in filme…intalnire pe o insula, rasete si flirt haios sub soare..inghetata de capsuni..ochi albastri frumosi foc..inimioara batand mai tare..picnic pe un vas..dor de revedere…condus masina..revedere..daramat apa pe harta insulei..rasete iar..intalnire adevarata cu fructe de mare vin alb si zambete..si muzica greceasca trista..plimbari nocturne prin hatisuri verzi..plaje luminate de licurici..si magie…magie ca in filme..noapte pe plaja, imbratisari si dans..si nisip fin..iar rasete..clipe magice..noapte care a durat 1000 de ani..dimineata pe plaja..zambete, vorbe calde..pupicuri..promisiuni..apoi despartirea.. dragoste la telefon..rasete iar..inimi calde si dorinte de revedere..cel mai minunat lucru din viata mea..si o persoana necunoscuta dar minunata…

    sper ca ti-a placut povestea mea, este reala si nu o voi uita pana parasesc Terra
    te pup

    • Uau, cate femei te invidiaza pentru ce ai trait. A fost acea nebunie care apare o data in viata, unii neavand nici macar acest noroc. Ma bucur pentru timpul petrecut alaturi de el, atat de scurt, dar atat de intens.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  160. Soare? Da, ma incalzeste si-mi lumineaza ziua. Luna? E placuta senzatia de
    rece-cald pe care mi-o transmite. Stelele? Sunt frumoase, dar prea multe.
    Zambetul tau? Hmmm…Pai sa ma gandesc.. E mult mai stralucitor, ma
    incalzeste si mai tare iar ziua mi-e cu mult mai clara si mai optimista.
    Deci surclaseaza soarele.
    Zambetul tau dispare si apare des si de fiecare data imi transmite stari
    asemanatoare,dar sunt cu mult mai intense si mai placute.Deci luna..zero
    puncte.
    Zambetul tau e unic pe cand stelele seamana toate intre ele. Mai mult,
    sunt accesibile pentru toata lumea si apar doar noaptea, iar eu imi doresc
    sa pastrez zambetul tau in permanenta in fata ochilor, in psihicul meu, in
    inima mea si doar ptr mine!
    Dar florile, marea, vantul ce adie usor si ne limpezeste gandurile,
    ploaia rece de toamna care bate obraznic in geam, fulgii de nea ce se
    aseaza timizi pretutindeni? …Pai…toate sunt inexistente, invizbile si
    absente fara zambetul tau placid afisat in coltul gurii, asa ca da-mi
    voie sa le aranjez exact cum trebuie.
    Florile..sa spunem un buchet mare de trandafiri rosii, il tii in
    brate, zambesti…reiese cea mai placuta imagine.
    Valurile marii….se intorc obsesiv la mal, cu miscari haotice dar cu o
    directie precisa. Tu dansezi intre ele. Timpul se opreste in loc.
    Zambesti si totul devine calm
    Vantul…iti mangaie discret chipul, iti atinge tandru parul si se opreste
    in dreptul buzelor tale…Respira odata cu tine, zambeste odata cu tine si
    se bucura de tine…
    Ploaia rece de toamna…una dintre picaturi ti se aseaza atent pe obraz si
    aluneca usor spre gat…Refuza sa se evapore..vrea sa-ti mai vada zambetul
    inca o data
    Fulgii de nea…ferestrele aburite, lemnele trosnesc in semineu, mirosul
    de vin fiert, caldura interioara….Alaturi..tu zambind! Peisajul e
    inedit!

    • Citind scrisoarea ta, m-am gandit ca ori esti o persoana cu capul in nori, genul artist, liber, ori esti indragostit pana peste cap. In ambele variante, stai bine si sunt mandra de tine. Felicitari pentru descrierea pe care i-ai facut-o Julietei tale.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  161. Draga Julieta,
    Sunt indragostit! Acum un an l-am vazut pentru prima data dupa ce cu un an inainte ne-am cunoscut online. Pentru mine el are multe din lucrurile pe care mi le doresc de la un barbat. Cred ca de asta m-am indragostit de el. M-am tot gandit la el insa nu am curajul sa ii spun ce simt. Mi-e teama ca va rade, ca va spune nu si eu voi fi ranit. Cred ca toata lumea a aflat deja ca eu il iubesc insa cred ca el nu stie. Apoi el este si mult mai tanar decat mine si imatur.
    In cele din urma am hotarat nu ma mai gandesc la el si sa nu ii spun ce simt si ce vreau. Ma tot intreb insa daca decizia mea e buna si daca nu cunva el poate chiar e perechea perfecta iar eu am ales sa nu lupt pentru el.
    Spune-mi, Julieta, ce sa fac?

    • eu zic in primul rand sa afli daac si el are aceleasi inclinatii ca si tine.. caci altfel e cam greu….

      • ne-am sarutat si ne-am plimbat tinandu-ne de mana pe Magheru. asta era acum un an, cand m-am indragostit de el. nu stiu sa descriu ce am simtit atunci. atunci am fost fericit de descoperirea mea.

    • Va dati seama cate iubiri in lumea asta nu se implinesc pentru ca nici unul dintre ei doi nu a reusit sa faca primul pas, acela de a-si exprima propriile sentimente. Doar nu ranesti pe nimeni cu vorbele tale, dimpotriva; chiar daca nu e el sau ea alesul/aleasa, tot ii vei face cel mai frumos compliment din lume – acela ca merita sa fie iubit/iubita. Daca nu stie sa-l primeasca si rade, el/ea are de pierdut. Dar va intelege mai tarziu si va regreta gestul. Asa ca, dragul meu, parerea mea de Julieta este sa te duci sii sa-I spui ce simti. N-am inteles din scrisoarea ta daca si el e gay. Chiar daca nu e, tot merita sa-ti oferi o sansa sentimentelor tale, nu ai cum sa gresesti cu nimic. Eu ma gandesc ca daca ar veni o femeie la mine si mi-ar face o declaratie de iubire, dar chiar sincera, i-as explica situatia, dar nu as avea cum sa nu-i respect sentimentele, daca ele sunt adevarate, asa cum e cazul tau. Daca el va rade….nici asta nu inseamna mare lucru. Poate intr-adevar e imatur cum ai spus si nu stie cum sa primeasca vestea. Dar daca e perechea perfecta, asa cum iti doresti tu, va incasa in sufletul lui vorbele tale si va sti cum sa raspunda…daca nu pe moment, ceva mai tarziu. Dar tu chiar merita sa faci acest pas; spune-i ce simti pentru el. Daca te va refuza, nu ai de ce sa te simti ranit, inseamna ca nu era el cel potrivit. Repet, chiar cred ca exista o jumatate pentru fiecare dintre noi. Vrei sa traiesti toate viata cu intrebarea “si daca?”
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

      • Multumesc, draga Julieta pentru sfaturi. Acum imi adun curajul si poate in zilele urmatoare ii voi spune.

  162. Ceea ce am scris este adevarat si s-a intamplat in urma cu un an de zile, in cadrul unui concert. Mi-as dori enorm sa il revad macar o data!

    Lumini, culoare si dans.Oameni rasfranti unul in altul miscandu-se lent sau stand imbratisati ca ingerii, noaptea.Concertul magic din fata Palatului,din inima Iasilor,din sufletul meu a ramas intr-un tablou vibrant, de culori, lumini, pasi si sunete minunate care, de-a lungul unui an intreg mi-au invadat carnea, mintea si dorintele.Pierduta in magia vibranta a muzicii m-am lasat purtata in dansul pe care,de mica fiind, l-am pretuit si l-am idealizat, el fiind cred, cel mai minunat si complex dar al fericirii, al bucuriei si sperantei.Acolo, in multimea de idei de suflete de ganduri pasiuni, de caricaturi bizare de imbratisari pe ritmul dansului, mi-am purtat privirea si m-am inundat cu ele.Acolo, ca o zeita in galben, dansand si razand ca un copil buclat si fericit, acolo mi-am intors ochii spre el, spre ei – spre chipul fermecator si spre ochii tulburatori care m-au patruns in ochi si in prezent,in suflet si in timp,in vise si sperante in destinul meu.Traind ca o himera in mine, in totul meu, el continua sa traiasca acel concert in muzica si dansul intime si vibrande ce ma compun. Inalt, dar intim ca prezenta, un par frumos,scurt invaluind perfect conturul fetei, 2 ochi negri si fabulosi ascunsi in spatele ochelarilor si buzele, ah, buzele pe care le-am ravnit in imaginatia de copil si de fata mistica-pe care niciodata cred, nu le voi simti in frumusetea lor.Acesta este barbatul negru, strain, fara nume, fara timp, care imi tulbura secundele si sufletul de fiecare data cand canta in mine prezenta lui.Este flesh-ul ce imi creeaza ziua si filmul ce imi tulbura noaptea, este omul ce imi compune idealul si barbatul ce imi tulbura viata in cel mai absent mod posibil, prin trecut, prin mine, prin ce am creat in mintea mea reprezentandu-l.Nu-mi voi putea imagina niciodata o reintalnire cu el dar nici irealizarea ei.Atata timp cat voi trai, el va trai in mine,trecutul lui va trai in trecutul meu, in prezentul meu si in viitor. Si ce chip are, si ce tandrete si mimica! Ce asemanare intre expresia fetei mele si intre cea a lui- si cad astfel in hilara idee ca mi-ar fi sortit. Cata naivitate si totusi cat de insignifiant e tot ce e revoltator fata de el, de parca ar fi mai presus de ceea ce simt, de ceea ce gandesc si cred.L-am botezat Andrei, caci chiar si „calaretul fara cap” are un nume- la fel de metaforic ca acesta dar care imi bucura inima caci este numele pe care il pretuiesc.Acesta este omul pe care il iubesc, omul a carui imagine imi tulbura inima si bataile ei,omul pe care il manipulez in imaginea mea , pe care il ajut sa existe si mai profund in mine.Si daca uitarea ar fi atat de prezenta in viata umana de ce nu pot uita pe cel ce imi schimba pe zi ce trece viata…Unde e totala uitare? Unde sunt ei…uitarea si el-barbatul dintre 2 lumi sau poate mai multe.

    • Offf…ce soarta. Cat de frumos l-ai cunoscut pe Andrei al tau. Atat de simplu si tocmai de aceea atat de frumos. Nu-ti pierde speranta. Poate apare in viata ta la un moment dat. Dar nu forta si mai mult lucrurile in tine. Imi spui ca “omul pe care il manipulez in imaginea mea , pe care il ajut sa existe si mai profund in mine”. Nu cred ca e sanatos ce faci, te chinui si mai tare. Lasa timpul sa treaca si daca soarta ti l-a adus in viata, o va face din nou.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala

  163. Povestea mea de dragoste a inceput pe internet, am vazut-o in poze si mi-a placut insa eram aproape sigur ca nu pot sa o am, era din alta tara, nu foarte indepartata, de peste Prut insa, pe atunci parea o iubire imposibila, pentru mine, pentru ca pentru ea nu era decat un simplu flirt. Norocul meu a fost ca a trebuit sa vina in vara lui 2008 in Bucuresti cu treburi si atunci am zis ca imi surade norocul si am convins-o sa ne vedem. Ne-am dat intalnire la Unirii, parca o vad si acum iesind din magazin zambit intr-o rochitza verde, cu picioarele lungi si dezgolite. Am ramas mut. Trebuia sa imi revin. Mi-a zis ca eprima oara in Bucuresti si ar vrea sa vada ceva frumos. Am dus-o la o terasa pe Lipscani unde ne-am cunoscut mai bine, dupa care am invitat-o la o plimbare cu barca in Cismigiu. Ei…momentul ala nu o sa-l uit niciodata pentru ca in barca pe lac am reusit sa-i fur cel mai frumos si profund sarut din viata mea si tare ma temeam de reactia ei, sa nu ma aleg cu…doamne fereste..vre-o palma. Nu m-am ales. Acum pe 5 iulie facem doi ani din acea zi in care stateam amandoi in barca pe lac, cred ca ar fi frumos sa-i fac o surpriza si pe 5 iulie, anul asta sa o duc cu barca pe un lac din Verona.
    P.S. Dupa un an de relatie la distanta, am reusit si am adus-o langa mine, acum suntem impreuna, fericiti si parca ne iubim mai mult cu fiecare zi.

    • dragutz! :X:X:X:X:X sa va iubiti in continuare

    • E foarte buna ideea cu 5 iulie, din nou in Cismigiu. Mi-a fost foarte usor sa-mi imaginez povestea ta. Sunt locurile prin care merg si eu cu iubitul meu. Internetul v-a fost “nas”, iar acum la 1 an de relatie sunteti unul langa altul. Sa fiti fericiti pana la adanci batraneti.
      Dana Rogoz, Julieta Virtuala


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s